Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Ana Maria Gîbu         Publicat în: Ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Gheorghe A. Stroia: Ana Maria Gîbu sau mărturii despre nuanţele inflorescenţei poetice
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dacă ar fi să aruncăm fugitiv - fie şi retrospectiv - privirea spre cotidian, vom descoperi situaţii ori cazuri - adeseori clinice, prin care se vesteşte, din ce în ce mai des, insuccesul, eşecul teribil, accidentul existenţial zguduitor, revolta intransigentă a copilului împotriva părintelui, despre interminabile mizerii umane incredibile, care amărăsc sufletul şi înceţoşează spiritul. În acest cotidian
negativ-marcant, se resimte o acutizare a nevoii de libertate, din nefericire prost gândită şi, mai grav, prost înţeleasă.
Copiii, încă de la fragede vârste, sunt obişnuiţi să devină mai „pragmatici”, să acceadă spre singura „cultură” validă recunoscută de eticul şi moralul unei societăţi în derivă: cultura banului. De mici, li se inoculează copiilor, veninul ideii că banul poate cumpăra orice: studii (fără studiu), reputaţie (fără respect), recunoaştere (fără recunoştinţă), laude exagerate (fără merit, sârguinţă şi
tenacitate).
Cazurile în care copiii au reuşit să crească frumos, să-şi întindă ramurile în devenire ca să guste lumina cerului albastru sau să-şi adape mintea cu apa limpede a frumosului şi sensibilităţii, să păşească peste vâltoarea acestei lumi, rămânând puri,
sunt din ce în ce mai rare. Cu toate acestea, încă se mai nasc tinere talente, copii dăruiţi de Dumnezeu cu harul scrierii, cu dragoste de lumină, cu o înţelegere mult superioară mediei lor de vârstă, copii care reuşesc să surprindă plăcut, să
construiască, să readucă în sufletele celor mari speranţa că lumea mai poate avea un viitor, că nu suntem supuşi pieirii sau că mânia lui Dumnezeu – cu dreptate pornită împotriva noastră – mai poate fi potolită, înainte de al doisprezecelea ceas.

Ne-am propus să ne îndreptăm atenţia spre astfel de copii, uitând, măcar pentru o clipă, de tot ceea ce omenirea are mai urât, de tot ceea ce ne poate demotiva, adăugând existenţei noastre efemere câteva clipe de bucurie lăuntrică. De curând, lecturând paginile unei valoroase reviste online de literatură contemporană, am descoperit un astfel de copil: ANA MARIA GÎBU. Tentaţia lecturii a fost foarte mare, aşa că am sorbit cu nesaţ din scrierile Anei. La o primă vedere, maturitatea lirică şi compoziţională, m-au făcut să cred că este vorba despre o poetă trecută de vârsta majoratului. Am rămas stupefiat, să aflu că Ana Maria Gîbu, din Dorohoiul Botoşanilor, are doar cincisprezece ani, debutând la doar doisprezece ani, cu volumul de poezii „Grădina mea” – Ed. Lumen (2009) şi este deja la a cincea apariţie editorială proprie. Copil meritoriu, Ana Maria are în palmares peste 80 de premii
literare, prin multiple participări la concursuri de gen din ţară şi din diaspora, fiind inclusă în peste douăsprezece antologii de prestigiu din toată lumea. A înflorit din nou, din acea clipă, speranţa. Încrederea că lumea are un viitor, că putem crede din
nou, în forţa vindecătoare a celei mai puternice lumini dintre toate, acea lumină care poate aduce văzul până şi în ochii orbi: lumina sufletului.
Am primit de curând două dintre cărţile Anei Maria Gîbu, un roman, intitulat „Blestemaţii” (Ed. Edithgraph, Buzău, 2012) – prefaţat de exegeta gălăţeană Cezarina Victoria Adamescu şi o frumoasă carte de versuri, „Umeri de flori” (Ed. Artbook, Bacău, 2012) – prefaţată de Cristina Ştefan. Încă de la început, poeta Ana Maria Gîbu se dovedeşte a fi un rapsod, capabil (încă) să surprindă frumuseţea vieţii, să se îndrăgostească de sunetele clipelor scurse într-o oarbă inconştienţă ( datorită vârstei fără îndoială), într-un joc inocent al cuvintelor, printr-o construcţie metaforică naturală, ascunzând prospeţime: „am adunat atâtea cuvinte…/ se zbenguiau între soare şi iarbă/ nu ştiu cine le-a aruncat// iau nectarul/ color desprinse/ din luceafăr// cunosc sclipirea// le ascund într-un cotlon ştiut de noi// nu dau nimănui// leg azi într-un colţ de batistă/ puţin/ presar peste singurătatea amiezii/ şi mă închid în teiul cărunţit// o schimb la Ipoteşti/ pe un poem” (la aniversare).

De peste tot, ca o incantaţie a firii, răzbat strigătele inocente ale îngerilor, prinşi în jocul copilăriei, dar atinşi, din când în când, de regretul efemerităţii ei. În acest joc secund cu timpul, apar elementele inerente copilăriei, leagănul (braţele mamei), roua
(puritatea), jucăriile de pluş (ataşamentul) : „privesc îngeri cu aripi tăiate/ jucându-se cu nisipul/ din clepsidră/ timpul/ îşi bate joc de pletele lor blonde// nu-şi mai amintesc/ cum îi aşezam în leagăne de rouă/ când noaptea bătea/ jucăriile de pluş”
(tac în ritmul vijeliei). Deşi tonul poeziilor sale se doreşte a fi unul uşor ludic, debordând de energie, Ana Maria ne surprinde cu universul său, nu întotdeauna îmbrăcat în culori vesele sau purtând aromele dulci ale visului de copil: „în ieriul din mine/ aţi încurcat viitor cu trecut/ legănându-l nod cu nepăsare/ cineva spunea că iadul/ s-a mutat în inima soarelui/ nu s-a uitat în ochii mei/ cum scot pe bandă rulantă/ frunze de pelin” (îi trimit dincolo pe toţi).  

În poezia fără punct, este subtil formulat crezul literar al poetei Ana Maria Gîbu, poezie ce poate fi considerată o veritabilă Ars poetica: „stau între taine/ gânduri din pietre mă adună/ în verbe/ învelită cu metafore/ fac din semnele mirării felinare// mă ridic/ beau răcoarea din palme/ îmbrăcată de timp/ în rotunjimi de doruri// port sub o sprânceană/ ca inima mută/ cuvinte nerostite// cu mister/ pictez răsăritul”.

Universul liric în care pendulează întreaga sa concepţie poetică este structurat în formă de scară în spirală, în care pe primele trepte sunt întrebările, mirările şi nedumeririle, urcând vertiginios spre treptele superioare, unde se găsesc depozitate
răspunsurile. Pe această spirală - a vieţii, până la urmă - se întâlnesc poieni cu dor, stele căzătoare, pomi în floare, grăunţi de frig şi întuneric, vânt alungând petale, voaluri verzi, anotimpuri, tainele fiecărui răsărit sau liniştea apusurilor. Fără îndoială,
culorile favorite ale poetei sunt roşul (trădându-i patima din arderea poetică), verdele (insinuând înflorirea, desprimăvărarea, tinereţea) şi albul (puritatea). Indiferent dacă zborul său printre nori o poartă spre aceste stări cromatice, doar gândurile sale -
culegându-şi sevele din pământul de sub picioare - aşteaptă inflorescenţa verbului a fi, pentru a-l conjuga la toate diatezele, modurile şi timpurile existenţei: „mă voi topi în glasurile voastre/ cu ecouri rourate/ rugând tăcerea să respire/ odată cu mine// nu
închideţi cartea încă/ jocul de-a exilul în versul de-o vară/ abia acum începe” (slovele nu sunt oarbe).

În acest univers tăcut - eminamente - apare, din fiecare colţ al inimii, portretul, chipul, respiraţia caldă sau vocea de alint a mamei - partener de joacă, dar şi prieten de nădejde în conturarea şi împlinirea viselor. Este nevoia evidentă a copilului de braţele protectoare ale mamei, de cuvântul său care zideşte, de încurajarea dobândirii aripilor de zbor, a împlinirii aspiraţiilor proprii. Dincolo de toată această joacă inocentă cu timpul, cu slovele, tânăra poetă dorohoiană reuşeşte să creeze o poezie plină de subtilităţi stilistice, care – în aparenţă simple – abundă de metafore, ceea ce contribuie la transcenderea sensurilor şi îmbrăcarea eposului liric în aura-i de inocenţă şi de frumuseţe sufletească. Fiecare poezie a sa poate fi privită ca o nouă provocare, revelând alte şi alte nuanţe lirice, purtând eul către alte porţi deschise, privind către lume sau chiar dincolo de lume.

Ana Maria Gîbu este, fără îndoială, unul dintre copiii înzestraţi cu talent şi putere de muncă, dovedind o vitalitate creatoare deosebită şi o maturitate literară specială. Nu ne rămâne decât să subscriem ideii că, în pofida vremurilor de restrişte – de ce nu – pentru literatura şi cultura română, în speţă – încă mai rodesc mlădiţe, încă mai zărim ramuri în floare, încă mai cresc spre cer copaci încărcaţi cu roade împletite în cântec şi poezie. Ana Maria Gîbu este un astfel de mugur ce a înflorit deja,
convertindu-se în ramură cu rod bogat. Aşteptăm, cu nerăbdare, scrierile sale viitoare, ce ne vor dovedi – încă o dată, în plus – că azi, aici, s-a făcut vorbire, nu despre un novice în ale literaturii ci despre un consacrat: prin stil, prin abilitatea specială de modelare a cuvântului, prin ideatică şi, miraculos (încă), prin puritatea simţirii. Dacă, prin poezie, un întreg univers se poate transforma în inefabilă rugăciune prin puterea vocaţiei, atunci reiterăm adevărul din spusele lui Henry Ward Beecher: Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.

Gheorghe A. Stroia
Adjud – 1 aprilie 2013  

Referinţă Bibliografică:
Gheorghe A. Stroia: Ana Maria Gîbu sau mărturii despre nuanţele inflorescenţei poetice / Ana Maria Gîbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 824, Anul III, 03 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Maria Gîbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!