Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Georgeta Nedelcu         Publicat în: Ediţia nr. 426 din 01 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Georgeta NEDELCU - POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mărţişorul este sărbătoare românească, tradiţională, care simbolizează sosirea primăverii, revenirea naturii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă şi este dăruit începând cu zorii primei zile din Martie fiinţelor dragi. În general acest simbol este oferit tinerelor fete şi femeilor pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea. Este frumos ca fiecare mărţişor să reprezinte persoana căreia îi este dăruit... sau urarea care vrea să fie făcută. Un coşar poate transmite bunăstare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingăşia. 
  
Iată povestea mărţişorului...  
  
Odată soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase foarte tare. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Într-o zi, un voinic s-a hotărât să plece în căutarea soarelui şi să-l salveze. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zapădă. Pe când acesta îşi dădea ultima suflare, răsăreau mii de flori albe. Erau ghioceii, vestitorii primăverii.  
  
De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.  
  
Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb şi roşu şi înşirate pe o aţă. La acestea se ataşa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roşie şi alta albă (sau alb şi negru), ce semnifica lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii împotriva bolii şi care era purtată în general de persoanele sensibile (copii şi fetele tinere). Exista credinţa conform căreia, acest mărţişor aducea noroc şi fericire. Mărţişoarele se oferă de către bărbaţi tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite şi de către fete prietenelor, mamelor, bunicilor. În Moldova se practică obiceiul ca fetele să dăruiască la rândul lor mărţişoare bărbaţilor. 
  
În trecut, el era confecţionat de către mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână (stramatură), câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau la mâna copiilor în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi roşii la faţă, precum culoarea roşie din şnur. 
  
Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi arse de soare vara, conform zicalei: ,,Cine poartă mărţişoare / Nu va fi pârlit de soare”. Obiceiul mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone - Baba Dochia. 
  
Mărţişor este şi denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar. În credinţa populară mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb şi roşu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste două anotimpuri de bază: primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere. 
  
Conform credinţelor bucovinene, mărţişorul este firul zilelor din an, tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheie, iar cea roşie căldura verii ce urmează în mod firesc în calendar. 
  
Mărţişoarele se confecţionau din fire albe şi roşii de cânepă sau lână, se legau sub forma cifrei 8 de care se atârnau monede din aur şi argint. Legenda spune că între 1 si 9 martie, ,,Zilele babelor”, baba Dochia toarce lângă oi, îmbrăcată în nouă cojoace pe care le scutură unul câte unul în fiecare zi. Obiceiul spune că mărţişorul trebuie ţinut 9-12 zile, apoi să fie atârnat într-un pom înflorit pentru a aduce noroc şi bunăstare celei care l-a purtat.  
  
În zona Dobrogei, tradiţiile româneşti spun că mărţişorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului. În zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de ploaie pentru a fi mai sănătoase şi mai frumoase. În Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spală cu apă adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv.  
  
În Transilvania, mărţişorul este agăţat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele şi deochiul. Tradiţiile româneşti din satele transilvănene dau culoare vieţii şi conferă legendei Mărţişorului marcarea tranziţiei dintre sfârşitul iernii, anotimpul rece şi întunecat şi venirea primăverii, simbolistică a renaşterii şi optimismului. 
  
La începuturile sale, mărţişoarele erau purtate la gât sau la mână, şi erau atârnate de o cordeluşă roşie sau de un găitan compus din două fire răsucite de mătase albă şi roşie sau dintr-un fir de arnici roşu sau unul din bumbac alb. În zilele noastre, mărţişorul se poartă o perioadă de timp bine determinată şi nu mai este purtat la gât, ci la încheietura mâinii sau prins în piept cu convingerea că toate dorinţele se vor împlini.  
  
Decâtva timp, semnificaţia mărţişorului s-a pierdut odată cu trecerea anilor. În comunităţile tradiţionale bucovinene fetele ofereau cu multă bucurie mărţişorul, în ziua de 1 martie, flăcăilor din sat, obicei care s-a păstrat până astăzi. Mărţişorul era purtat de către copii timp de 12 zile sau până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Sfintele Paşti), până la înflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbuşti precum măceşul.  
  
În alte locuri, mărţişorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, când era aruncat în direcţia de unde veneau acestea rostindu-se: ,,Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”. În cazul în care mărţişorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite iar cu banul de la fir se cumpăra vin roşu şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă, precum caşul şi rumenă precum vinul roşul. Mărţişorul era un simbol purtat cu multă demnitate şi chiar solemnitate de către membrii societăţii tradiţionale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărţişorul le împodobea îmbrăcămintea. Mărţişoarele din zilele noastre sunt confecţionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale (mărgelele frumos colorate, ceramica şi florile) care simbolizează norocul, sănătatea, iubirea, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale. 
  
Mărţişoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agaţă în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărţişoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că ar trebui să-ţi dai jos mărţişorul doar atunci când vei observa un stol de berze. În alte regiuni acest lucru se întâmplă la vederea unei lebede, existând credinţa că vei fi tot anul la fel de graţioasă precum respectiva pasăre. Fetele nemăritate îşi pun mărţişorul sub o piatră mare şi încearcă să ghicească care le va fi ursitul. Scoaterea mărţişorului, conform ritualurilor, are un scop bine întemeiat: să marcheze astfel tranziţia dintre sfârşitul iernii şi noul anotimp care începe. 
  
Mărţişorul la vecini 
  
Dacă mergi pe străzile Bulgariei, pe data de 1 Martie, vei întâlni numeroase figuri fericite. Dar în primul rând, ochii tăi vot fi capturaţi de mărţişoare. Toată lumea îşi decorează hainele cu ele. Mai mult, poţi să observi mărţişoare purtate chiar de câini şi pisici. În satele mici din munţi, oamenii îşi împodobesc şi animalele domestice din ogradă (mieii, caii, caprele, etc) cu astfel de podoabe. Casele au şi ele, de asemenea, propriul lor mărţişor. Te-ai putea întreba de unde provine acest obicei. În timpurile vechi, ,,matenitsa” cum sunt denumite mărţişoarele în limba bulgară, au fost acceptate ca un semn de ritual, ca o amuletă creată special pentru a te proteja de spiritele rele. În zilele noastre, aproape toate aceste simboluri au fost uitate, rămânând doar cel legat de venirea primăverii. Dar şi acum, bulgarii cred că vor fi sănătoşi tot timpul anului dacă poartă ,,martenitsa” în luna martie. Există o zicală din bătrâni care spune că ,,dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta”. Caracterul mitic Baba Marta personifică primavara şi soarele care poate cu uşurinţă să ardă feţele sensibile ale oamenilor. Conform credinţei naţionale, Baba Marta este o bătrână neputincioasă. Acesta este motivul pentru care are tot timpul la ea o vergea de fier în care se spijină. Bulgarii cred că, temperamentul bătranei este foarte instabil. Astfel că, atunci când Marta zâmbeşte, soarele stăluceste pe cer, iar atunci când este supărată pe cineva, vremea urâtă îşi face simţită prezenţa. Majoritatea ritualurilor aveau ca obiectiv principal mulţumirea bătrânei. Baba Marta nu va vizita decât casele curate şi bine îngrijite. Din acest motiv, în fiecare an, la sfârşitul lui februarie, bulgarii obişnuiesc să-şi facă curăţenie generală în casele lor. Este de fapt un simbol al curăţării de tot ceea ce s-a adunat rău de-a lungul anului, de toate lucrurile vechi şi nefertile şi de care trebuie să te debarasezi odată cu venirea primăverii, pentru a te putea purifica. Baba Marta are cerinţe specifice pentru cei cu care se va întâlni la începutul lui martie. Astfel că, bătrânii nu trebuie niciodată să iasă prea devreme din casă în această zi, pentru că bătrâna doreşte să întâlnească doar fete şi femei tinere. Doar aşa vremea va fi tot anul frumoasă şi călduroasă. 
  
8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii  
  
Ziua de 8 Martie este recunoscută pe întreg Mapamondul ca sărbătoarea internaţională a femeii. Luna martie este prima lună a primăverii când toată natura renaşte şi razele soarelui ne mângâie uşor şi ne zâmbeşte. Pura coincidenţă sau nu, în această lună se sărbătoreşte pe lângă mărţişor şi ziua femeii, a mamelor. Femeia este cea mai importantă fiinţă din lume - mamă şi iubită, elemente fără de care întregul univers nu ar exista. Cum şi unde a luat naştere ziua femeii? Care sunt semnificaţiile în plan internaţional şi la noi? 
  
Ziua mamei se sărbătorea încă depe vremea zeilor din Olimp, pe timpul când exista un festival dedicat mamei tuturorzeilor şi zeiţelor pe nume Rhea în Grecia Antică. În 1910, la Copenhaga apare pentru prima dată ideea zilei femeii, când se sărbătorea mişcarea femeilor pentru egalitate în drepturi. 7 ani mai târziu ia fiinţă şi ziua de 8 Martie cu prilejul grevei muncitorilor din Sank Petersburg. Ziua femeii fost recunoscută ca sărbătoare internaţională în 1977, devenind o tradiţie în majoritatea ţărilor din Europa şi SUA, fiecare sărbătorind-o aşa cum simte. 
  
Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional Ziua Femeilor Militante, a celor datorită cărora noi, femeile, avem dreptul la vot, dreptul la proprietate, dreptul la educaţie, la divorţ, la asistenţă medicală, la contracepţie, dreptul de a alege şi de a spune NU. Una dintre aceste ţări este Anglia, unde pe 8 Martie au loc marşuri şi întruniri în memoria acestor femei. 
  
Ziua Internaţională a Femeii, sărbătorită pe 8 martie, a fost mai întâi, expresia luptei acestora pentru dobândirea unor dreptui, confundându-se ulterior cu o sărbătoare a mamelor în ţările din fostul bloc sovietic, fiind în prezent un prilej de bucurie pentru reprezentantele sexului frumos. O zi a bucuriei pentru toate femeile, care primesc flori şi diferite cadouri, sărbătoarea de 8 Martie a fost percepută mult timp drept moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte. 
  
Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial, munceau. Slujbele lor - majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice - erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.  
  
În SUA, opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot. În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicatele, partidele socialiste, cluburile de femei angajate şi incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin. Astfel, în urmă cu 101 ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi egale de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice. 
  
Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu. 
  
În urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie 1911. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913. În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii, în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei. 
  
În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru ,,pâine şi pace”, după ce peste 2 milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluţiei bolşevice, iar patru zile mai târziu, ţarul a fost forţat să abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit. În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică. 
  
De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deopotrivă. 1975 a fost declarat ,,Anul Internaţional al Femeii” de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor, care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei. 
  
Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa. 
  
În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca ,,Ziua Mamei” în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam şi Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia. În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor - soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor. 
  
În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai. În ziua de 8 Martie se sărbătoreşte Femeia, bucuria vieţii noastre şi motivaţia de a trăi. Până în decembrie '89 se vorbea de ziua mamei, prilej cu care se organizau spectacole dedicate mamelor. După Revoluţia din 1989, noţiunea de ziua mamei este înlocuită cu ziua femeii. Orice femeie aşteaptă cu nerăbdare ziua femeii, zi în care îşi doreşte să fie răsfăţată, atât de iubit, soţ, cât şi de copii, rude şi chiar colegi. Este ziua în care femeia este sau ar trebui să fie ridicată pe piedestalul unei regine, să primească flori în semn de respect şi mulţumire. Democraţia a făcut ca pretenţiile să crească. Şi de la flori s-a ajuns la cadouri cât mai costisitoare şi mai extravagante: bijuterii, parfumuri, excursii şi sejururi în străinătate, prin care bărbaţii încearcă să-şi exprime dragostea faţă de femeia din viaţa lor. Mai mult, emanciparea şi independenţa financiară a femeilor au impus ca „modă” de ziua femeii, participarea la spectacole de striptease masculin sau la „petreceri între fete”. Ceea ce mi se pare un pic ciudat este faptul că ziua femeii este sărbătorită numai între doamne, bărbaţii fiind excluşi. Totuşi, dacă ne gândim, numai alături de ei ne putem simţi femei şi deveni mame, într-un cuvant, ne împlinim menirea nostră pe acest pământ. Căci, ce poate fi mai înălţător decât să urmăreşti fiecare etapă a evoluţiei, să vezi cum viaţa se dezvoltă şi cum o mică părticică din tine devine propriul univers. Este un lucru extraordinar care te transformă şi te face să vezi numai lumină şi soare în jurul tău. După părerea mea, acesta este cel mai de preţ motiv pentru care ar trebui celebrată femeia, acest miracol şi mister despre care un mare gânditor francez spunea că este cea mai frumoasă jumătate a lumii. 
  
Răspândiţi căldură şi iubire de ziua femeii şi nu uitaţi că iubirea înnobilează şi vă face viaţa mai frumoasă alaturi de cel lângă care vreţi să trăiţi. Un mrţişor din partea mea tuturor femeilor din lume! 
  
A consemnat, 
  
Georgeta NEDELCU 
  
Craiova, 1 Martie 2012 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Georgeta NEDELCU - POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE / Georgeta Nedelcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 426, Anul II, 01 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Georgeta Nedelcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Georgeta Nedelcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!