Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Georgeta Resteman         Publicat în: Ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Georgeta RESTEMAN - CIPRU (9) - AYIA NAPA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Paradisul distracţiilor, al tinereţii şi dragostei  
 
„Dacă ai ajuns în insula Afroditei şi nu vizitezi Ayia Napa e ca şi cum n-ai simţi nimic din ceea ce-ţi oferă Ciprul pentru relaxare şi bună dispoziţie, nu simţi că trăieşti!” - îmi spusese râzând fata mea într-una din serile de sfârşit de mai când făceam bilanţul vizitelor noastre pe insulă şi plănuiam ce-am mai putea vizita. Şi cum aveam la dispoziţie un weekend întreg n-am stat mult pe gânduri, am pus în geantă câteva lucruşoare de maximă trebuinţă şi am plecat spre ţinta noastră reluându-ne plăcuta “îndeletnicire” de căutătoare de comori naturale şi culturale prin locurile în care zeii îşi găsiseră refugiul în vremurile de demult.  
 
Am pornit de dimineaţă pe autostrada A5 care ne ducea spre Larnaca şi apoi, pe un traseu superb, spre staţiunea distracţiilor şi bunei dispoziţii din nord-estul insulei în care hoinăream fără reţinere de la un capăt la celălalt. O cafea pe malul mării la o tavernă şic, cu mult bun gust, servită de o frumoasă şi stilată chelneriţă rusoaică - de data asta -, ne-a revigorat după cei aproape 90 de kilometri parcurşi până în apropiere de Ayia Napa. O zi frumoasă de început de iunie, cu mult soare şi-o adiere de vânt călduţ, o maşinuţă cochetă şi două românce vesele rătăcite prin frumuseţe şi mister prevesteau o nouă captură sprirituală, cu locuri şi oameni despre care îmi este drag să vorbesc.  
 
Doar grecii au avut curajul să se aşeze aici?  
 
Regiunea în care se află staţiunea este una dintre cele mai aride din insulă, datorită condiţiilor geografice şi climaterice; vreme de cinci milenii aceste locuri nu au fost locuite pentru că râurile lipseau cu desăvârşire iar terenurile erau necultivabile, aşadar zona nu era deloc propice încropirii aşezămintelor umane. Arheologii susţin că primii locuitori ai ţinutului s-ar fi pripăşit la Ayia Napa în neolitic, dar pentru o scurtă perioadă, pe un deal protejat natural, în apropierea coastei. Urme ale existenţei pe aceste meleaguri nu s-au găsit, necunoscându-se detalii despre popularea zonei nici din calcolitic sau epoca bronzului şi nici din alte perioade care au urmat, pâna în cea elenă; doar câteva fragmente din figurine de lut ars descoperite într-un sanctuar de pe plaja Makronissos, ar fi singurele dovezi arheologice din perioada arhaică.  
 
Perioada greacă este destul de bine reprezentată prin sanctuarul Afroditei situat pe un deal, precum şi de rezultatele săpăturilor din situl Makronissos. Acelaşi Strabon, cunoscutul istoric şi geograf antic grec, face menţiuni în scrierile sale despre existenţa vieţii pe acest tărâm. Asemeneni mormintelor greceşti de la Pafos şi Salamina şi cele de la Ayia Napa sugerează existenţa obiceiurilor elene în ritualul înmormântării; obiectele ceramice descoperite de arheologi în mormintele din sit susţin teza legăturii locuitorilor ciprioţi din această parte a insulei cu popoarele altor ţări cum ar fi Siria şi Anatolia, Africa de Nord şi Italia.  
 
Perioada romană este marcată de existenţa urmelor unor cetăţi ca Palio Chorko, se pare însă că importante au fost mai multe gospodării individuale ridicate în acea vreme; organizarea regiunii sub stăpânirea romană nu se cunoaşte, însă certe sunt datele şi izvoarele arheologice care atestă existenţa oraşului Thronoi, dovezi descoperite în situl de la Torno situat la vest de actualul sat Thronoi - un important centru administrativ din insulă, spre sfârşitul dominaţiei romane.  
 
Alte dovezi care vin în sprijinul acestei ipoteze sunt aducţiunile de apă din Filina, considerate a fi parte din activitatea comunităţii din Thronoi alături de carierele vechi din regiune. Atât Strabon cât şi Ptolemaios fac referire la acest oraş în studiile lor, „Thronoi, oraş şi pelerină”, din care se pot deduce reperele existenţiale ale localităţii.  
 
Cea mai importantă aşezare umană din perioada creştină timpurie care a urmat a fost descoperită în situl Katalymata, unde se crede că s-a concentrat cea mai mare parte a populaţiei din acest colţişor de insulă. Raidurile arabe din secolul al VII-lea au determinat locuitorii acestor ţinuturi să le părăsească, rămânând doar peregrinările păstorilor ce ajungeau aici până în secolul al XIV-lea, când acelaşi Lusignan, ctitorul multor aşezăminte cipriote din perioada de referinţă, atras de farmecul şi sălbăticia regiunii ridică mănăstirea Ayia Napa. Uşor, uşor, ciprioţii atraşi fie de lucrările de construcţie ale apeductului - care necesitau foţă de muncă -, fie de negoţul cu călugării mănăstirii s-au stabilit aici, în jurul lăcaşului, unde şi-au construit case şi satul a devenit încet, încet, o aşezare în toată regula; comunitatea a crescut, s-au aşezat aici fermieri şi pescari, au dezvoltat regiunea, iar spre sfârşit de secol XX a prins contur localitatea Ayia Napa de azi.  
 
În paralel cu dovezile arheologice descoperite în siturile din Ayia Napa, istoria şi evoluţia vieţii marine se regăsesc în exponatele din cele două muzee tematice ale staţiunii. Tornaritis – Pierides, Muzeul vieţii marine, este amenajat în clădirea Primăriei Ayia Napa şi prezintă frânturi ale vieţii din adâncuri, fauna marină din Cipru şi Marea Mediterană din trecut şi prezent, demonstrând necesitatea conservării mediului marin şi servind ca materiale de studiu în cercetările specialiştilor în istorie naturală marină. Artefacte marine de valoare documentară extraordinară din timpuri preistorice, viaţa marină din prezent, alături de lucrări de artă tematice - sculpturi, gravuri, picturi pe ceramică reprezentând peisaje marine, opere ale artiştilor greci şi ciprioţi din secolele XIX şi XX - pot fi admirate în Muzeul Thalassa – Muzeul municipal al mării, după cum sugerează înşăşi denumirea acestuia („thalassa” = „mare”, în greacă). Muzeul serveşte în paralel ca şi centru de programe educaţionale şi evenimente culturale comunitare.  
 
Şi cum viaţa şi forfota în Ayia Napa încep cu-adevărat seara, ca nişte iubitoare de locuri şi de legendele acestora ce suntem, am continuat să honărim prin frumoasele locuri pe care aveam ocazia să le descoperim acum şi să le admirăm frumuseţea, să le cunoaştem trecutul. Cum era şi firesc am început cu începutul: mănăstirea Ayia Napa. Insula Cipru impresionează prin numărul şi frumuseţea bisericilor din patrimoniul cultural şi religios - lucru de-acuma ştiut de oricine a avut ocazia să ajungă aici măcar o dată -, iar pentru ciprioţi, familia şi biserica ocupă cel mai important loc în viaţa şi conştiinţa lor.  
 
Mănăstirea Ayia Napa – lăcaş de înălţare sufletească, istorie şi legendă  
 
Este uimitor cum într-o regiune în care în vremurile străvechi nu a existat ţipenie de om timp de milenii, să vezi cum în jurul unui lăcaş a cărui istorie încă mai are multe necunoscute gravitează viaţa în toată splendoarea ei şi cum împletirea dintre vechi şi nou conferă locului o atracţie ce-o simţi cu atât mai mult, cu cât îi pătrunzi mai bine tainele.  
 
Nu departe de mare, în satul cu acelaşi nume, dobândit graţie locului împădurit în care a fost înălţată mănăstirea (Ayia Napa = sfânta pădure) se spune că mănăstirea a fost iniţial o biserică zidită în continuarea unei peşteri unde câinele unui vânător al locului ar fi găsit o icoană făcătoare de minuni, o icoană a Maicii Domnului păstrată în peşteră o lungă perioadă de timp, constituind prilej de pelerinaj pentru creştinii locului. Nu există dovezi certe asupra datei construcţiei mănăstirii dar se presupune că pictograma a fost plasată şi păstrată în peşteră, fiind salvată de la distrugere în perioada iconoclasmului din secolele VII-VIII, ca apoi, în secolul XIV jumătatea rămasă din peşteră să fie valorificată pentru construirea bisericii. Cu certitudine, icoana se descoperise înainte în peştera care este o reală mărturie a existenţei comunităţii creştine din timpul dominaţiei bizantine în vechiul Cipru, pentru că locul purta deja numele de Ayia Napa. După stilul arhitectonic, bine conservat şi azi, biserica pare mai degrabă o construcţie a secolului XV, însă dovada nu există asupra niciuneia din ipotezele emise cu privire la datarea exactă a ridicării ei.  
 
O altă legendă ţesută în jurul edificiului face referire la o familie nobilă de veneţieni, a cărei fiică s-a refugiat aici datorită refuzului părinţilor de a-i da binecuvântarea şi a-i permite căsătoria cu un om simplu care nu avea sânge de aristocrat. În jurul anului 1500 se spune că aceasta a construit pe cheltuiala proprie biserica, apoi treptat, o mănăstire de călugăriţe şi capela romană; tot veneţianca se zice că ar fi plantat arborii din incintă şi împrejurimi iar când a simţit că i se apropie sfârşitul ar fi ridicat un monument din piatră cu acoperiş boltit, unde a cerut să fie înmormântată. Pe latura de nord a curţii se află o fântână de forma unui cap de mistreţ iar mai sus, o clădire cu două etaje unde se presupune că ar fi trăit fiica nobilului veneţian. În partea de vest a bisericii, sus pe deal, mai există o mică bisericuţă, foarte veche, unde se spune că Fecioara Maria poposea din când în când pentru a se odihni în liniştea de aici. După cum se vede, nu există loc în insula misterelor în care am avut privilegiul să ajung să nu răzbată glasul legendelor din fiecare colţişor, din fiecare piatră ...  
 
După 1571, când Ciprul s-a aflat sub dominaţia otomană, spre deosebire de alte lăcaşe de cult creştine această mănăstire nu a fost distrusă. Drept dovadă stau documentele lăsate de Pietro della Valle, care în 1625 descrie mănăstirea exact aşa cum este ea astăzi. În diferite perioade de timp mănăstirea a găzduit călugăriţe. După 1758, din motive neelucidate se pare că lăcaşul nu a mai avut locuitori permanenţi.  
 
Se ştie că mănăstirea era amplasată într-o zonă nelocuită. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea se zice că în apropierea mănăstirii ar fi fost construită prima casă de locuit. Primii locuitori care s-au instalat în zona mănăstirii au provenit de la Salonic, persoane care şi-au abandonat habitaturile din cauza cumplitei epidemii de ciumă din acea vreme. Prin 1813, mănăstirea a fost reparată fără a fi proprietatea vreunei comunităţi monahale, închiriată fiind de fermierii locali iar clădirile ei au fost folosite pentru nevoile comunităţii în acea perioadă.  
 
Sub dominaţia britanică, după 1878, mănăstirea nu avea călugări sau călugăriţe. Biserica mănăstirii a devenit biserica parohială a satului ce-i purta numele. O restaurare amplă a complexului de clădiri istorice ce se aflau la Ayia Napa a avut loc în 1950.  
 
Între 1978 şi 2006, mănăstirea a devenit Centrul Ecumenic de conferinţe al Bisericilor Creştine din Orientul Mijlociu, la recomandarea Arhiepiscopului Makarios al III-lea. Odată cu reînfiinţarea Metropoliei de Constantia – Famagusta, în 2007, mănăstirea a intrat sub conducerea acesteia. Astfel, aici a fost înfiinţată Academia Culturală de Studii Teologice şi Istorice “Sfântul Epifanios”; găzduieşte în continuare întâlniri şi convenţii dar şi un muzeu bisericesc.  
 
Datorită numărului de locuitori în continuă creştere, în 1990, în partea de sud-vest a mănăstirii s-a mai înălţat o biserică, închinată tot Sfintei Fecioare Maria. Ambele biserici poartă acest hram, sărbătorindu-l în fiecare an la 8 septembrie, odată cu sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului. Mănăstirea este un loc de mare înălţare spirituală, fiind recunoscută prin minunile săvârşite de Sfânta Fecioară pentru cuplurile infertile sau femeile cu probleme pe timpul sarcinii care vin şi se roagă aici şi cerându-i ajutorul. Mărturisesc că în timp ce vizitam mănăstirea şi aflam cele de mai sus prin bunăvoinţa unui părinte care ne-a însoţit, am văzut foarte multă lume venind la închinare, mai ales că eram în ajunul Sfintei Sărbători a Rusaliilor şi în cele câteva minute în care am stat în biserica nouă am găsit acolo confort şi linişte spirituală, acea linişte de care în vremuri ca cele pe care le trăim, cu toţii avem atâta nevoie.  
 
Dar şederea noastră la mănăstire s-a încheiat dupa circa o oră şi câteva minute pentru că îmi doream tare mult să ajung la Protaras, la vreo 2 kilometri de Ayia Napa, ştiind ca posedă una din cele mai frumoase plaje de pe coastele cipriote.  
 
Protaras – o „perlă strălucitoare” ruptă din vechiul Paralimni  
 
Am parcurs distanţa scurtă până la Protaras pe o şosea paralelă cu marea, marginită, pe de-o parte de întinderea albastră şi de cealaltă de tufe imense de leandri înfloriţi printre care se putea zări o privelişte de vis. Localitatea Protaras se află foarte aproape de linia de demarcaţie dintre Ciprul de Sud şi cel de Nord, aflat sub administraţie turcească. N-am rezistat tentaţiei de a face o baie în mare la Protaras, unde într-adevăr, cred că este cea mai minuată plajă de pe insulă. Nisipul fin, alb, aşa cum n-am mai văzut pe alte plaje cipriote, amenajările fără cusur, servirea nemaipomenită – în orice cafenea ai intra –, toate sunt la superlativ. Hoteluri elegante, cochete şi clasificate cu multe stele stau la dispoziţia celor mai rafinate gusturi ale turiştilor care ajung aici.  
 
În antichitate, Protaras, cunoscut atunci ca Leukolla era un mic port folosit adesea ca loc de refugiu pentru greci, neîntrecuţii navigatori ai vremurilor. Făcea parte din ţinutul Paralimni. Zona a fost recunoscută pentru clima deosebit de blândă şi propice cultivării legumelor timpurii şi pentru pitorescul şi liniştea plajelor de aici. Legendele ţinutului nu le-am aflat dar sunt sigură că ele există; poate că dacă vom ajunge dincolo de “linia verde”, în Republica Turcă a Ciprului de Nord, vom reuşi să le dezlegăm misterele, mistere care învăluie de fapt întreaga insulă într-o tăinuire devenită obişnuinţă.  
 
În împrejurimile staţiunii sunt câteva sate în care localnicii ne spun că există tot atâtea biserici vechi, multe dintre ele din perioada bizantină, încărcate de simboluri şi fiecare având povestea ei de demult ...  
 
Soare, plajă şi relaxare la Ayia Napa  
 
Fiind o zi foarte călduroasă de început de vară mediteraneană, zăpuşeala care domnea peste tot ne-a întrerupt periplul printre vestigiile trecutului Ayia Napei, determinându-ne să ne refugiem pe una din plajele minunate de aici şi să ne răcorim. Dar înainte de a ne stabili locul, am dat o raită pentru a-l putea alege! Nu prea aveam ce, pentru că toate plajele staţiunii sunt superbe: fie că ajungi la Makronissos, la Golden, Nissi Beach ori la Sandy sau Hamn Grecian Bay, nisipul, ambientul, marea şi oamenii sunt la fel de primitoare şi la standarde excepţionale. Salbele de hoteluri înconjurate de vegetaţie bogată, specific mediteraneană, cu piscine şi plaje private alături de atmosfera din staţiune îţi dă senzaţia că eşti într-una din renumitele staţiuni din partea opusă a Mediteranei. Nu degeaba Ayia Napa este cunoscută ca fiind Ibitza Ciprului!  
 
Ne-am orientat spre vestul staţiunii şi-am vrut să vedem mai întâi Makronissos, plaja celor trei golfuri orientate în trei direcţii diferite: unul spre vest, al doilea spre sud-vest şi al treilea spre est. O linişte de vis şi o privelişte minunată se deschidea în faţa noastră şi ne incita la a cunoaşte încă şi încă, mai multe şi tot mai multe ... Am lăsat maşina într-o parcare mărginită de palmieri şi leandri şi am plecat pe jos de la Makronissos spre Golden Beach, oprindu-ne la Nissi, undeva cam la mijlocul şirului de plaje ce se întind ca nişte plăpumi strălucitoare de nisip de-a lungul coastei Mediteranei de Est pe ţărmurile cipriote. Lângă noi îşi aveau şezlongurile două familii de nordici - după cum arătau, şi nu ne-am înşelat, pentru că la scurt timp, o gâgâlice de vreo patru anişori, o dulceaţă de fetiţă blondă, cârlionţată, cu ochii mai albaştri decât marea ce săruta acum leneşă ţărmul cu valuri mici şi calme, s-a apropiat de noi cu dezinvoltura şi inocenţa vârstei şi în câteva momente am aflat tot: venea din Danemarca, era în vacanţă cu părinţii şi o familie de prieteni şi voia să se joace, pentru că ei îi plăcea să se joace şi nu avea cu cine (ne găsise pe noi, simţea ea ce simţea).  
 
Cum prin născare şi eu şi fiica mea suntem nişte firi deschise şi prietenoase şi copiii se simt nemaipomenit în preajma şi compania noastră, Sandra, micuţa daneză ce nu se mai dezlipea de Mădălina, ne-a făcut imediat „introducerea” în familie şi am intrat în vorbă cu vecinii noştri schimbând impresii despre locurile şi oamenii care, pe fiecare dintre noi reuşiseră să ne impresioneze în Cipru. Erau de câteva zile în Ayia Napa şi voiau să viziteze toată insula. Ca nişte adevărate cunoscătoare de-acuma, după ce cutreierasem cea mai mare parte a Ciprului grecesc, le-am spus ce am văzut noi şi le-am sugerat ceea ce nu trebuie ratat sub nicio formă. Erau impresionaţi de ce văzuseră în seara din ajun la Ayia Napa, pentru că începuse unul dintre renumitele festivaluri care se desfăşoară an de an în preajma Rusaliilor în toată insula şi poartă numele Kataklysmos.  
 
Toate serile acelui weekend erau dedicate manifestărilor artistice desfăşurate sub emblema tradiţionalei sărbători, unice în felul ei care alături de întreaga suită de festivaluri care au loc pe insulă, mai ales în timpul sezonului turistic, reflectă obiceiurile şi tradiţiile populare locale precum şi practicile istorice, culturale şi agricole specifice regiunii, în ansamblu. În seara aceleiaşi zile am fost alături de noii noştri prieteni, martori la distracţia ce s-a făcut simţită în toate ungherele staţiunii în ziua a doua de Kataklysmos asistând la un spectacol inedit, prezentat pe malul mării de ansambluri folclorice locale şi formaţii muzicale care au antrenat întreaga suflare la distracţie şi voie bună. Cea mai „fierbinte” zonă a staţiunii pe toată perioada de desfăşurare a festivalului Kataklysmos este zona portului; pe parcursul zilei, aici au loc tot felul de întreceri din sfera sporturilor acvatice înscrise pe lista manifestărilor organizate de administraţia locală din Ayia Napa, iar serile sunt dedicate muzicii şi dansului. Cu mic cu mare, toată lumea se distrează!  
 
Frida, mama Sandrei era etnolog şi prin natura profesiei se documentase temeinic asupra sărbătorilor locale, prezentându-ne ca pe o desfătare fiecare eveniment de acest fel care are loc pe parcursul anului în Ayia Napa.  
 
Să fie Ayia Napa staţiunea festivalurilor?  
 
Înaintea Postului Paştelui aici, la Cape Greco, se desfăşoară “Lunea verde” (“Green Monday”) - o sărbătoare locală tradiţională, un obicei străvechi, dionisiac când oamenii îşi părăsesc casele şi ies cu toţii la picnic sărbătorind intrarea în post cu fructe de mare, legume şi vin.  
 
După săvârşirea Sfântului Post al Paştelui festivităţile închinate Învierii Domnului debutează cu o procesiune religioasă intitulată “Epitaful Sfântului Mormânt”, care are loc în Vinerea Mare pe străzile Ayia Napei. Învierea este sărbătorită cu mare fast sâmbăta, la miezul nopţii, când graţie unui obicei străvechi tinerii obişnuiau să aprindă un foc imens în curtea bisericii, focul în care se presupunea că îl ard pe Iuda, trădătorul lui Isus Hristos. În ziua Sfintelor Paşti, după slujba de dimineaţă, se adună în faţa mănăstirii Ayia Napa în locul numit Seferis Square, toţi locuitorii comunităţii şi turiştii aflaţi în zonă la o sărbătorire în stil tradiţional a Paştelui; aici sunt prezente formaţii folclorice de muzică şi dansuri tradiţionale greceşti şi cipriote. Dacă ceva impresionează în mod deosebit pe oricine vizitează Ciprul, făcând abstracţie de minunăţiile antichităţii pe care le întâlneşti peste tot în insulă, apoi felul în care ştie să se distreze cipriotul este de neegalat şi nu poate fi uitat.  
 
„Anul viitor o să revenim în Cipru în septembrie – îmi spune Frida, vizibil impresionată de ceea ce văzuse aici şi de ceea ce auzise până acum despre Cipru - pentru că vrem cu orice preţ să participăm la renumitul Festival Ayia Napa, care am înţeles că adună toate tradiţiile istorice, culturale, agricole, într-un întreg, tot în piaţa din faţa mănăstirii, Seferis Square. Se pare că atunci vom avea ocazia să vizionăm şi spectacole de teatru, concerte, să ne desfătăm privirile cu operele de artă tradiţională din standurile expoziţiilor ce se organizează aici pe parcursul ultimei săptămâni din septembrie, a fiecărui an, din 1985 încoace. Dar expoziţiile de flori şi fluturi, cele de produse agricole şi alte minunăţii, cum să le ratăm?”  
 
Era o reală plăcere să stăm de vorbă cu nişte tineri europeni care mai degrabă mă aşteptam să fie interesaţi de distracţii de alt gen, specifice vârstei acesteia frumoase. Şi noi şi ei eram fascinaţi de tradiţie şi cultură într-o ţară despre care nici noi, nici ei nu ştiuserăm prea multe până nu am vizitat-o. Tot tânăra aceasta, dăruită din plin cu harul povestirii ne face cunoscut faptul că în luna iunie Ayia Napa găzduieşte o serie de evenimente culturale din sfera muzicii, sub numele „Muzica de peste tot din lume” unde, după cum putem deduce din denumire sunt invitaţi artişti din întreaga lume.  
 
Şi cum se pare că departamentul de cultură al administraţiei locale este maestru în organizarea acestui fel de evenimente, după o documentare ulterioară atentă am aflat că de fapt Ayia Napa este campioană în festivaluri şi manifestări artstice de tot felul nu numai în perioada de vârf – sezonul estival -, ci pe tot parcursul anului. Iarna Culturală la Aya Napa care a debutat în 1997 şi de atunci se desfăşoară an de an din noiembrie până în aprilie, cuprinde concerte de toate genurile muzicale - de la muzica simfonică la muzica modernă, recitaluri ale soliştilor vocali şi instrumentali din Cipru şi străinătate. Aceste evenimente sunt organizate cu regularitate în acest interval satisfăcând nevoia de cultură şi frumos a localnicilor şi vizitatorilor, inclusiv în extrasezon.  
 
Toamna culturală la Ayia Napa este marcată şi de Festivalul Medieval care, la prima sa ediţie din 2006 a avut loc în luna iunie; în anii următori s-a stabilit să se desfăşoare anual, tot la Seferis Square – piaţa mănăstirii Ayia Napa - în luna octombrie când, printr-o întoarcere voită în timp, mitul şi realitatea se îmbină armonios aici prin concerte şi dansuri medievale susţinute de talentaţii artişti ai Ciprului de azi.  
 
Am lăsat intenţionat la urmă un festival cu o aliură inedită în peisajul cultural al staţiunii, Festivalul tineretului, care a debutat în 2010 la Ayia Napa. Este o manifestare care se vrea a egala marile festivaluri muzicale din Europa, deschis tuturor stilurlor de muzică; intrarea este liberă iar jurizarea o face nimeni altcineva decât publicul însuşi. La prima ediţie, peste 10.000 de persoane au fost prezente pe parcursul celor trei zile de desfăşurare, 25 de trupe din Cipru şi Grecia evoluând pe scena festivalului amplasată în zona portului iar din 2011 s-a bucurat de o largă participare internaţională.  
 
Municipalitatea Ayia Napa organizează şi alte manifestări pentru divertisment; astfel, pentru cine doreşte să cunoască îndeaproape muzica şi dansurile populare tradiţionale ale ciprioţilor, în fiecare duminică după amiază la Seferis Square pot fi urmărite astfel de spectacole, de la începutul lui aprilie şi până la sfârşit de octombrie.  
 
Şi pentru că la Ayia Napa muzica şi dansul fac parte integrantă din viaţa şi sufletele celor care trăiesc aici sau vizitează locurile, în septembrie 2007 a avut loc o tentativă de intrare în Guiness Book: s-a format la Ayua Napa cel mai lung şir de dansatori din lume, 268 de dansatori de syrtaki în opt grupuri de dans care-au dansat cu toţii Zorba. Iniţiativa a aparţinut preşedintelui Comisiei de Turism a municipalităţii, Yannis Karousos, fiind o inedită modalitate de promovare a culturii cipriote şi a staţiunii în întrega lume.  
 
Tursimul şi cultura, iată, peste tot în Cipru dar mai ales la Ayia Napa merg mereu mână în mână completându-se reciproc. Prin artă, teatru, muzică şi dans, prin programele de divertisment organizate cu profesionalism şi minuţiozitate de către autorităţile locale ciprioţii adaugă un plus de atracţie acestui colţişor de lume pe cât de mic, pe-atât de special şi de unic.  
 
Când soarele se stinge-n braţele mării şi începe distracţia la Ayia Napa  
 
Pentru că timpul trecuse dar într-un mod deosebit de plăcut şi mai era puţin până soarele urma să se stingă în îmbrăţişarea mării, ne-am luat rămas bun de la minunata companie pe care o avusesem preţ de câteva ore pe plaja Nissi şi ne-am îndreptat spre port; alături de Mănăstirea Ayia Napa şi Cape Greco zona portului constituie unul dintre cele trei repere semnificative pentru localitate. Voiam să simţim atmosfera de festival de aici pentru că în perimetrul portului se desfăşura Kataklysmo. Un teatru în aer liber, fântâni artizanale şi alei pietruite, cafenele şi baruri cu vedere spre mare, amenajate în cele mai diverse şi ingenioase stiluri aşteptau semnalul de începere a spectacolelor din noaptea festivalului. Bărci de pescuit şi pescari, o mare liniştită şi albastră, albastră dădeau un plus de savoare peisajului încă liniştit din raza portului.  
 
Dacă de la Nissi Beach până spre port se întindeau plajele Vathia Gonia, Pernera, Katsarka ca nişte insuliţe de nisip ornamentate cu umbrele de toate felurile şi dimensiunile cu baruri şi cafenele dichisite în fel şi chip, de la port spre Cape Greco se desfăşoară plaja Pantahou, unde pe mai mult de un kilometru, în continuarea portului de pescuit te poţi bucura de soare, de o cafea, o racăritoare sau o gustare şi, de ce nu, de practicarea sporturilor nautice. De la capătul plajei Pantahou până acolo unde încep stâncile, o zonă cunoscută ca fiind a peşterilor marine, în direcţia Cape Greco, se întinde o altă plajă denumită Glyky Nero. La vest de Cape Greco se poate admira, doar de la distanţă Kermia, o plaja privată iar între Cape Greco şi Protaras se află ultima din salba de plaje din această parte a insulei, Konnos, care delimitează Ayia Napa de Paralimni fiind şi una dintre cele mai pitoreşti de pe insulă. Toate plajele din această zonă au fost premiate cu steagul albastru al Uniunii Europene pentru încadrarea în standarde deosebite de curăţenie şi pentru facilităţile şi serviciile oferite.  
 
Am admirat totul dintr-un loc superb din apropierea portului, unde am stat minute în şir urmărind ba linia albă a valurilor care se spărgeau de ţărm de-a lungul coastei până la Cape Greco, ba contopirea treptată a Demiurgului cu marea într-un amurg sublim care te ducea cu gândul departe, departe, până dincolo de visare ...  
 
În aşteptarea spectacolului de pe plajă din cea de-a doua zi a festivalului Kataklysmos, preţ de o jumătate de oră am dat o fugă să vedem şi cel mai renumit parc acvatic de distracţii din Europa, Waterworld, care a câştigat peste 25 de premii drept recunoaştere internaţională pentru marketing şi inovare, fiind unul dintre cele mai reuşite parcuri tematice din lume. Aici, Kataklysmos se sărbătoreşte în fiecare zi prin fanteziile acvatice care sunt oferite vizitatorilor şi animaţia de excepţie de care se bucură vizitatorii în cele şapte zile din şapte, când porţile distracţiei pentru toate vârstele sunt larg deschise. N-am zăbovit prea mult, pentru că ne-am grăbit să ajungem din nou în port unde pe parcursul a mai bine de trei ore am gustat mai târziu din plin distracţia alături de sutele de ciprioţi şi turişti care înţesau locul amenajat pentru desfăşurarea festivalului.  
 
Am văzut o reuşită paradă a portului popular, dansuri tradiţionale greceşti şi cipriote, formaţii de muzică populară şi uşoară; bineînţeles, toată mulţimea dansa alături de neobosiţii artişti care parcă ieşeau din mare şi nu se mai terminau. Dacă la noi, în Ardeal, cel puţin în sătucul meu de la poalele Vlădesei din Apuseni stropirea cu apă a fetelor, flăcăilor şi-a întregii suflări este un obicei care se practică de ziua Sfântului Gheorghe, ceva asemănător se întâmplă la ciprioţi la Kataklysmos. După ce spiritele s-au încins, nimeni nu a mai ţinut cont de nimic şi nimic nu le-a putut sta în cale când grupuri, grupuri, ba se îndreptau spre mare şi se stropeau sau chiar se cufundau în valuri, ba se udau cu apă cântând, dansând şi distrându-se pe cinste! Toată zona portului era inundată de lumină, fiesta se desfăşura sub multitudinea de fascicole luminoase ce ţâşneau din orice colţ al pieţei. Cine ajunge vreodată la astfel de distracţii aici pe insulă, nu cred că le va uita vreodată.  
 
Ne-am retras spre cochetul apartament ce-l închiriasem pentru o noapte la un hotel din apropiere, târziu, după miezul nopţii pentru că avusesem un program încărcat dar minunat şi a doua zi dimineaţă trebuia să revenim la Limassol. Toată staţiunea era luminată, peste tot beculeţe colorate inclusiv pe arbuştii ornamentali pe care îi întâlneşti peste tot. Panouri stradale cu reclame luminoase, baruri, cafenele, terase înţesate de lume de te minunai de unde au apărut, pentru că în timpul zilei era linişte şi pace de parcă toată suflarea de aici ar fi fost plecată în vacanţă. N-am rezistat tentaţiei de a mai face câţiva paşi printre localurile pline de tinereţe şi exuberanţă bucurându-ne în acelaşi timp de răcoarea nopţii scăldate în sute lumini multicolore la Ayia Napa.  
 
La un moment dat am ajuns în faţa unui panou electronic pe care apărea la intervale regulate un superb cuplu de miri. Câteva perechi de îndrăgostiţi, foarte atente la afişaj se vedea bine că erau interesate de informaţiile care apăreau şi dispăreau de pe panou precum o autentică fata Morgana ... La început nu mi-am dat seama despre ce este vorba, credeam că este o simplă reclamă turistică pentru luna de miere a tinerilor căsătoriţi. În schimb, şugubaţa mea însoţitoare care înţelegea foarte bine mesajul panoului, zâmbind şmechereşte mi-a şoptit: “Ei, madame, dacă vrei sa te măriţi, uite-aici te fac cea mai fericită mireasă-mămică!” Fireşte că am izbucnit amândouă în râs şi-am făcut stânga-mprejur, îndreptându-ne spre hotel!  
 
Am aflat pe drum că Ayia Napa, fiind considerată staţiunea dragostei şi-a tinereţii are o ofertă foarte atractivă de sejururi pentru petrecerea lunii de miere. Şi în plus, ce s-au gândit autorităţile locale, deosebit de abile în atragerea turişilor aici: de ce căsătoriile cuplurilor de peste tot din lume să se facă numai la Las Vegas dacă doresc un cadru ieşit din tiparele obişnuite, de ce nu şi la Ayia Napa?! Da, doar cu paşapoartele şi certificatele de naştere ale viitorilor miri şi câteva acte doveditoare ale libertăţii înfăptuirii actului oficial, la Ayia Napa puteţi trăi emoţia unuia dintre cele mai sensibile momente din viaţa voastră, căsătoria! Ceremonia poate avea loc după preferinţa mirilor, oriunde în Ayia Napa, fie la Primărie, fie la Amfiteatru, într-o cameră de hotel amenajată în ton cu evenimentul sau chiar pe malul mării unde vă poate aştepta o trăsură ca-n basme, cu cai albi şi baghete fermecate ale zânelor bune ... Ce poate fi mai frumos decât o nuntă de vis la Ayia Napa?! Dacă cumva v-am stârnit interesul, scrieţi doar un e-mail la weddings@agianapa.org.cy. Vă mai gândiţi, nu?  
 
Georgeta Resteman  
Limassol, Cipru  
iunie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Georgeta RESTEMAN - CIPRU (9) - AYIA NAPA / Georgeta Resteman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 560, Anul II, 13 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Georgeta Resteman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!