Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: George Astaloş         Publicat în: Ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

George ASTALOŞ - EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ - THEODOR RĂPAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E de notorietate lirică, sonetul este forma cea mai dificil de realizat – dificultatea constând în forma fixă şi obligatorie pe care genul o impune. Această formă constă în faptul că sonetul trebuie să aibă (obligatoriu) 14 versuri, dispuse în două catrene şi două terţine. Şi, ca aritmetica acestui gen literar să se exprime cu toată forţa ei serială, fiecare vers trebuie să se afirme în dimensiunea a 11 silabe. E de remarcat că nu toate limbile au capacitatea de a acoperi versul sonetului cu 11 silabe, aparent obligatorii, cum s-a manifestat de la începuturile născocirii acestei forme lirice de către trubadurii italieni Pier delle Vigne şi Iacopo da Lentini, care au contribuit la lărgirea dificultăţii de a pune în pagină Poezia.  
 
Pentru a face un succint clasament metric al sonetului, îi amintesc cititorului că nu toate limbile au acest tip de elasticitate a expresiei, cum o are limba româna. Sonetul francez, de exemplu, a adoptat versificaţia alexandrină, tocmai pentru că nu poate răspunde exigenţelor iniţiale ale genului. Poate că această banală frază îl face pe cititor să-şi explice de ce sonetul românesc este endecasilabic, aşa cum a fost el conceput de creatorul genului. Într-adevăr, îngemănarea profundă a limbii române cu italiana, a condus la această duplicitate lingvistică.  
 
Într-o altă ordine de idei, sonetul de expresie anglo-saxonă, care a urmat aproape imediat schemei italieneşti a acestui gen liric, se exprimă în 12 silabe, din lipsa capacităţii limbii de a reduce cele 14 versuri ale sonetului la clasicele 11. Mergând pe aceeaşi proiecţie creativă, sonetul francez este fiul direct şi irefutabil al metricii lui Victor Hugo. Altfel spus, are 12 silabe, ca întreaga poezie a clasicului născut la Besançon.  
 
În România, în afara lui Vasile V. Voiculescu, sonetiştii de anvergură ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis „Ahoe” şi Teodor Pâcă, ambii, din păcate, decedaţi prematur. Facilitatea cu care şi unul şi celălalt grifonau endecasilabul a dispărut de pe stadionul poeziei aşa-zisă „fixă”.  
 
Ca să schimbăm un pic muzica acestui text şi să-l ferim de diversele deviaţii posibile, mă întorc asupra mea şi a sonetelor prin care am trecut. Semnalez că dintre toţi prietenii apropiaţi eram singurul care aveam telefon. Ceea ce făcea că iarna, când gerul crăpa pietrele Capitalei, Tudor George şi Pâcă veneau la mine, unde stăteau de dimineaţa, până seara. Ei bine, ca să ne umplem timpul, ne jucam „de-a sonetul”, pe rime date. Nu-mi amintesc durata fixată scrierii, dar când se făcea inventarul celor trei creaţii, Tudor George era, inevitabil, primul care termina tema dată, Pâcă, inevitabil, al doilea, iar eu, inevitabil, ultimul. Motiv care m-a împins în nezdruncinata mea ambiţie de a scrie o suită de „Sonete mortale”, dedicate prietenilor mei cei mai dragi şi, pentru a nu rămâne în afara genului, mi-am autodedicat propriul sonet. Iată-l: „S-a dus poetul meşter în sonete/ Lăsându-vă pe voi să trageţi greul/ Venise timpul să scoată mardeiul/ Ca să ia stixu-n larg pe îndelete// Sonete v-a făcut cât penteleul/ Cu rime pergamute pe tăiete/ Şi-acum se duce-n dalbe piruete/ Ca să-i deschidă cerurile Zeul// Făcut-am Doamne la amici portrete/ Prinzându-le în paişpe versuri Eul/ Fără să le descântec portmoneul// Pâcă Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul/ Apostu Roman Preda-Moromete/ Mă iartă, Doamne, vin să-i duc la fete” („AUTO-SONET”/ ÎN PROPRIA MEA MEMORIE/ Paris/ 1995).  
 
Dincolo de complicii mei, un nou sonetist bate la uşa performanţei estetice a acestui delicat „gen fix” al poeziei. În urmă cu câţiva ani, am descoperit un mai tânăr poet, care pur şi simplu m-a fermecat. Lectorului curios, ori lovit de aripa formei fixe, îi recomand să citească fabulosul volum de sonete „FIIND” – 365 + 1 Iconosonete, apărut la Editura „Semne”, fondată şi îmbogăţită cu titluri remarcabile de ing. Ştefan Dulu, garantând revelaţia inconturnabilă a darului natural al lui Theodor Răpan.  
 
În cele aproape 800 de pagini ale volumului citat, ni se dezvăluie 366 de sonete care şi-au propus şi au reuşit să-l farmece pe cititor, indiferent de gradul acestuia de sensibilitate. Personal, cu experienţa pe care o am şi cu sentimental precoce pentru sonet, afirm, fără teama de a exagera, că Theodor Răpan este, fără îndoială, cel mai important sonetist al poeziei de astăzi!  
 
George ASTALOŞ  
Bucureşti  
9 ianuarie 2014, Anno Domini  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
George ASTALOŞ - EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENŢĂ - THEODOR RĂPAN / George Astaloş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1138, Anul IV, 11 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Astaloş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Astaloş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!