Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Rodica Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Ghehazi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
stoica_rodica16@yahoo.com

 

                                                           
 „Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” Matei 5:8

 
 „Numai cei care se aseamănă se pot preţui. Dacă nu primiţi în însăşi viaţa voastră principiul iubirii pline de sacrificiu de sine, care este principiul caracterului lui Hristos, nu Îl puteţi cunoaşte pe Dumnezeu.”  (pag.23)* 
  
Inima curată … aceasta desparte Biserica lui Hristos în două mari grupe:  
-         tipul Elisei, inimă curată şi 
-         tipul Ghehazi.
Vă invit acum să citiţi din 2 Împăraţi 5:1-27. 
 
Ar fi frumos dacă în viaţa de credinţă ai întâlni numai creştini asemenea lui Elisei sau fetiţei israelite!  
  
„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” Iacov 5:16. Ce binecuvântare este să găseşti în poporul lui Dumnezeu un om neprihănit, o inimă curată! Acesta este mai preţios decât aurul de Ofir. Orice lepră ai avea, oricât de murdar ai fi, celui cu inima curată nu-i va fi greaţă de tine, ci – cu bucurie – te va călăuzi către singurul şi adevăratul Izvor de vindecare, Dumnezeul lui Israel. Aşa a făcut fetiţa israelită care era roabă în casa lui Naaman.  
  
Gândiţi-vă că sirienii îi răpiseră familia, libertatea, poporul ei drag. În mod firesc, nu poţi să ai decât revoltă şi ură pentru un neam idolatru care îi taie în bucăţi pe cei iubiţi de tine. Dar această copilă cunoştea mai mult decât jucăriile, prăjiturile sau alintările copilăriei. Ea cunoştea un profet, cunoştea un Cuvânt venit din cer şi văzuse puterea cu care Iehova poartă de grijă. Despre ea se poate spune că iubea pe vrăjmaşii ei, făcea bine celor ce îi decimau neamul, se ruga pentru cei care o asupreau, într-un cuvânt, era o fiică a Tatălui ceresc ( Matei 5:44 ). Numai astfel de oameni au dreptul să se numească fii ai Celui Preaînalt, numai ei au dreptul să-L cheme pe Dumnezeul cerului şi al pământului cu numele de Tată! Rugăciunea şi acţiunile lor pot iniţia o serie de minuni pentru mântuirea celor pierduţi, vezi Naaman. Ei sunt cu adevărat lumina lumii, ei sunt sarea pământului. Voi toţi care ascultaţi Cuvântul aveţi această chemare, să fiţi o binecuvântare.  
  
Atenţie, însă, la Ghehazi! „Este posibil să te îndepărtezi de harul lui Hristos şi să devii rece şi indiferent – o sare care îşi pierde gustul. Iar atunci când ne lipseşte harul lui Hristos, noi spunem lumii că adevărul în care avem pretenţia de a crede nu are nici o putere sfinţitoare. Prin influenţa noastră, noi facem Cuvântul lui Dumnezeu fără nici o putere.” pag. 33 
Este înspăimântător să te gândeşti că în Biserică există şi Ghehazi, credincios vechi, o sare care şi-a pierdut gustul, un întuneric care acoperă Lumina lumii, o influenţă care luptă împotriva Duhului Sfânt, încercând să dea impresia că puternicul Cuvânt al lui Dumnezeu este fără putere. Biserica este terenul pe care creşte şi grâu şi neghină. Există Elisei şi există Ghehazi, lumină şi întuneric. „Dacă lumina care este în tine (cel care eşti acum aici, în Biserică) este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” a exclamat Domnul Isus, Matei 6:23. Cutremurător nu este întunericul în care se afla Naaman leprosul, persecutorul poporului lui Dumnezeu, păgânul ci acela care era în Ghehazi, cunoscător şi părtaş al harului divin. Ce fel de binecuvântare avea de dat Ghehazi lui Naaman? Ce fel de binecuvântare avem de dat musafirilor noştri, noilor botezaţi sau vechilor credincioşi?  
  
Să începem prezentarea lui Naaman: un păgân, viteaz, având în casă robi evrei. Un om care respecta oamenii, până într-atât încât ascultă părerea unei copile, a unei roabe. Nădejdea i se aprinde, poate că Elisei, omul lui Dumnezeu, va putea mijloci pentru el astfel încât să scape de lepră. Erau în Siria frumoase locuri de închinare, preoţi nenumăraţi ai zeităţilor de tot felul, pentru ce să caute Naaman pe Elisei, locuitor al unei ţărişoare învinse, profet nu tocmai agreat de împăratul lui Israel? Ei bine, exista ceva unic în legătură cu Elisei. El era urmaşul lui Ilie, cel prin care Iehova făcuse mari minuni, acel Ilie care în confruntarea de pe Carmel a dovedit că 450 de prooroci ai lui Baal cu toate ritualurile lor, nu sunt nimic faţă de un singur om al lui Dumnezeu, Ilie.  Putea oare Dumnezeul lui Ilie, care acum era cu Elisei, să vindece lepra? Istoria de pe Carmel spunea că da, ceea ce nu pot face 1000 de preoţi păgâni, poate face Domnul Dumnezeul lui Israel! 
Cu mari speranţe şi cu daruri, cu scrisori de recomandare şi cu fală pleacă Naaman spre Elisei.  
  
Nu vă surprinde faptul că Elisei e atât de nepoliticos încât nici măcar nu-l întâmpină pe Naaman, nu vrea să-l vadă, nu vrea să-l atingă?  
„Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să fiu curat? S-a întors şi a plecat plin de mânie.” 2 Regi 5:11,12. 
Ce bine e să ai prieteni credincioşi! Aceştia îi sugerează: „Elisei este un om inteligent. El ştie că nu râul contează, nu el vindecă. Bineînţeles că apele Damascului sunt mai frumoase, dar în apă îţi pui nădejdea, în preotul de pe râu? Sau în Dumnezeul care vindecă? Aveai atâtea ape şi preoţi în Damasc! Acum, Elisei vede o şansă de vindecare pentru tine, dacă vei asculta porunca. De ce să treci pe lângă această ocazie? Ilie a făcut minunea de pe Carmel? Atingerea lui Elisei vindecă lepra? Cine crezi tu că trebuie să intervină, în cine îţi pui nădejdea?”. 
Şi Naaman se gândeşte „eu îmi voi face partea mea, voi asculta. Dacă eu mă apropii de El, se va apropia oare, El de mine? Va ierta El oare, vina sângelui vărsat? Mă va trata ca pe unul din copiii Săi sau ca pe un duşman? Acest Dumnezeu al lui Israel care a învăţat-o pe roaba mea israelită să nu mă urască, ci să-mi caute binecuvântarea, va profita El de acest prilej ca să se răzbune sau mă va primi cu braţele deschise, mă va mângâia, mă va vindeca?”. De 7 ori s-a cufundat şi fiecare ieşire din apă îi spunea că e absurdă nădejdea lui, lepra nu se ducea. Dar Naaman a insistat să asculte până la capăt, dând astfel lui Dumnezeu ocazia să lucreze o mare minune. A şaptea oară s-a vindecat. Răspunsul? 
„Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel!”.  
Nu a spus -„nu este apă mai bună pe tot pământul” sau  
     -„nu este preot mai priceput decât Elisei”. 
Cu bucurie, vrea să-i dea toate darurile lui Elisei, dar acesta refuză: „Ştii bine că nu eu te-am vindecat, nici măcar nu te-am atins, nu mie trebuie să-mi mulţumeşti!”. Naaman pricepe chemarea şi hotărăşte „atunci, robul tău se va închina numai Domnului”. 
  
Proaspăt convertit, cu inima cântând de bucurie, pleacă la drum. Cu siguranţă medita la cât de minunat este să-L întâlneşti pe adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul întregului pământ. Cum va fi viaţa lui de acum înainte? L-a vindecat de lepră, dar câte bogăţii, ce binecuvântări îl mai aşteaptă, ce fericire să trăieşti zi de zi împreună cu Stăpânul universului!  
„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă” 2 Corint. 5:17. Cât de deosebiţi trebuie să fie copiii lui Dumnezeu, visează Naaman… şi dă peste Ghehazi, o sare care şi-a pierdut gustul, un întuneric care întunecă Lumina lumii.  
  
Cine era Ghehazi? Un credincios de multe generaţii, un slujitor al profetului Elisei, un om activ, plin de zel, martor la mari minuni: înmulţirea untdelemnului din casa văduvei israelite, înmulţirea pâinilor de orz, învierea fiului sunamitei, cunoscător al Cuvântului şi al puterii lui Dumnezeu. Prin ce lucrare teribilă ajunge lumina să fie întuneric? Taina nelegiuirii… 
Ghehazi se simte liber să jure pe Domnul că va lua daruri, nu are reţineri să mintă şi să compromită pe Elisei, priveşte de sus pe acest nou convertit sirian: 
„Cine-i Naaman? Nu e din poporul lui Dumnezeu, nu-i credincios de 3 generaţii. Acum, Dumnezeul meu i-a făcut un bine. El să fie binecuvântat şi noi să fim pe locul doi?  
Cine este un vechi slujitor al Domnului? Cine are râvnă pentru slava lui Dumnezeu?  
Cine lucrează şi cunoaşte pe profetul Domnului? Ghehazi! 
Să-şi reverse Domnul bunăvoinţa peste acest sirian, un duşman, un lepros, iar noi să lucrăm degeaba, să ne ostenim pentru el? Stăpânul meu a făcut două greşeli: 
 - prima, nu a primit bogăţia şi cinstea cuvenită pentru vindecarea leprei.  
De ce să scape gratis? 
- a doua, i-a îngăduit sirianului să intre în templul lui Rimon. 
Cine este Naaman pentru Domnul? Un creştin slab, păcătos, idolatru. 
Cine este Ghehazi pentru Domnul? Un creştin puternic, vechi, cu experienţă.” 
  
Şi Ghehazi acţionează, hotărât să îndrepte situaţia. Nu putea să stea locului, l-a apucat să alerge după Naaman, proaspătul convertit – ce binecuvântare avea să-i dea? Era inima lui curată? Atunci când dispreţuim omul privind la ce a fost el mai înainte de întâlnirea cu Hristos – beţiv, fricos, deprimat, hoţ, repezit etc, atunci când considerăm că suntem îndreptăţiţi să criticăm noii botezaţi, suntem noi o binecuvântare? Ellen White scrie: 
„Domnul Hristos este singura măsură adevărată a caracterului şi acela care se aşează ca măsură pentru alţii ia locul lui Hristos. Oricine se încumetă să judece motivele altora uzurpă dreptul Fiului lui Dumnezeu. Un spirit rece, dedat la critică şi neiertător, caracteristice fariseismului, este păcatul care aduce cele mai nefericite urmări. Nici activitatea deosebit de mare sau zelul lipsit de duhul lui Hristos nu pot să umple golul.  
… pe cât le stă în putere, îi vor sili pe oameni să se conformeze felului lor de a aprecia ceea ce este drept. Aici este taina tuturor persecuţiilor din zilele lui Abel până astăzi. Problema este legată de fiecare membru al Bisericii şi aici trebuie să se producă vindecarea.” pag. 102,103 
  
„În prietenia ta cu alţii, pune-te în locul lor. Pătrunde în simţămintele lor, în greutăţile lor, în bucuriile şi întristările lor. Identifică-te cu ei, apoi poartă-te aşa cum ai dori să se poarte ei cu tine dacă ar fi să schimbi locul cu ei. Influenţa harului trebuie să înmoaie inima, să înnobileze şi să cureţe sentimentele, dând o delicateţe de sus şi un simţ de bunăcuviinţă.” pag. 109 
  
Bunăcuviinţă, delicateţe – roade ale Duhului Sfânt pentru care ar trebui să ne rugăm neîncetat. 
Nu este înţelept să te porţi în Biserică ca şi cum tu ai fi stăpânul. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Lepra lui Naaman s-a lipit de Ghehazi ca să vadă pe pielea lui ce greutate a dus Naaman şi ce dorinţă de izbăvire a avut. Facă Domnul să ne purtăm cu delicateţe, cu bunătate astfel încât să nu vină peste noi poverile de care ceilalţi au scăpat! Nu vă repeziţi cu critica ca nu cumva să schimbaţi locul cu ei! 
  
Bietul Naaman nu suspectează nimic şi îi oferă dublu faţă de ceea ce a cerut. Ghehazi era fratele lui acum, de la care dorea să înveţe cum să trăiască în lumină. Ce aţi simţit când aşteptările v-au fost înşelate şi aţi văzut cum înfloreşte păcatul într-un creştin? 
„Cea mai puternică fortăreaţă a viciului în lumea aceasta nu este viaţa nelegiuită a păcătosului, ci viaţa aceea care pare virtuoasă, onorabilă, dar în care este nutrit un păcat, este îngăduit un viciu.” pag.77 
„Creştinismul are o putere atât de mică în lume pentru că oamenii se fălesc cu Numele lui Hristos, dar viaţa lor Îi tăgăduieşte caracterul. Numele Domnului este dezonorat din această cauză.” pag.111 
A cui fortăreaţă eşti tu? Cui îi aduci tu slavă? Ce faci cu viaţa ta? 
  
Din celălalt punct de vedere, al lui Naaman, să nu uitaţi niciodată că sunteţi în Biserică datorită lui Hristos, cel ce v-a izbăvit de lepra pe care nimeni nu putea să o vindece. Nu există leac în lumea aceasta asemenea Crucii Mântuitorului. El vrea să desăvârşească în voi ceea ce a început. „Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de pedeapsă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat.” pag. 93 
Puneţi-vă această ţintă, alergaţi spre ea, chiar dacă Ghehazi spune că harul este insuficient pentru sfinţire. „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră!” 1 Tes. 4:3. 
  
Aş vrea să discutăm puţin despre sărăcie. 
Cauze: uneori eşti sărac independent de alegerea ta, alteori există o cauză. 
- „prin ştiinţă se umplu cămările casei” Prov. 24:4 
- „oriunde se munceşte este şi câştig” Prov. 14:23 
- „ din rodul gurii îşi satură omul trupul” Prov. 18:20. 
Acela care nu vrea să înveţe, să facă un efort, acela care preferă comoditatea fotoliului din faţa televizorului, acela care nu agreează politeţea şi vorbeşte de rău pe cine îşi pune ochii – are el dreptul să se vaite că e sărac? Invidia faţă de vecinul său care năduşeşte muncind, este ea curată în ochii lui Dumnezeu? Pretenţia de a fi ajutat şi supărarea că nu ţi se dă destul, deoarece celălalt are, vine ea din bun simţ?  
Viziune: acela care se vede sărac poate să aibă dreptate, dar poate să aibă şi iluzii. 
Ghehazi nu era sărac, avea unde dormi, avea ce mânca, avea ce îmbrăca. 
Părerea mea este că un om care are unde dormi, are ce mânca şi are ce îmbrăca nu este sărac. 
Atunci când faci economii pentru a-ţi lua un televizor, boxe audio de calitate, telefon mobil sau maşină neglijând necesităţile vieţii de zi cu zi, pâinea de pe masă, papucii din picioare, pasta de dinţi, nu ai dreptul să spui altuia că nu-ţi permiţi să cumperi o pâine, încercând să-l înduioşezi, poate, poate vei primi ceva. Adevărul este că pentru tine altceva este prioritar şi nimeni nu este dator să sponsorizeze luxul tău. Bineînţeles că poţi să-ţi cumperi televizorul cu munca pe un an de zile, dar nu te văita altuia că nu ai ce mânca!  
Soluţie: un creştin cu adevărat sărac să se roage Tatălui care cunoaşte nevoile lui. Duhul Sfânt va mişca pe alt creştin şi darul va veni pe calea corectă. 
Niciodată să nu alegeţi calea lui Ghehazi: acesta s-a comparat cu Naaman şi s-a văzut sărac; apoi a considerat că Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel care a dat poruncile „să nu furi-să nu minţi-să nu pofteşti ceea ce nu e al tău” îl va scuza, deoarece el e sărac. Ghehazi gândea că până şi cerul îi aprobă acţiunile, deoarece Naaman e bogat, iar el e sărac. Acesta este principiul comunist: „eşti sărac, ia de la bogat” cu forţa, cu minciuna, pe orice cale.  
Atitudine: cel care se vede sărac nu este dispus să facă daruri, să lucreze gratis ( Ghehazi ), să ajute. E frustrat şi se gândeşte „pe mine cine mă ajută? De ce să dau eu altuia?”. Cel care nu se vede sărac, deşi poate este, va fi întotdeauna gata să ajute. Numai acesta are ocazia să dezvolte un caracter asemănător Domnului Isus: nobil, altruist, fericit. 
  
„Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” Matei 5:8 
Pretenţia că suntem poporul lui Dumnezeu, deosebit, evlavios la ce foloseşte, dacă inima nu e curată, iar nobleţe ne e străină? Râvna pentru Casa Domnului, pentru curăţenie, ordine, tăcere, pentru lucrurile bune ale Legii reprezintă o piatră de poticnire pentru păcătoşi dacă duioşia, respectul şi zdrobirea de inimă ne lipsesc. pag.45 
  
„Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi” 1 Corint. 11:28 căci „dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Matei 5:20  
  
„Cel ce va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui” Apoc.3:5, 
                                   promite Isus, Mântuitorul tău. 
                                                                       Amin. 
  
  
*  Toate citatele sunt luate din „Cugetări de pe muntele fericirilor” de E. White. 
Referinţă Bibliografică:
Ghehazi / Rodica Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 48, Anul I, 17 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!