Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Gheorghe Stroia         Publicat în: Ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Gheorghe A. Stroia - Noi valenţe şi semnificaţii ale cuvântului DASCĂL (Interviu cu prof. gr. I LENUŢA TOPŞA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suntem în municipiul Adjud, judeţul Vrancea, la Şcoala cu clasele I-VIII „Mareşal Alexandru Averescu”, una dintre şcolile de prestigiu ale Vrancei şi, de ce nu, din sistemul naţional de învăţământ. Şcoală care a adus tuturor celor care au fost educaţi aici un plus de valoare, alături de rezultate deosebite. Suntem la una dintre orele de educaţie plastică şi stăm de vorbă cu unul dintre cadrele didactice ale şcolii, din informaţiile noastre - un om special, dăruit, cu mare dragoste pentru meseria sa. Dar şi pentru voi, copii: pentru a vă educa, pentru a vă respecta şi nu în ultimul rând de a vă împărtăşi din ceea ce are mai de preţ – arta, cu valoare culturală recunoscută şi meritorie – d-na prof. TOPŞA LENUŢA. 
  
Gheorghe Stroia: Vă mulţumim, încă dintru început, că aţi acceptat invitaţia noastră de a le împărtăşi cititorilor noştri, câteva dintre gândurile unui om cu adevărat special. 
  
prof. Lenuţa Topşa: Şi eu vă mulţumesc că aveţi astfel de intenţii nobile, nu atât prin evidenţierea unei singure persoane, ci prin faptul că aduceţi în atenţia tuturor „probleme” reale din toate domeniile vieţii sociale, că doriţi să fiţi aproape de elevii din şcolile româneşti şi, mai ales, să împărtăşiţi din poveştile de succes ale românilor de pretutindeni! 
  
Gheorghe Stroia: Cine este, de fapt Lenuţa Topşa? Aţi putea să ne schiţaţi câteva date autobiografice? 
  
prof. Lenuţa Topşa: Înainte de toate, aş dori să vă spun că Lenuţa Topşa nu este altceva decât un om obişnuit, care a făcut şi va mai face absolut totul, din dragoste faţă de oameni şi, în special, faţă de copii. Am terminat „Nicolae Grigorescu” şi muzeologia. Am absolvit muzeologia cu gândul că voi preda dar şi cu ideea că voi reuşi să ajung într-un oraş mare. Aş fi vrut să îmi cresc copiii într-un oraş care să aibă o altă deschidere, alte posibilităţi de afirmare. Am fost până de curând profesor titular, gradul I, disciplina educaţie plastică, la Şcoala cu clasele I-VIII „Mareşal Alexandru Averescu”. Am o vechime de peste 40 de ani la catedră, în prezent sunt pensionar, aflat în prelungire de activitate, pentru o perioadă limitată. 
  
Gheorghe Stroia: Oamenii vă cunosc vis- vis de relaţia pe care o au cu dumneavoastră din punct de vedere didactic şi pedagogic. Dar, dincolo de profesorul Lenuţa Topşa, se află Omul Lenuţa Topşa. Dacă ar fi să ne împărtăşiţi câteva lucruri inedite, ce aţi dori să ştie - cititorii noştri - şi ce nu, despre dumneavoastră? 
  
prof. Lenuţa Topşa: De multe ori, stau şi mă gândesc: ce aş fi fost, dacă nu aş fi fost profesor? Şi pentru că am fost tot timpul activităţii mele în contact nemijlocit cu copiii, am fost deosebit de atentă şi cu educaţia copiilor mei. Aceasta, însemnând o mare reuşită, este un motiv de mândrie, pentru mine. În mare parte, lumea spune despre mine că am fost poate prea exigentă, în schimb, eu aş opina că am fost, sau măcar am încercat să fiu, doar corectă. Am cerut întotdeauna, acolo unde s-a putut, mai mult şi chiar din cauza acestei atitudini personale am avut rezultate foarte bune, îmbucurătoare pentru mine, ca profesor.  
  
Gheorghe Stroia: Care credeţi că ar fi cea mai mare calitate şi – în opoziţie - cel mai mare defect al dvs?  
  
prof. Lenuţa Topşa: Dacă aş spune perseverenţa, atunci aş spune că este o calitate, dar poate fi considerată în egală măsură şi un defect. Dacă insist prea mult, atunci pot fi interpretată greşit. Ştiţi şi dvs că, de cele mai multe ori, cel mai dificil este lucrul cu părinţii şi nu cu elevii. Nu toţi părinţii înţeleg importanţa obiectului în sine, a noţiunilor acumulate. Eu nu fac decât să predau lucruri logice, îi învăţ să-şi structureze cunoaşterea pe principii corecte şi nu cred că se poate vorbi, cel puţin la acest nivel de învăţământ, de o dovadă reală de talent. Nici la liceu nu se poate vorbi de talent, ci poate doar de înmugurirea lui. Neajunsul fundamental este că unii părinţi au tendinţa de a şti totul, de a controla excesiv totul, fără să încerce să înţeleagă unele aspecte legate de dezvoltarea copiilor lor. Fiecare om are specialitatea lui şi cred, din punctul meu de vedere, că îşi poate proba competenţele în domeniul pentru care s-a pregătit. Pentru mine, important este să reuşesc să-i aduc pe elevi în contact cu desenul, să le inspir dragoste faţă de culori, respect pentru marii creatori, toate acestea fiind punţi de valoare în dobândirea unei solide culturi generale.  
  
Gheorghe Stroia: Stimată doamnă profesoară, mai credeţi în oameni? Ce credeţi că-i lipseşte cu desăvârşire omului modern? Ce a pierdut faţă de cel care era acum 50 sau 100 de ani? 
  
prof. Lenuţa Topşa: Este foarte generală întrebarea, destul de vagă şi probabil că v-aţi gândit, deja, la o multitudine de variante de răspuns. Cu toate acestea, nu pot să nu constat că omul modern trece prea repede prin tot şi prin toate şi că ar trebui să se oprească şi asupra propriei persoane, să se pregătească, să-şi însuşească temeinic anumite cunoştinţe. Prea vrem să cuprindem totul şi – rămânem cu nimic – de fapt. Dacă mi-aduc eu bine aminte, o zicală spune că „bucuria vine din lucrurile mărunte.”. Omul modern ar trebui să redobândească atenţia asupra detaliilor, care fac diferenţa. A detaliilor de fineţe care spun o mulţime de lucruri, care-i furnizează plăcere şi-i oferă o perspectivă nouă, edificatoare asupra vieţii şi asupra stării proprii - de fapt.  
  
Gheorghe Stroia: Aţi educat sute de elevi, aţi putea să ne spuneţi câte ceva despre realizările dvs. didactice şi pedagogice? 
  
prof. Lenuţa Topşa: Eram cadru didactic la Homocea şi m-am bucurat enorm să constat că mulţi dintre elevii de de acolo aveau un simţ artistic curat, nepoluat de influenţele nefaste. Pictau cu nişte nuanţe sau cu nişte culori care te zăpăceau. Preferau culorile foarte tari. Mă întrebau, în glumă, bineînţeles, colegii mei: „Ce-ţi mai fac elevii fauvişti?”. Am luat premiul II pe ţară, la o expoziţie la care s-au prezentat elevi şi studenţi, cu un copil care se numea Radu Adrian. După revoluţie, am ajuns la Adjud şi au început deja problemele cu părinţii, de genul: elevii muncesc prea mult la desen. Am descoperit şi aici elevi deosebiţi, care lucrau să se autodepăşească sau intrau în competiţie unii cu alţii. Am avut şi aici rezultate deosebite, de exemplu Marele Premiu al Franţei (elevul Gafton), pe care nu l-au obţinut şi alţi colegi din judeţ şi multe alte premii în Bugaria, Polonia şi, bineînţeles din ţară, foarte multe premii din ţară.  
  
Gheorghe Stroia: Cum priviţi interacţiunea şi interesul actual al elevilor cu materia dvs – DESENUL? S-a schimbat ceva în percepţia lor, erau altfel elevii de odinioară? 
  
prof. Lenuţa Topşa: Sigur că da, comparativ cu elevii de odinioară, cei de astăzi au mai multe posibilităţi. Ei chiar călătoresc, vizitează expoziţii şi galerii de artă plastică din ţară sau din străinătate. Lumea se schimbă şi copiii simt asta. Chiar şi legat de materialele folosite în educaţia plastică, oferta este foarte largă, sunt copii care chiar îşi achiziţionează astfel de materiale. Ca în orice clasă, sunt copii interesaţi, care fac şi din plăcere ceea ce fac dar, în general, cam 5-6 copii dovedesc aptitudini pentru desen. Şi, apoi, depinde foarte mult şi de informaţiile şi de educaţia pe care o primesc acasă, în sânul familiei. Cu elevii proveniţi din familiile „model” se lucrează altfel, interesul lor şi al părinţilor este altul şi, apoi, acest lucru este benefic şi pentru mine la clasă. Stau bine şi cu părinţii respectivi. Practic, eu trebuie să lucrez la nivelul clasei, cu clasa şi, arareori, individual.  
  
Gheorghe Stroia: Am văzut expuse pe holul şcolii câteva dintre lucrările elevilor dumneavoastră. Ce este pictura pentru dvs şi ce credeţi că-i lipseşte artei zilelor noastre? 
  
prof. Lenuţa Topşa: Arta se face la nivel de studiu intensiv, în şcoli ori licee de specialitate. În şcolile cu programă normală, orele de desen sunt şi aşa destul de puţine, deoarece ni s-au luat foarte multe ore. Am ajuns ca temele din materia de predat să se rezume la noţiuni generale, fără posibilitatea de aprofundare a noţiunilor. Vorbim – la clasă - despre pictori, despre curente, despre culori. Când am venit în şcoală, colegii mei aveau o cu totul altă percepţie despre desen, mai mult o percepţie grafică. Între timp, lucrurile s-au schimbat, au căpătat încet contur şi apoi culoare. De exemplu, lucrările expuse pe holurile şcolii au fost văzute de colegii mei veniţi cu ocazia cercurilor ori întâlnirilor cadrelor didactice şi le-au apreciat foarte mult. Eu vă mulţumesc că v-aţi oprit asupra acestor lucrări şi pot să spun că ele sunt picăturile de culoare, printre picăturile de cuvinte. Se reconfirmă, prin aceste lucrări, faptul că detaliile sunt cele care fac diferenţa. În toate acestea apare câte un personaj alegoric, supranatural, ca idee, ca vibraţie: binefăcătorul, ocrotitorul, cel care strânge sub aripile sale oameni, copii, aşezări. Aţi observat şi dvs, cred, acest lucru.  
  
Gheorghe Stroia: Ce ne puteţi spune despre statutul actual al dascălului în societate?  
  
prof. Lenuţa Topşa: Mă uit la colegii mei „activi”. Aş dori să vă spun, că am avut, şi nu de puţine ori, senzaţia că muncesc foarte mult. Orice lecţie, orice exerciţiu, trebuie să şi le pregătească acasă, aşa încât după terminarea orelor, activitatea cadrului didactic nu se finalizează, ci continuă. Ori, cerându-le un volum aşa de mare de hârtii, cu siguranţă, nu mai există completa disponibilitate de a face lucrurile care contează cu adevărat. M-am uitat cu îngrijorare la colegii mei, care sunt obligaţi să facă dosare de hârtii şi acte, ca să se poată justifica aşa-zisa „calitate” a educaţiei. Ori, pe vremea noastră, calitatea în educaţie însemna cu totul altceva, poate lăsa loc unei mai mari implicări, fără a exagera cu un astfel de nivel al birocratizării.  
  
Gheorghe Stroia: Ce ne puteţi spune despre pictură, despre lucrul cu nuanţele şi culorile, ce ar trebui să facă elevii pentru a deveni prieteni cu ele?  
  
prof. Lenuţa Topşa: În primul rând să aibă materiale. Şi ei le au. Desenul fără materiale nu se poate face la un anumit nivel. Sunt foarte mulţi copii care se exprimă foarte bine prin desen, lucrează foarte bine şi asta pentru că şi famiile lor sunt implicate. Sunt mulţi copii, proveniţi din familii modeste, dar care au, prin grija părinţilor, tot ce le trebuie. Acestea familii şi astfel de copii sunt de felicitat.  
  
Gheorghe Stroia: Despre proiectele dvs de viitor ce ne puteţi spune?  
  
prof. Lenuţa Topşa: Eu, în activitatea didactică am nevoie de foarte multe materiale: albume de artă, planşe, fişe, care le car după mine în fiecare zi (sacoşe întregi, pline cu materiale). Este o muncă pe care, deşi o fac cu foarte mare plăcere, este cronofagă. Cred că îmi lipseşte timpul pe care să mi-l aloc mie. Unul dintre proiectele mele de viitor ar fi să pot picta. Poate, va veni şi ziua aceea! O aştept cu mare nerăbdare dar şi cu nespusă încredere!  
  
Gheorghe Stroia: Revista noastră intenţionează şi, conform celor întâmplate până acum, reuşeşte să facă un serviciu de imagine României. A României din sufletele oamenilor. Pozitive, valoroase, a României profunde, care ne reprezintă şi pe care o acceptăm cu convingere. Ce părere aveţi despre acest lucru? 
  
prof. Lenuţa Topşa: Eu mai am încă speranţă. Asta nu mi-a lipsit niciodată. Eu încă mai cred că pământul acesta binecuvântat de Dumnezeu îşi va afla rostul, echilibrul. Sper că vor veni şi vremuri mai bune dar, până atunci, trebuie să reuşim să ne păstrăm demnitatea, omenia, să conservăm ceea ce avem mai de preţ, pentru a face din viaţa noastră o moştenire valoroasă pentru urmaşii noştri Cât despre oamenii care reuşesc să facă o imagine pozitivă României, sunt de admirat. Jos pălăria, în faţa acestora!  
  
Gheorghe Stroia: Ce le transmiteţi cititorilor revistei noastre? Vreau să vă spun că avem peste 1200 cititori zilnic, dornici să „răsfoiască” paginile online. Valorile Armonii Culturale sunt, de fapt, valorile româneşti de pretutindeni, fie din ţară ori din diapora. Avem foarte mulţi prieteni în toată lumea şi am observat că foarte mulţi dintre colaboratorii de marcă ai revistei îşi trec în CV-uri, deja, numele revistei Armonii Culturale, la secţiunea colaborări de succes. Un foarte mare număr de reviste prestigioase ne consideră parteneri cu drepturi depline şi găsesc în noi un redutabil partener media la diversele evenimente culturale.  
  
prof. Lenuţa Topşa: În primul rând vă mulţumim că vă preocupă această renaştere spirituală a României. În al doilea rând, gestul dvs, de a vă opri asupra lucrărilor copiilor, este cât se poate de generos şi ne produce o mare bucurie. Probabil că astăzi, lor, copiilor, ar trebui să le mulţumim, pentru felul lor unic de a fi. Cititorilor revistei dumneavoastră le doresc sănătate, linişte în suflet şi putere de muncă! Să fie în continuare aproape de revista Armonii Culturale, să citească şi să se informeze despre ceea ce contează cu adevărat în viaţa dumnealor! 
  
Gheorghe Stroia: Vă mulţumim, din suflet, că v-aţi răpit din timpul dvs, pentru a răspunde cu atâta amabilitate întrebărilor noastre! Vă dorim mult succes şi împliniri fabuloase ca om şi ca artist! 
  
prof. Lenuţa Topşa: Şi eu vă mulţumesc, din suflet! Să auzim de bine! 
  
A consemnat pentru dumneavoastră 
  
Gheorghe A. Stroia 
  
10 Noiembrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Gheorghe A. Stroia - Noi valenţe şi semnificaţii ale cuvântului DASCĂL (Interviu cu prof. gr. I LENUŢA TOPŞA) / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!