Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: George Petrovai         Publicat în: Ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

George PETROVAI - CRUCI ŞI RĂSCRUCI ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nicăieri în lume, într-o economie echilibrată, agricultura nu este pe post de cenuşăreasă. Dimpotrivă, în absolut toate ţările dezvoltate (SUA, Germania, Olanda, Danemarca, Italia, Franţa etc.), agricultura beneficiază în mod firesc de toate avantajele mecanizării şi automatizării, chiar dacă pe ici, pe colo (prin părţile esenţiale) se comit excese devenite deja o regulă (ex. chimizarea), în vederea sporirii producţiei la hectar, implicit a profiturilor obţinute de producători.  
 
Dar cum totul până la urmă se întoarce împotriva omului neştiutor, sau – dimpotrivă – prea ştiutor (specialiştii, cercetătorii), care îndrăzneşte să violeze resorturile intime ale naturii-mamă, iată că tot la occidentali (ei sunt cei mai afectaţi) campania de conservare a naturii, ridicată la rangul de politică de stat, precum şi cea de producere a alimentelor ecologice, a devenit o realitate tot mai pregnantă.  
 
Cauza este atât de intim legată de logica elementară, încât te minunezi cum de unele companii suprainconştiente ignoră un fapt de-o asemenea importanţă pentru omul din totdeauna şi de pretutindeni – cum că el nu poate exista decât ca parte vie şi activă din organismul generos al mamei natura!  
 
Cum stau lucrurile la acest capitol în România? Agricultura românească este pe post de cenuşăreasă din simplul motiv că toate compartimentele economiei naţionale postdecembriste sunt praf şi...cenuşă. Altfel spus, cam la toate capitolele vitale ale unei economii dinamice stăm mai prost ca în perioada ultradirijismului antedecembrist, când atâtea fabrici şi uzine lucrau în pierdere, iar recoltele erau adunate de pe câmpuri cu ajutorul elevilor, studenţilor şi militarilor.  
 
Dar se producea, şi oricât au fost pe-atunci recoltele de slabe, România n-a fost niciodată obligată să importe cantităţi masive de alimente, aşa cum s-a întâmplat în toată perioada postdecembristă, când circa 70% din hrana românilor este cumpărată din străinătate pe bani grei.  
 
E drept că altele sunt pretenţiile românilor din zilele noastre în comparaţie cu grosul românilor din perioada antedecembristă, cărora li se lua mîncarea de la gură pentru ca ţara să-şi atingă orgoliosul şi în acelaşi timp inumanul ţel fixat de Ceauşescu – plata integrală a datoriilor contractate, numai prin încasările din vânzarea produselor agricole! Dar tot atât de adevărat este că pe-atunci nu vedeai milioane de hectare de pământ lăsate în paragină, că terenurile arabile expuse la secetă (îndeosebi Bărăganul) erau irigate şi că perdelele de pădure pentru protecţia culturilor şi a aşezărilor de la şes erau extinse, nicidecum măcelărite ca în aceşti ani de libertate asimilată cu libertinajul, când e atâta nevoie de ele după ce aproape toate pădurile au fost tăiate de mulţimea fără număr a tâlharilor mari şi mici.  
 
Apoi că sănătatea mediului ambiant este pusă la noi în discuţie cu o condamnabilă întârziere şi îngăduinţă, deşi pretutindeni în România apele şi solul sunt grav infestate, iar pădurile (câte au mai rămas) în continuare decimate într-un ritm dement comparativ cu ritmul de melc al reîmpăduririlor...  
 
Sigur, partea cea mai mare de vină pentru această stare alarmantă de lucruri revine instituţiilor şi factorilor decizionali, care, atunci când nu sunt corupţi pe faţă, favorizează aceste fapte criminale printr-o nepermisă indiferenţă şi toleranţă faţă de hoţi.  
 
N.B.Se ştiu nenumărate cazuri când pădurarii şi brigadierii acţionează mână în mână cu hoţii, cărora – fireşte, contra cost – le impun de unde să taie şi, mai ales, cum să taie. Adică să nu rămână nici cea mai mică urmă la locul faptei. Căci spun ei ca un fel de justificare: „Dacă cei mari fură milioane de euro şi nimeni nu-i ia la rost, întrucât corb la corb nu-şi scoate ochii, noi o facem pentru ca să avem din ce să trăim...” Şi o fac cu atâta pricepere, încât, la fel ca vameşii, nici paznicii pădurilor nu sunt muritori de foame, chiar dacă au ghinionul să-şi piardă slujbele.  
 
Dar la fel de adevărat este că celălalt coeficient de vină revine zonei de inconştienţă a cetăţenilor, puşi cu orice chip pe căpătuială, indiferent dacă aceasta este meschină, ori certată la cuţite cu bunul simţ. Cum altfel se explică dispariţia atâtor livezi frumoase? În loc să le îngrijească şi să planteze puieţi pe toate dealurile golaşe, aşa zişii gospodari postdecembrişti pur şi simplu au dat iama în pomii fructiferi şi i-au transformat în lemne de foc. Iar acuma când munţii şi dealurile sunt rase ca-n palmă, nu cred că-i potrivit să ne mirăm ba de furia ploilor şi viiturilor, ba de cea a vânturilor şi nămeţilor...  
 
Nu trebuie să fii specialist ca să-ţi dai seama că cea mai mare bogăţie a României este pământul aşa cum ni l-a dat Dumnezeu, pământ bun de uns pe pâine în faimoasele noastre grânare din perioada interbelică, şi că agricultura este magica pârghie prin care românii se pot sălta din mizerie, îndeosebi dacă tot mai mulţi dintre ei se vor axa pe producerea de alimente ecologice, nu doar pentru consumul intern (sursă garantată de sănătate pentru consumatori), ci şi pentru export (sursă aproape inepuizabilă de valută pentru producători şi ţară, acuma când cererea de asemenea alimente este în continuă creştere, iar preţurile urmează aceeaşi curbă crescătoare).  
 
George PETROVAI  
Sighetul Marmaţiei  
21 dec. 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
George PETROVAI - CRUCI ŞI RĂSCRUCI ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ / George Petrovai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 726, Anul II, 26 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Petrovai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!