Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Georgeta Resteman         Publicat în: Ediţia nr. 605 din 27 august 2012        Toate Articolele Autorului

Georgeta RESTEMAN - ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu sunt critic literar şi nici nu o să fiu vreodată, nu am pretenţia de a fi recenzor de carte pentru că nu e domeniul în care am trudit cu sudoarea minţii, însă atunci când este vorba de doamna Elena Buică, Buni, cum au primit dezlegare să îi spună prietenii, nu pot să stau deoparte şi să nu brodez cuvinte pe ţesătura scrierilor sale recente şi adunate în volumul consistent, de peste 400 de pagini, intitulat „Întoarcerea la obârşii”, editura Anamarol, Bucureşti, 2012. Aşa că, rogu-vă din suflet, să nu mă judece nimeni că am îndrăznit!  
 
Dacă cineva m-ar întreba cine este Buni, ştiţi ce-aş răspunde? Simplu, pentru mine Buni este etalon al cutezanţei, ambiţiei, perseverenţei, dragostei de frumos, de locurile natale şi de oamenii lor şi, în plus, prietenul nemaipomenit pe care oricare dintre noi şi l-ar dori aproape. A început să scrie doar în urmă cu zece ani, a publicat mult online dar şi pe hârtie, „Întoarcerea spre obârşii” fiind a şasea sa carte. Scrierile Domniei Sale m-au atras de când mi-a fost dat să le citesc în diverse reviste online, pentru că ele, toate, au cel mai minunat ingredient care le dă savoare: suflet! Este sufletul încă tânăr al aproape octogenarei care a pătruns în tainele scrisului la 70 de ani şi de-atunci scrie fără a osteni, pentru că o face cu mare drag de cuvântul românesc, de frumos şi de oameni.  
 
Cum să nu-ţi fie drag omul frumos, Elena Buică?! Iată ce ne mărturiseşte la începutul cărţii sale, de curând apărută: „Nu de puţine ori mă aşez la masa de scris şi încep o călatorie în sens invers, prin timp, în spaţiul din interiorul meu încărcat de tablouri revelatoare. Scriind, simt cum izvorăsc din străfunduri cuvinte încărcate de culori purtând amprenta copilariei şi apoi, treptat, se transformă într-un fel de liant între memoria acelor ani petrecuţi la Ţigăneşti şi viaţa mea de acum, care îşi urmează cursul la şapte mii de kilometri distanţă. Am cutezat să sper că acum, şi poate şi în viitorul mai îndepărtat, aceste scrieri să fie de folos cuiva; dar în prezent, ştiu sigur, în primul rând îmi sunt mie atât de utile... Pentru că prin ele retrăiesc o lume care este numai a mea”. Mă regăsesc în multe pasaje din cărţile-i scrise cu har şi sinceritatea aceea debordantă a românului ce nu şi-a uitat rădăcinile: Buni are Ţigăneştiul, pe când eu, colo, peste Carpaţi, la poalele Apusenilor am Săcuieul copilăriei. Cred că este unul din lucrurile care ne leagă, şi un este puţin ...  
 
Volumul doamnei Elena Buică este un minunat colaj de file de istorie, tradiţie, analiză subtilă a caracterelor umane din zona unde-şi are rădăcinile, toate pe fondul intenselor trăiri ale autoarei, în fiecare abordare în parte. Aş putea spune că printr-un efort substanţial şi admiral răsplătit de informaţia bogată redată, autoarea încondeiază într-un mod original reperele monografice a Tigăneştiului teleormănean în care s-a născut. Citându-l pe cronicarul Grigore Ureche, Buni mărturiseşte că a scris această carte “Ca să un se înece anii cei trecuţi”, parcurgând succesiv etape din viaţa satului natal în paralel cu cele din viaţa Domniei Sale, copilăria, adolescenţa, tinereţea şi mai apoi maturitatea deplină cu ale ei praguri. Viaţa satului este prezentată cu lux de amănunte de nostalgica lui fiică, reliefate fiind file din istoria veche de peste 2500 de ani a localităţii, evoluţia de-a lungul vremii, de la întemeiere şi până la nebunia societăţii româneşti contemporane, neuitând să evidenţieze pe alocuri şi aspectele ei dureroase: “Alunecând prin hăţişul amintirilor, încerc să las ceva mai în umbră unele aspecte mai întunecate – deşi nu le voi uita nici pe acestea - şi să scot la iveală cu lumina şi căldura sufletului, ceea ce a fost demn de reţinut şi de transmis peste generaţii, căci amintirile gâlgâie de atâtea vieţi şi imagini din trecut, demne de reliefat.”  
 
Obiceiuri şi ritualuri ale localnicilor ţigăneşteni, specifice fiecărui anotimp în parte şi care multe astăzi au dispărut, în cartea doamnei Buică prind viaţă: “Pe vremea copilăriei mele, la lăsata secului se “bătea halviţa”, obicei despre care nu am mai auzit în zilele de azi. Tata lega o sfoară de un băţ la capătul căruia atârna o bucată de halviţă pe care o plimba în zbor prin faţa copiilor. Noi, cu mâinile la spate, ne străduiam să prindem halviţa cu gura. Halviţa era mânuită cu dibăcie, în aşa fel ca prin strădaniile copiilor să stârnească râsul şi bună dispoziţie. Era o seară plină de amuzament şi veselie în familie. Un alt obicei era “datul în tivic”. Tinerii, adunaţi pe uliţele satului, îi satirizau pe acei tineri cărora le trecuse vremea de căsătorie şi intrau acum în post fără să îşi întemeieze o familie. Se striga în gura mare numele lor şi unele fapte pe care comunitatea nu le admitea. În această zi, oamenii aprindeau focuri pe uliţe, foc ce trebuia să alunge duhurile rele de pe lângă casă, aşa după cum era o veche credinţă. Şi acest obicei a dispărut în Ţigăneşti.” Apoi sunt ilustrate obiceiuri şi tradiţii populare care însoţesc evemimente importante din viaţa satului său, botez, nuntă, înmornântare, etc.  
 
Nu trece neobservat nici folclorul, atât cel literar cât şi muzica populară teleormăneană:  
 
“În folclorul literar găsim teme care ilustrează bărbăţia voinicului tânăr, cu străvechiul obicei al încurcării cailor, cu evidenţierea probelor de vitejie şi a întrecerii dintre călăreţi sau dintre căi şi şoimi, motivul alegerii tânărului ţăran isteţ că domn, ideea luptei dintre bine şi rău.. Este remarcabilă valoarea pronunţat educativa a acestor creaţii. Sunt cultivate curajul şi isteţimea, înţelepciunea, respectul şi dragostea faţă de femeie, preţuirea familiei şi a căsătoriei.Unele creaţii erau pe tema scurgerii timpului său a atitudinii omului în faţa morţii: “Când o fi la moartea mea/ Să-mi chemaţi ibovnica,/ Să-mi puie mâna sub cap,/ Să mă-ntrebe de ce zac/ Şi-am să las cu jurământ,/ Pân` m-o baga în mormânt,/ Să nu-mi facă groapa-adânc,/ Să nu putrezesc curând./ Să putrezesc la cinci ani,/ Nu pă voia la duşmani,/ Duşmani şi duşmancele/ Mi-au blestemat oasele.”  
 
Proverbele, zicătorile, vorbele de duh ori pildele de înţelepciune sunt şi astăzi foarte mult gustate în Ţigăneşti. Ele sunt adevărate expresii ale bunului simţ popular, al unui caustic spirit de justiţie şi totodată cu mare valoare educativă. Mi-amintesc cât de sec îmi tăia bunica cheful de a trăncăni, aruncându-mi doar două vorbe: “tronc Marito!”. Cum greşeam ceva, numai ce o auzeai cu o pildă şi începea: “Ştii cum ai făcut tu acum? Ai făcut ca ăla ... ” şi îşi desfăşura pilda în care te simţeai strâns în chingi. Avea o tolbă plină de pilde, proverbe, zicători sau vorbe de duh. Cred că pentru fiecare greşeală omenească bunica avea în tolba ei un raspun. Şi ca bunica, câţi alţi oameni înţelepţi nu avea satul?”  
 
Vechile cântece populare din zona Teleormanului şi rapsozii locurilor se regăsesc într-o prezentare amănunţită în cartea doamnei Elena Buică. Iată ce spune autoarea despre regretatul Liviu Vasilică: “Interpretarea lui Liviu Vasilică este cea care a prins cel mai bine specificul cântecelor de haiducie, de voinicie, de joc şi veselie. Este cea mai autentică interpretare, identificându-se cu cea a ţigăneştenilor, chiuind pe ton înalt din când în când, dar mai ales spre finalul versului. Cântecele acestea au specificul lor care le face să fie deosebite de tot restul zonelor geografice. Atacarea directă a sunetelor din registrul înalt, cu un ambitus foarte larg (posibilitatea de a cânta şi sunetele înalte şi cele de jos), specifice cântecelor din câmpia dunăreană, cer interpretului înalte cote de virtuozitate, aşa cum strălucit a dovedit Liviu Vasilică. [...] Pe la noi prin Teleorman/ Frumos cântă-un cuc bălan/ Pe-o cracă de măghiran/ Şi cântă ca un duşman,/ De mă dă jos de pe cal./ Cântă `otu de mă seacă,/ Sare cuţitul din teacă.”  
 
Autoarea nu uită să aducă în atenţia cititorului personalităţile locale din Ţigăneştiul natal, celor care au avut un rol important în administraţie, în menţinerea spiritului comunităţii locale şi propăşirea culturii tradiţionale de-a lungul timpului. Familia, şcoala, biserica fiecare separat şi toate laolaltă sunt elementele societăţii în care s-a născut, a crescut şi s-a format ca cetăţean al comunei natale şi tuturor le acordă locul binemeritat în cartea Domniei Sale.  
 
Din punctul meu de vedere întreaga lucrare este de fapt ca o dulce spovedanie a autoarei în care, deschisă precum o carte, Buni a noastră, pe lângă prezentarea detaliată a satului natal şi a evoluţiei lui în timp, neuitând de valorile lui materiale şi spirituale, aduce în faţa cititorilor imaginea şi sufletul Domniei Sale plin de lumină, destăinuindu-se fără rezerve, mărturisind: “Cu dragoste şi cu respect pentru tot ce a însemnat Ţigăneştiul în viaţa şi în fiinţa mea, mă aplec să îi sărut ţărâna închinându-i cele mai calde gânduri şi dăruindu-i cele mai alese sentimente”.  
 
La sfârşit de vară 2012, Elena Buică s-a întors din nou spre obârşii pentru a se bucura de premiul I câştigat la secţiunea “Proză” a Concursului Internaţional STARPRESS 2012, ca apoi, pe vremea strugurilor copţi să-şi lanseze această carte recentă la Bucureşti, într-o manifestare organizată de editura Anamarol, respectiv de către inimoasa doamnă Rodica Elena Lupu, directorul editurii. Sper că voi avea atunci şi eu prilejul să îi spun doamnei Elena Buică “Sărut mâna, Buni, mă bucur să te cunosc, în sfârşit, când iată, şi eu m-am întors la obârşii!”  
 
Georgeta RESTEMAN  
Limassol, Cipru  
sfârşit de august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Georgeta RESTEMAN - ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! / Georgeta Resteman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 605, Anul II, 27 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Georgeta Resteman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!