Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Gheorghe A STROIA - ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA SPRE OBÂRŞII - O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Datorită avansului tehnologic al zilelor noastre, este imposibil să te gândeşti la locuri îndepărtate de pe mapamond, ca la ceva intangibil şi extrem de îndepărtat, ci ai senzaţia de multe ori că este suficient să întinzi un deget pentru a ajunge acolo, fără a mai pune la socoteală că doar cu gândul poţi străbate miile de kilometri într-o fracţiune de secundă. Acest avantaj tehnologic este cu certitudine un lucru cât se poate de bun. Doar astfel poţi interacţiona cu locuri ori oameni noi, pe care nu i-ai cunoscut (încă) fizic, dar pe care ai vrea să-i întâlneşti, pentru a le oferi o prietenească îmbrăţişare.  
 
Un astfel de om, un astfel de suflet deosebit este şi scriitoarea de limbă română, stabilită în Canada, la Toronto, ELENA BUICĂ – BUNI, aşa cum se semnează autoarea în multe dintre articolele sale, publicate în toată lumea. Deşi a debutat relativ târziu, datorită dorinţei sale acerbe de a scrie (în primul rând pentru sufletul său şi, apoi, cu nădejdea împărtăşirii şi altora din lumina scrierilor sale), Elena Buică a reuşit să se impună (în foarte scurt timp) ca valoros om de litere, datorită – în parte – pregătirii sale filologice, dar şi talentului extraordinar cu care reuşeşte să aştearnă gânduri imaculate, pe colile înălbite de abis. Iubindu-şi cărţile ca pe proprii copiii, prin fiecare titlu aduce câte ceva nou, inedit, izvorând noi comori dintr-o nesecată fântână cu ape limpezite de vise: “Crâmpeie de viaţă” (2005), “Gând purtat de dor” (2006), “Prin sita vremii” (2007), “Oglindiri” (2009), "Luminişuri" (2011). Am avut deosebita plăcere şi onoare ca anul acesta să facem cunoscute câteva dintre minunatele scrieri pentru copii ale Elenei Buică, alături de cele ale altor douăzeci şi doi de scriitori din Europa, Canada şi Statele Unite, scrieri adunate în Antologia Universală COMORI DE VISE (Poveşti, povestiri, amintiri) – Armonii Culturale.  
 
Întoarcerea către obârşii a Elenei Buică, o lucrare cu caracter monografic, este o apariţie editorială ce ar trebui să încânte şi să onoreze locuitorul ţinuturilor evocate, prin atenţia şi minuţiozitatea cu care autoarea se apleacă asupra aşezării acesteia binecuvântate de Dumnezeu, prezentându-i - în cuvinte dulci, suave, pline de simţire şi respect - geografia, istoria (din antichitate, evul mediu, perioadele (ante, inter şi post) belice, până în vremurile noastre), obiceiurile şi tradiţiile, personalităţile ce i-au marcat decursul istoric, ajungând până în prezent. Aşa după cum era şi normal, cu profund respect pentru meseria de dascăl şi ţinând cont de principiile morale, etice, epistemologice, cartea este structurată în trei părţi:  
 
• Partea I – Din istoria locurilor ori împrejurimilor Ţigăneştiului - localizarea istorică şi documentară;  
• Partea a II-a – Instituţiile Ţigăneştiului – Tradiţii şi obiceiuri  
• Partea a III-a – Personalităţi ale comunei Ţigăneşti, inclusiv prezentarea antecesorilor familiei autoarei.  
 
Lucrarea se încheie cu o serie de referinţe critice, spicuiri din aprecierile făcute de alţi scriitori asupra scrierilor sale, selecţii din interviurile acordate de-a lungul vremii. Cu o căldură şi o duioşie aparte, Elena Buică nu se dovedeşte a fi doar „încă unul” dintre monografii unor locuri pitoreşti ale ţării noastre, ci în întreaga lucrare se resimte (lucru demn de apreciat) apartenenţa puternică la aceste ţinuturi, motiv de mândrie şi frumoasă aducere aminte. Pe deplin ancorată în sacrul pământ natal, Elena Buică - în Partea I - transformă locurile copilăriei în tărâmuri fermecate, de poveste, ale căror magnetism îl depăşeşte cu mult pe cel al „găurilor negre” ale memoriei noastre afective. Iată gândurile sale, sublim zămislite în florilegii de cuvinte: „Nu de puţine ori mă aşez la masa de scris şi încep o călătorie în sens invers, prin timp, în spaţiul din interiorul meu încărcat de tablouri revelatoare. Scriind, simt cum izvorăsc din străfunduri cuvinte încărcate de culori purtând amprenta copilăriei şi apoi, treptat, se transformă într-un fel de liant între memoria acelor ani petrecuţi la Ţigăneşti şi viaţa mea de acum, care îşi urmează cursul la şapte mii de kilometri distanţă. Am cutezat să sper că acum, şi poate şi în viitorul mai îndepărtat, aceste scrieri să fie de folos cuiva; dar în prezent, ştiu sigur, în primul rând îmi sunt mie atât de utile... Pentru că prin ele retrăiesc o lume care este numai a mea. Sunt scrieri cu un transfer de suflet spre casa în care m-am născut şi poartă în ele miros de pământ reavăn în prag de primăvară, de pereţi văruiţi proaspăt, miros de grâu copt în arşiţa soarelui, de pâine coaptă în ţest, de scaldă la gârlă pe când vipia pârjolea totul în jur, miros de praf fierbinte din drum strecurat printre degetele picioarelor, miros de razachie şi porumb copt pe jărăgai, miros de rufe uscate în ger, toate adunate într-un mănunchi de amintiri cu arome ale copilăriei, pitite peste tot şi-n toate.”  
 
Făcând o mică paranteză, amintim aici două lucrări, unice prin stilul lor inovator, dat fiind că sunt printre primele scrieri cu caracter monografic ale locurilor prezentate. Este vorba despre lucrarea mult prea tânărului student la teologie Ionuţ-Cosmin Drăghici, dedicată personalităţii lui Ştefan D. Filipescu Drăgăşani – o lucrare inedită prin multiplele conexiuni realizate între una dintre personalităţile contestate ale secolului al 19-lea şi evenimentele istorice, sociale şi politice, petrecute în Drăgăşaniul Vâlcei acelor vremuri. O altă lucrare de care prezenta carte se apropie prin maniera de abordare (punctele de vedere strict personale – dar argumentate, subiectivismul inerent mărturisirii apartenenţei, epicul presărat cu inserţiuni lirice, investigarea istoriografică ce denotă calităţi de publicist-detectiv) este cea a scriitorului acad. prof. Cristian Petru Bălan (Chicago, SUA), „Monografia oraşului Boldeşti-Scăieni sau Meleagul viselor împlinite”. Revenind la scrierea Elenei Buică, se poate spune că numai dorul imens resimţit asupra locurilor copilăriei, adolescenţei sau momentelor unice trăite acolo, au putut-o îndemna să prezinte în culori pastelate locurile de baştină. Pe parcursul lucrării sale, astfel de descrieri abundă, poate tocmai din dorinţa de a reconstitui cât mai fidel geografia locurilor acelor vremuri. Iată ce spune autoarea, despre bogăţiile Ţigăneştiului: „Fabuloasa bogăţie din timpul verii parcă dezleagă băierile inimii, când priveşti lanuri galbene de grâu vălurind în adierea vântului, întinderile mari de porumb respirând vigoare prin verdele intens, floarea soarelui râzând în soare până unde vezi cu ochii. Aerul proaspăt, roua dimineţilor, macii arzând în soare şi florile veselindu-se în iarbă, cântecul ciocârliei răsunând în zbor înalt, nicăieri nu-ţi pătrund mai adânc în suflet ca aici. Cuculeţul, pitpalacul, mierliţa şi alte păsări dragi, dezmierdate şi cântate în creaţiile oamenilor acestui loc, prind glas parcă mai altfel în văzduhul câmpiei. Comuna Ţigăneşti, având o astfel de aşezare, ne-a oferit multe trăiri ale frumuseţilor câmpeneşti. De câte ori străbat acest drum mi se umple şi inima şi gândul de aleasă simţire.”.  
 
Întoarcerea către obârşii are meritul – ce nu poate fi contestat - al unei monografii în adevăratul sens al cuvântului, prezentând evenimentele istorice în derularea lor cronologică şi bazate pe surse sigure, certificate. Astfel, comuna este prezentată încă de pe vremea antichităţii, continuând cu evul mediu şi ajungând până la traversarea perioadei belice şi la evenimentele din decembrie 1989, care au schimbat definitiv cursul istoriei şi, nu neapărat în bine, aşa după arată incursiunile confesionale. Aici se fac resimţite punctele de vedere personale ale autoarei, pe care cititorul cu siguranţă le împărtăşeşte, ca pe nişte concluzii amare, dacă punem în aceeaşi balanţă ceea ce ar fi trebuit să se întâmple şi ceea ce s-a întâmplat de fapt. Ba, mai mult, autoarea insistă pe ideea că schimbările grave petrecute în societate, în orânduirea firească a lucrurilor, au produs adevărate mutaţii în trăirea şi morala ţăranului român, truditorul pe umerii căruia au stat dintotdeauna marile responsabilităţi ale evenimentelor istoriei: „Unii ţărani nu mai păstrează nimic din morala creştină sau a lumii ţărăneşti de altădată, cum ar fi toleranţa, bunătatea, întrajutorarea, ocrotirea văduvelor, bătrânilor, copiilor aflaţi în nevoi ... Au devenit agresivi, puşi pe căpătuială şi hărţuială, fără inimă şi fără caracter, vicleni, cu gura mare, plini de ură faţă de semeni ... . N-aş vrea să mă despart de această epocă trăită din plin, de generaţia mea cu toate racilele şi perfidiile ei, fără să spun cât de mult urăsc această decădere umană a unora dintre semenii noştri. Astăzi, lovindu-mă de asemenea aspecte, pentru a nu tulbura prea grav partea mai bună din sufletul meu, fac eforturi să-mi amintesc mereu că nu toţi oamenii sunt aşa şi păstrez încă flacăra tăinuită a speranţei de mai bine.”.  
 
Pentru a-şi susţine afirmaţiile, Elena Buică atribuie scrierii – din când în când – un caracter precis formulat, prezentând date şi statistici concrete, expuse în cifre (cote procentuale) atent calculate. Pe tot parcursul lecturii apar, ca elemente ale acestui unic inventar istorico-monografic, fotografii cu „parfum de epocă” – vorbind despre vremuri de mult uitate. Sunt prezentate, astfel, un număr foarte mare de fotografii, unele chiar de la începutului secolului al XX-lea, bine conservate şi făcând parte din amintirile familiei sale.  
 
În Partea a II-a, inventarul arhivistic al lucrării se îmbogăţeşte, cu prezentarea principalelor instituţii ale comunei Ţigăneşti şi istoriei acestora, printre ctitorii unora dintre acestea fiind şi câţiva dintre membrii familiei sale (Necula şi Ecaterina Capră – născută Buică). Printre instituţiile antologate se regăsesc: biserica/bisericile, şcoala, primăria, căminul cultural. Tot în această parte, autoarea evocă obiceiurile şi tradiţiile specifice zonei. Multe dintre pasajele-evocare, colorate cu peniţa sufletului, amintesc de pânzele grigoriesciene (Car cu boi, Ţărancă voioasă, Ţărancă din Muscel) sau de descrierile satului românesc din operele lui Rebreanu, Slavici sau chiar ale lui Ion Creangă. Acest lucru denotă că, pe lângă fundamentul său istoric şi monografic, lucrarea de faţă are şi un profund caracter literar-eseistic, tabloul scrierii în sine fiind completat cu relatări insolite, pitoreşti prin alcătuire. Elena Buică mânuieşte condeiul cu precizie, transformându-l când în: unealta istoriografului – menită să scoată la lumină vestigii ale trecutului; peniţa cărturarului – care face şi desface analize, realizează conexiuni între fapte, date şi evenimente; pana de vis a poetului – care descrie cu atâta patimă locurile ori persoanele dragi; chestionarul psihoanalistului care stabileşte cauzele şi fixează diagnosticele asupra degradării situaţiei eticii şi moralei, condiţionate istoric; sunt reamintite, astfel, tradiţii legate de sărbătorile creştine - Postul Crăciunului, Naşterea Domnului şi Anul Nou (Capra, Sorcova, Pluguşorul, Boboteaza şi Sfântul Ion), Dragobetele, Mărţişorul, Postul Paştelui şi Învierea Domnului, Înălţarea, Rusaliile – dar şi ritualuri străvechi din epocile precreştine, precum Căloianul, Paparudele, Căluşarii, descântece şi leacuri băbeşti. Din acest inventar etnologic şi etnografic fac parte şi cele trei momente existenţiale din viaţa omului: Naşterea (Botezul, Mirungerea, Tăiatul Moţului), Maturitatea (Nunta) şi Trecerea (Înmormântarea), prezentate de autoare într-o succintă şi revelatorie analiză. Important de observat este talentul narativ de excepţie, Harnica sa trudă incluzând corelaţia pe care o face cu alte scrieri ori descrieri ale tradiţiilor şi obiceiurilor evocate, una dintre ele fiind „Descriptio Moldaviae” a domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir.  
 
Partea a III-a prezintă personalităţile satului, dintre care - preotul, învăţătorul, boierii locului - ocupă un loc important, alături de evocarea altor personalităţi ori persoane dragi familiei. Tot în partea a III-a sunt prezentate câteva dintre scrierile care se referă la Ţigăneşti şi o parte dintre interviurile acordate de autoare unor personalităţi culturale ale momentului, cum ar fi George Roca sau Octavian Curpaş. Prin stilul său ultra-pozitiv, prin maniera de interpretare, prin nivelul ridicat de prietenie pe care autoarea îl cultivă permanent, se poate spune despre Elena Buică – descendentă a Ţigăneştiului – că este una dintre persoanele admirate şi respectate de colegii de breaslă din toată lumea.  
 
Deşi a debutat relativ târziu, Elena Buică a avut puterea de a întreprinde în câţiva ani, ceea ce probabil ar fi putut face de-a lungul a zeci de ani. Fără a avea pretenţii proprii de rafinament scriitoricesc ori a-şi atribui veleităţi literare deosebite, Elena Buică rămâne un om şi un scriitor de valoare, caracterizat de o modestie extraordinară şi dotat cu un acut simţ al prieteniei. Nu ai cum să nu o iubeşti pe BUNI care – în fiecare mesaj pe care îl trimite – dăruieşte o dovadă de iubire, a acelei iubiri de semeni, nealterată de p(r)ostmodernitate, ci rămasă (din fericire) pură şi sinceră.  
 
Se poate concluziona despre Întoarcerea către obârşii că face parte din ciclul scrierilor necesare restituirii istorice a încă unui colţ de Românie, poate mai puţin cunoscut sau (aparent) mai puţin important, pentru mulţi dintre noi. O scriere ce combină mai multe stiluri într-unul, lucru nu uşor de realizat, întru păstrarea valenţelor iniţiale ale mesajului de transmis. O lucrare notabilă, demnă de lecturat şi de păstrat ca pe un bun de mare preţ, care nu vorbeşte atât despre sine şi întru sine, ci despre noi, românii, un popor binecuvântat de Dumnezeu cu minţi capabile să scoată la lumină izvorul harului, din care curge mirul binecuvântării. Un nou dar al Elenei Buică – scriitoarea cu sufletul colorat în roş-galbenul-albastru al patriei inimii sale: România.  
 
Gheorghe A. STROIA  
Adjud  
1 iulie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Gheorghe A STROIA - ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA SPRE OBÂRŞII - O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 549, Anul II, 02 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!