Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Georgeta Resteman         Publicat în: Ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

Georgeta RESTEMAN - CIPRU (8) - PAFOS
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O perlă a antichităţii între mit şi realitate  
 
A venit şi mult aşteptatul weekend în care ne-am reîntors la Pafos - nu ştiu dacă pe urmele Afroditei sau ale lui Adonis, dar ştiu că am dorit foarte mult să revenim aici, să vizităm şi să încercăm a înţelege măcar câteva din tainele locurilor acestora din sudul Ciprului. Nu se poate să nu te incite, să nu îţi stârnească curiozitatea un oraş care a intrat în întregime în patrimoniul UNESCO - Pafosul vechi şi nou – o perlă a antichităţii în colecţia mondială a comorilor naturale şi culturale!  
 
În dimineaţa frumoasă de sfârşit de mai, ce încă mai păstra adierea miresmelor de flori de portocal în revărsarea zorilor, am plecat spre Pafos pe autostrada A6 care trece la câteva sute de metri de locuinţa noastră din liniştitul cartier Kato Polemidia, din Limassol. Peisaje unice am putut admira parcurgând un traseu superb; şoseaua şerpuia, într-o armonizare perfectă cu natura, ba printre dealuri cu vegetaţie mediteraneană în plină expansiune - tăiate pe alocuri de spaţiul de rulare, astfel încât puteai vedea stratificarea rocilor ce le formează într-o aşezare cuminte, de file de ceaslov îngălbenite de vreme, ba pe malul mării, nesfârşita întindere albastră care-şi zbuciuma dorurile într-un dans sălbatic cu malurile stâncoase, abrupte şi pline de misterele trecutului.  
 
Istoria şi legenda îşi dau mâna peste tot în Cipru, indiferent în ce parte a insulei ai ajunge; Paphos era numele a două aşezări apropiate din vechime: oraşul nou, Paphos Nea, unde azi se află frumoasa staţiune, Pafos, şi Palaepaphos – oraşul vechi, nu departe de Petra tou Romiou, locul mitic al naşterii Afroditei din spuma mării.  
 
Miturile legate de Afrodita, adulată de întreaga lume antică elenă au făcut din Paphos cel mai important loc de închinare dedicat zeiţei dragostei şi frumuseţii. Numele oraşului se consideră a fi un omonim al zeiţei Afrodita. Mitul fondării aşezământului spune că Paphos era fiul lui Pygmalion, artist renumit de pe aceste meleaguri, a cărui legendă este legată Afrodita: tânăr artist, frumos, inteligent, Pygmalion cioplea chipuri de zei şi de oameni în fildeş, lemn sau piatră şi avea un adevărat cult pentru zeiţă. Negăsindu-şi o soţie după cum îşi dorea, Pygmalion ciopleşte în fildeş un chip de fată, aşa cum el visa să-i fie soaţa, îndrăgostindu-se nebuneşte de creaţia sa şi dându-i numele Galateea (albă ca laptele). Conform Enciclopediei miturilor greceşti, „Bibliotheke” a lui Apollodor se spune că Afrodita însufleţeşte chipul acelei statui şi Galateea devine soţia artistului, căruia îi dăruieşte un fiu, pe Paphos, şi o fiică, pe nume Metharme. Legenda spune că urmaşul lui Paphos, Cinyras a întemeiat oraşul aflat sub patronajul spiritual al Afroditei şi a înălţat aici un templu grandios în cinstea acesteia.  
 
Deşi mai fusesem anterior, doar într-o fugă în oraşul vechi, n-am rezistat tentaţiei de a-l revedea; ştiam mult mai multe despre legendele create în jurul lui şi parcă ne aflam sub influenţa unui puternic câmp magnetic când am ajuns aproape de Petra: să fi fost acolo, oare, magia mitului Afroditei?  
 
Palaepaphos – vechiul Paphos  
 
Descoperirile arheologice de aici atestă faptul că situl a fost locuit încă din perioada neolitică, fiind axul principal în jurul căruia s-a dezvoltat şi perpetuat cultul Afroditei. Mitica naştere a îndrăgitei zeiţe din spuma mării, în apropierea coastei cipriote, unde micenienii i-au înălţat un templu spectacular în secolul XII î.Hr. a fost şi încă mai este motiv de dezbatere pentru arheologi şi istorici, ca de altfel şi ipotezele confirmate sau încă aflate sub semnul întrebării, asupra întemeierii şi istoriei vechi a oraşului Pafos.  
 
Oraşul vechi, astăzi situl Kouklia, a fost construit nu departe de mare, în vecinătatea promontoriului Zephyrium şi a gurii de vărsare a râului Bocarus. Aici se poate vedea amfiteatrul Odeon, datând din secolul IV î.Hr. cu o capacitate de aproximativ 1200 de locuri, care a fost restaurat de ultimul rege din Pafos, Nicocles, pe vremea lui Alexandru Macedon al III-lea. Este în totalitate construit din calcar. Pe scena lui au şi astăzi loc spectacole şi concerte, mai ales în perioada de vară. De asemenea situl păstrează urmele templului ridicat în memoria lui Asclepius, zeul medicinei. Afrodita rămâne însă cel mai cunoscut şi îndrăgit pesonaj mitologic, în jurul căruia gravitează toată ţesătura de mituri şi legende iar ruinele templului închinat ei constituie şi astăzi atracţia principală a turiştilor care ajung aici.  
 
Cultul Afroditei  
 
Cultul Afroditei provine din Siria, după unele surse documentare (Pausanias) dar mai probabilă este originea lui feniciană. Înainte de a se cunoaşte date despre naşterea şi viaţa Afroditei din izvoarele arheologice, Homer (770 î.Hr.) face menţiuni despre altarul de la Pafos al zeiţei în epopeea sa, Odiseea. Descoperirile şi studiile de specialitate au stabilit că ciprioţii venerau zeitatea ce-i reprezintă încă dinainte de venirea grecilor pe insulă.  
 
Primele structuri ale sanctuarului Afroditei datează din epoca târzie a bronzului, însă au existat şi perioade în care cultul zeiţei a fost interzis. Aşa s-a întâmplat în anul 391 d.Hr. când au fost scoase în afara legii toate religiile păgâne de către împăratul roman, Theodosius I, sanctuarul ajungând treptat o ruină, precum este şi azi. Dar această adevărată isterie, idolatria creată în jurul Afroditei nu se instaurase numai în Cipru ci se întindea în toată suflarea greacă, veche; descendenţii lui Cinyras, cunoscuţi sub numele Cinyradae (deşi aveau nume grecesc, erau de origine feniciană), erau preoţi de seamă care deţineau puterea şi autoritatea, deşi din anumite inscripţii descoperite în vestigiile arheologice deducem existenţa unui senat şi-a adunării poporului. Paphos este oraşul cel mai „cântat” şi slăvit de poeţi în operele lor, cum puţine oraşe din lume s-au bucurat de un asemenea privilegiu!  
 
Ruinele sanctuarului Afroditei sunt încă perceptibile, având circumferinţa marcată de ziduri cu fundaţia uriaşă. Un cutremur puternic, fenomen natural obişnuit în Cipru, a distrus templul, refăcut ulterior de către Vespasian; acesta i-a folosit imaginea pentru monede, cum folosită a fost şi înainte, şi mai târziu de către administraţiile ce au urmat. Ghidându-se după aceste repere, un mare arhitect danez, Gustav Friderich Hetsch a încercat să restaureze clădirea, păstrând linia arhitectonică regăsită pe monede. Este atât de straniu sentimentul pe care-l trăieşti când te afli aici, în miezul unui trecut răstignit între ruine, când ţi-e dat să auzi atâtea şi-atâtea legende care însă rămân doar legende...  
 
Despre începuturile creştinismului la Paphos  
 
Ciprul, în speţă oraşul Paphos nu numai că a fost leagăn de legende nemuritoare, dar are şi o legătură directă cu evenimente care care marchează începuturile creştinismului. În biserica din Antiohia trăiau câţiva proroci şi învăţători care lucrau prin Cuvântul lui Dumnezeu printre oameni, dezvăluindu-le tainele religiei creştine: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen – care fusese crescut cu împăratul Irod, şi Saul din Tars. Faptele Apostolilor (13:6 -13) spun că Barnaba şi Saul au fost trimişi de Creator să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu şi în Cipru.  
 
După ce au descins la Salamina şi-au vorbit despre Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor, avându-l cu ei slujitor, pe Ioan, au străbătut insula de-a lungul coastei de sud, ajungând în Pafos. Aici au întâlnit un vrăjitor - profet mincinos, iudeul pe nume Bar-Isus (Elima), ce-l însoţea pe înţeleptul dregător roman Sergius Paulus, proconsul al Ciprului în vremea aceea (sec.I d.Hr. sub domnia împăratului Claudius). Auzind cine sunt străinii ajunşi la Paphos, romanul a dorit să asculte învăţăturile prorocilor lui Dumnezeu şi i-a chemat pe Barnaba şi Saul la el; în timp ce Sergius Paulus le asculta cuvântul, vrăjitorul se străduia din răsputeri să-l abată de la ceea ce aceştia îi destăinuiau. Saul, deranjat de atitudinea lui Elima s-a uitat ţintă la vrăjitor şi i-a prorocit orbirea, „pentru o vreme”, pentru că a batjocorit Cuvântul lui Dumnezeu. Minunea s-a întâmplat pe loc şi dregătorul roman a văzut cum Elima a rămas pe dată fără vedere, bâjbâind şi căutând un sprijin de ghidare de la cei din împrejurul său, ceea ce l-a determinat să se convertească din acel moment şi să trăiască după învăţăturile creştine. Saul, care se mai numea şi Pavel, fusese pătruns de puterea Duhului Sfânt când înfăptuiese această minune a lui Dumnezeu.  
 
Nea Paphos – oraşul nou  
 
La circa 12 kilometri vest de oraşul vechi ne aştepta în amiaza însorită şi caldă -asemeni unei zile de vară românească -, oraşul nou, cu construcţii moderne şi elegante, cu vile impunătoare îmbrăţişate într-o mare de verde şi exotism de frunzele uriaşe ale palmierilor ce se unduiau în adieri uşoare de briză; o nemaipomenită competiţie de mireasmă şi culoare se desfăşura între nenumăratele soiuri de flori şi arbuşti mediteraneeni sub ochii noştri, într-un peisaj cu-adevărat de vis creat de felul în care sunt garnisite clădirile din Pafos cu spaţii ornamentale adiţionale. Este impresionant să vezi cum, în acest oraş cipriot liniştit, trecutul şi prezentul se îmbină în linii adesea fantasmagorice, determinându-te să te întrebi dacă e un vis sau chiar realitatea însăşi.  
 
Asemeni vechiului Paphos şi Nea Paphos, oraşul nou, îşi are miturile lui. Legenda spune că aşezarea a fost întemeiată de Agapenor, care era comandantul arcaşilor din Troia; datorită unei furtuni puternice pe mare a fost nevoit să acosteze pe coasta Ciprului (după cum afirma Pausanias). Numele lui Agapenor, ca rege al pafosienilor, este menţionat şi într-un distih grecesc (Analecta), regăsindu-se de asemenea, în scrierile lui Herodot, care face aluzie la o colonie a arcaşilor Troiei în Cipru.  
 
Cultul Afroditei era prezent şi în noul Paphos şi aceasta o dovedesc izvoarele documentare care atestă existenţa mai multor lăcaşe, unde localnicii şi ciprioţii de pe întreaga insulă o venerau pe zeiţă. Însă întâietatea, ca importanţă, în această privinţă, o avea tot oraşul vechi. Strabon, istoric şi geograf antic grec renumit, făcea referire la acest aspect când spunea că drumul către Palaepaphos era tot timpul anului aglomerat de pelerinajele grupurilor de femei şi bărbaţi care mergeau la închinare spre un vechi altar din oraşul vechi.  
 
De existenţa Paphosului aminteşte şi Seneca (Epistola 91), care afirmă că oraşul Paphos a fost distrus aproape în întregime de un cutremur puternic, dar fără a menţiona la care dintre cele două oraşe se referă. Dio Casius face o altă menţiune, referitoare la Paphos: el spune că împăratul Augustus ar fi restaurat oraşul distrus, cerând ca după aceea să se numească „Augusta”, însă, deşi această denumire a fost regăsită în diverse inscripţii, locuitoruu nu au renunţat niciodată la numele legendar al oraşului.  
 
Vechi şi nou într-o simbioză perfectă  
 
Aveam ţinte prestabilite de data aceasta pentru că timpul trebuia bine drămuit şi doream să vedem cât mai mult din ceea ce programasem cu fiica mea, aşa că ne-am îndreptat spre port. Zona portuară a oraşului este cea mai bogată în vestigii arheologice. Aici au fost descoperite ruinele a trei temple din antichitate; în situl Nea Paphos s-a descoperit o piatră de formă piramidală, o relicvă cu imaginea zeiţei Afrodita, care, fără îndoială era de provenineţă feniciană.  
 
„Saranta Kolones” – în traducere „Patruzeci de coloane”, reprezintă ruinele vechiului castel construit pe o structură rezistentă, alcătuită din 40 de coloane de granit, odinioară impunător şi de netrecut, construit cu scopul de fortăreaţă de apărare împotriva năvălirilor străine. Doar turnurile şi temniţa au rămas azi şi sunt explorate zilnic de privirile curioase ale nenumăraţilor vizitatori ai locurilor. Din port se poate ajunge, trecând peste un pod arcuit, la Castelul Medieval Paphos, construit iniţial în stil bizantin. Fusese iniţial doar un fort bizantin construit pentru a proteja portul, apoi reconstruit de Lusignan – ctitorul recunoscut al castelului din Limassol -, în secolul al XIII-lea; veneţienii, care au urmat la ocârmuire, nu au rezistat însă atacurilor turceşti din 1570, turcii obţinând o victorie zdrobitoare şi invadând insula, iar după instaurarea noului regim, ei au fost cei care au restaurat şi consolidat castelul. În fiecare an, în luna septembrie, în piaţeta din faţa castelului se desfăşoară un festival anual de operă, „Afrodita din Paphos”. Vechiul palat roman, renumit prin mozaicurile sale ne-a oferit privilegiul de a admira în tihnă ceea ce numai mâna omului dirijată de puterea lui Dumnezeu poate crea: artă veche pe care patina timpului, deşi îşi pusese puternic amprenta, n-a reuşit să-i umbrească frumuseţea. Ce poate fi mai încântător decăt să te plimbi printre ruine între care privirile să trăiască desfătarea într-o întindere ca o sală de bal neterminată, pe o pardoseală mozaicată superbă gata să primească frământarea paşilor dansatorilor ce parcă se lasă aşteptaţi...  
 
Arheologii descoperă şi în prezent vestigii ale oraşului, care până nu demult erau ascunse sub pământ. Mozaicurile de la Nea Paphos sunt printre cele mai frumoase din lume şi după secole de “tăcere”, ele astăzi ne “vorbesc” printr-un limbaj unic, fiind conservate impecabil, despre trecutul oraşului. Casa zeului Dionysos găzduieşte cele mai vesele şi colorate mozaicuri, o împletire fantastică de marmură şi sticlă reprezentând în special scene de vânătoare sau diferite celebrităţi ale vechiului Panteon. Mozaicurile dedicate lui Tezeu ilustrează lupta dintre acesta şi minotaur, precum şi legendarul labirint.  
 
Zona denumită „Casa eternităţii” este gazda unora dintre cele mai interesante mozaicuri din Cipru. Deşi nu la fel de strălucitoare ca şi restul reprezentărilor similare din complezul muzeistic, pe zidurile Casei eternităţii se pot observa reprezentări ale crizei religioase caracteristice perioadei în care s-a convertit Constantin cel Mare, dovezi incontestabile ale importanţei insulei şi în speţă a locurilor acestora în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi convertirea adepţilor culturilor păgâne la creştinism. Mormintele regilor – care de fapt nu păstrează osemintele vreunui rege, doar ale unor notabilităţi locale se remarcă prin interesantele coloane dorice şi frescele ce împodobesc pereţii. Multiple peşteri şi catacombe descoperite mereu dezleagă mistere şi dăruiesc noi şi noi dovezi ale existenţei civilizaţiilor antice pe aceste tărâmuri.  
 
Era firesc ca beneficiind de privilegiul unei zile întregi petrecute în Paphos să vizităm Biserica Sfântul Pavel, înălţată în memoria apostolului, şi care îţi dă impresia că păstrează în ea şi azi tainele şi puterea Duhului Sfânt pogorât asupra cunoscutului personaj biblic. Nu se poate descrie în cuvinte simple acea şedere a noastră, preţ de minute bune, în cuminţenia ce-o degaja fiecare piatră, fiecare obiect de cult, fiecare gură din aerul ce-l respirai stând între zidurile acestei sfinte biserici! Aici am trăit aceleaşi minunate clipe de înălţare spirituală de care ne bucuraserăm în timpul vizitei la mănăstirea Kykkos. Cea mai aglomerată arteră din Pafos poartă numele Sfântului Pavel – Apostolou Pavlou - şi traversează oraşul din centru până în zona portului, la fortul medieval... Este o reală plăcere să te plimbi aici şi să admiri împletirea aceea fantastică între vechi şi nou, dăinuind ca o pecete de suflet aşezată cu gratitudine pe spiritul întregului oraş...  
 
Tainele aşezării străvechi sunt bine păstrate şi ascunse în nenumăratele catacombe, situri datând din perioada creştină timpurie. Biserica Solomoni, în care se regăsesc unele fresce datând din secolul XII, este renumită şi foarte vizitată, având o reputaţie vindicativă, conferită de un copac sacru care străjuieşte intrarea în lăcaşul sfânt şi care se spune că are puteri vindecătoare, cei suferinzi, atârnând pe ramurile acestuia răvaşe pe care scriu afecţiunile şi durerile lor. Toate acestea sunt legate de istoricul minunilor întâmplate aici şi aceste credinţe se pare că se perpetuă până în prezent. Este impresionant să vezi cum zeci de persoane se îndreaptă spre biserică, într-o linişte şi o smerenie care te fascinează şi te determină să afli mai mult şi mai multe şi apoi, să te cufunzi în acea meditaţie în care te regăseşti pe tine însuţi, dând mâna cu Creatorul şi minunile sale.  
 
Ne-am fi dorit să ajungem şi la Băile lui Adonis, dar fiindcă drumul spre munte este destul de greu accesibil cu o maşinuţă modestă ca a noastră, ne-am hotărât să rămânem în oraş şi să hoinărim prin împletirea dintre vechiul şi noul ce fascinează pe oricine ajunge aici.  
 
Istoria oraşului arată că Pafosul antic a început treptat să piardă pe scala importanţei - ca centru administrativ şi, de ce nu, şi ca atracţie - pe parcursul evului mediu, apoi în timpul dominaţiei otomane, deşi ocupase un loc privilegiat între oraşele din insulă; sub dominaţia britanică oraşul pierde o parte din populaţie care se mută spre Limassol, Nicosia sau pleacă de pe insulă; se dezvoltă portul Larnaca şi Limassol, tot acest declin al Pafosului resimţindu-se până după 1974, când nordul insulei intră sub administraţia turcă.  
 
Atunci au început investiţii guvernamentale masive în sud: sisteme de irigaţii şi distribuţie a apei, infrastructură pentru facilitarea accesului aici, s-a construit aeroportul internaţional, s-a investit enorm în turism. Oferta în turism a devenit din ce în ce mai tentantă, debutând, după 1980, cu Coral Bay Resort - dezvoltat în continuare în anii ce au urmat -, ca apoi, staţiunea să atragă şi mai mulţi turişti prin constuirea impresionantului complex turistic, Aphrodite Hill.  
 
Turişti prin Pafos şi împrejurimi  
 
Una dintre staţiunile turistice cele mai îndrăgite si căutate ale Ciprului, oraşul Pafos uimeşte prin oferta bogată pentru cei dornici a petrece aici un concediu de vis. Patru mari zone turistice deţine Pafosul în portofoliul său, debutând cu Kato Paphos, zona din jurul castelului medieval - declarată zona rezidenţială şi cu cele mai multe hoteluri de lux, unde îşi au reprezentanţele cele mai renumite firme de turism naval de agreement, liniile de croazieră Louis, Salamis şi altele. Un alt complex prestigios este Coral Bay, Latchi şi nu în ultimul rând, cel mai impresionant dintre ele, Aphrodite Hills, construit în ultimii ani, în zona Petra tou Romiou, nu departe de renumitele stânci ale Afroditei.  
 
Numele grecesc Petra (piatră) este asociat cu legendele din vremurile bizantine despre grănicerii care străjuiau coasta cipriotă aici. Se spune că atunci, unul dintre aceştia, Digenis Acritas, a reuşit să ţină departe de insulă jefuitorii şi pentru a respinge unul dintre atacuriloe acestora, a clătinat o piatră imensă de pe malul stâncos, prăvălind-o asupra duşmanilor. Situl descoperit aici recent a fost valorificat într-un mod ingenios, ca atracţie turistică, prin construirea impunătoare a Aphrodite Hills, complex de lux, clasificat cu cinci stele, conţinând Intercontinental Resort Hotel, vile de vacanţă, apartamente şi case, un impresionant clun SPA, terenuri de tennis, teren de golf şi alte multiple facilităţi care i-au adus un binemeritat loc în topul primelor cinci staţiuni preferate de turiştii din întreaga lume, clasament întocmit de revista Forbes. Ca o paranteză la acest subiect, vă mărturisesc că, deşi noi l-am vizitat la întoarcere spre Limassol, în niciun caz n-am îndrăznit să ne apropiem măcar de o cafea acolo; preţurile se situează la un nivel inaccesibil pentru un turist obişnuit, de exemplu, dacă îţi doreşti să beneficiezi de serviciile oferite de complex pentru înfrumuseţare şi SPA, trebuie să scoţi din buzunar, pentru doar 2-3 ore, câteva sute de euro ...  
 
Sunt şi alte locuri minunate care merită vizitate în Pafos şi împrejurimi, cum este biserica bizantină din Ayia Paraskevi, sau o interesantă biserică la Ayios Neofit, o mănăstire dăltuită în munte de către un pustnic, sacralizat şi ridicat la rang de sfânt, pe nume Neofit; mănăstirea Sfântul Neofit deţine o colecţie superbă de fresce bizantine, datând din secolele XII-XV. În partea de nord, la patru kilometri de Pafos, în localitatea Lempa, iubitorii de artă pot admira lucrările a numeroşi artişti ciprioţi, sculpturi şi alte obiecte de artă ce se pot procura din magazinele deschise chiar aici.  
 
Al doilea aeroport ca mărime din Cipru este aeroportul din Pafos. Până în 2001, oraşul nu avea legătură cu vreo autostradă din insulă; am aflat că alături de autostrada A6 pe care am rulat şi noi de la Limassol, până în 2013, o altă autostradă va face legătura între Pafos şi Polis (unde noi am fost anul trecut şi am vizitat Băile Afroditei), facilitând parcurgerea rapidă a distanţei dintre cele doua oraşe pe un traseu minunat.  
 
Portul Pafos este mai mult utilizat pentru ambarcaţiunile de agreement şi bărcile de pescuit, având o capacitate relativ mică, de circa 300 de bărci. Se lucrează actualmente la construcţia unui port de agreement nou, în zona turistică de top a oraşului, alături de Coral Bay, pentru a servi până la 1.000 de ambarcaţiuni.  
 
Ca şi în toate marile oraşe din Cipru, şi la Pafos se organizează pe tot parcursul anului tot felul de evenimente culturale importante, naţionale şi internaţionale: Festivalul de operă în aer liber din septembrie, de care am amintit anterior, desfăşurat cu regularitate din 1998 încoace, expoziţii şi târguri meşteşugăreşti găzduite de Castelul Medieval pe tot parcursul anului. Anual, în octombrie se desfăşoară aici un eveniment interesant, “Open Cyprus Studios”, un fel de manifestare a porţilor deschise artei, în care artiştii ciprioţi, în fiecare weekend, desfăşoară un dialog informal cu publicul cipriot, despre viaţa şi activitatea lor.  
 
Ciprioţii sunt mari iubitori de sport, după cum am văzut peste tot în vizitele pe insulă. Echipe de volei, baschet, gimnastică şi bineînţeles, fotbal, se întrec în competiţii de top de pe insulă. Nici oraşul acesta nu face excepţie în a avea măcar o echipă de fotbal, şi echipa din Pafos joacă în prima liga cipriotă (“AEP Paphos”).  
 
Dacă în relatarea despre Larnaca v-am vorbit în treacăt despre bucătăria cipriotă, care este una specifică şi foarte bogată în arome mediteraneeene îmbietoare, de această dată aş vrea să vă împărtăşesc, în câteva cuvinte, ce-am aflat despre deliciile bucătăriei pafosiene. Luasem masa la o tavernă din port, unde ne-a servit nimeni altul decât un confrate român, care lucra în Cipru de mai bine de zece ani; un băiat stilat şi care nu semăna deloc cu mulţi dintre cei care bat bulevardele Limassolului şi se cunosc de la o poştă că “sunt de-ai noştri” ... Absolvise facultatea de turism-servicii la Cluj şi, pe lângă jobul pe care-l avea într-o agenţie de turism, serile de vară le petrecea lucrând şi aici, pentru un bănuţ în plus. Ne-am bucurat că l-am putut descoase puţin şi aşa am aflat că în acel în local puteai servi cea mai bună porţie de “kleftiko”- friptură lăsată într-un cuptor încins, din lut, închis etanş timp de cel puţin opt ore, sau carne de miel stropită cu vin alb şi pregătită în vasul de lut denumit “tsoukala”, garnisită cu roşii şi chimion, cu o bucată de pâine caldă, cu susan şi anason, alături, sau un desert absolut magnific, pregătit din fructe, seminţe şi chiar legume (îndeosebi roşii şi vinete), aşezate într-un sirop gros, foarte dulce, pe care l-am văzut în borcane care arătau de-a dreptul fantastic, de-ţi venea să le iei pe toate acasă. Tentante oferte, însă dureros de bogate în calorii, aşa că, tot o salată cu ton am ales ...  
 
Ne promisesem o cafea la Aphrodite Hills aşa că am ieşit din Pafos pe autostradă, la apusul soarelui. Dar cum socoteala de-acasă şi cea din târg nu se prea potrivesc, după ce am făcut o vizită rapidă prin renumitul complex, tot la fel de repede ne-am îndreptat spre casă ... „uitasem să luăm cu noi cardul”, dar eram cu sufletele pline de bucuria vizitării atâtor locuri minunate.  
 
Georgeta Resteman  
Limassol, Cipru  
Sfârşit de mai 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Georgeta RESTEMAN - CIPRU (8) - PAFOS / Georgeta Resteman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 540, Anul II, 23 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Georgeta Resteman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!