Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

GENERAŢIA CURAJOASĂ DIN TIMPUL LUI IOSUA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe măsură ce trece timpul devin tot mai conştient de nevoia împrospătării cunoştinţelor dobândite. De aceea, găsesc utilă acea metodă prin care ajungi să studiezi din nou lucrurile îndrăgite cândva, bineînţeles, dintr-o perspectivă diferită. O astfel de abordare creativă prezintă avantajul inerent al identificării de detalii necunoscute până în clipa respectivă când ai decis să cugeţi din nou asupra unor lucruri aparent cunoscute. 
  
Din acest motiv am reluat studiul cărţii lui Iosua şi în mod surprinzător am înţeles că a privi dintr-o perspectivă diferită reprezintă un avantaj în cunoaştere şi mai ales în înţelegere. Planul acestei cărţi este relativ simplu, acţiunea evoluând liniar, însă oferind mai multe repere inconfundabile pe parcursul lecturii ei. Practic, se începe cu prezentarea lui Iosua în fruntea naţiunii evreieşti ocupând poziţia deţinută de către Moise. Succesiunea în această funcţie de mare autoritate a decurs fără probleme, fapt pentru care Iosua a şi trecut imediat după numire la realizarea următoarei etape în înfiinţarea statului teocratic, mai precis cucerirea Palestinei. 
  
În consecinţă, o mare parte a cărţii, mai precis jumătate din aceasta, a fost dedicată istoriei cuceririi de către evrei a acestui teritoriu fertil, lucru ce a fost înţeles ca o împlinire a făgăduinţelor primite de către Avraam şi urmaşii săi. 
  
Momentele cele mai importante ale acestei cuceriri sunt redate prin intermediul a patru mari bătălii, mai precis la Ierihon, Ai, Gabaon şi la apele Merom. 
  
După realizarea acestui deziderat şi nu în ultimul rând, după încheierea legământului palestinian dintre naţiunea evreiască şi Dumnezeu, s-a trecut la împărţirea acestui teritoriu între toate triburile şi familiile ce compuneau această mare naţiune a acelui timp. 
  
Acest lucru nu a fost simplu, fiind necesară o cartografiere precisă a întregii ţări, precum şi realizarea unei împărţiri echitabile între triburile şi familiile lui Israel. Furnizând multe detalii geografice şi denumiri de locuri destul de precise, cartea lui Iosua ne oferă imaginea acestei organizări teritoriale în condiţiile unui stat antic aflat la început de drum. 
  
Finalul cărţii a fost dedicat cuvântării de rămas bun a lui Iosua şi angajamentului luat de către naţiune în privinţa respectării monoteismului mozaic şi respingerii ferme a oricărei forme de politeism. 
  
Din acest punct de vedere, cartea lui Iosua se constituie ca o continuare logică a epopeii dramatice din timpul lui Moise. Lupta dintre monoteismul de origine semitică şi politeismul hamitic este continuată pe un plan superior, adică pe câmpul de bătălie. Dacă în cuprinsul cărţii Exod observam o abordare defensivă, în care evreii fugeau din calea asupritorilor, iar în Numeri îi regăsim pe aceeaşi evrei refuzând să lupte cu locuitorii Palestinei, în cartea lui Iosua vom remarca în mod treptat creşterea curajului şi iscusinţei în atacarea duşmanilor lui Dumnezeu. 
  
Pare surprinzător, dar conflictul evidenţiat prin cucerirea Palestinei are drept protagonişti pe Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, de o parte, iar de cealaltă parte stând naţiunile politeiste, în special hamitice, care au refuzat cu încăpăţânare să ia în considerare existenţa Sa. Nu întâmplător, atunci când S-a prezentat lui Moise, Dumnezeu a folosit numele de "Cel ce există"sau "Eu sunt". Cel considerat de egipteni şi palestinieni ca fiind un dumnezeu fictiv, inventat de evrei, S-a dovedit a fi un Dumnezeu prezent, manifestându-şi puterea şi autoritatea asupra a tot ce există. 
  
Acţionând direct sau prin intermediul naţiunii evreieşti, Marele Creator a demonstrat că orice formă de politeism reprezintă o minciună, iar toţi acei zei la care se închinau toate popoarele pământului erau pur şi simplu inexistenţi în marea confruntare. 
  
Universul fiind creat prin voinţa şi după planul Marelui Autor, nu era necesară deţinerea de forţe magice din partea Sa pentru ca natura să asculte de El, iar lucruri ieşite din comun puteau să fie realizate aparent fără efort, doar pe baza unui simplu gest sau cuvânt. Frumuseţea monoteismului originar, salvat în mod miraculos prin alegerea lui Avraam pentru a-l duce mai departe ca o flacără vie, a strălucit puternic în timpul lui Iosua. Prin părăsirea Mesopotamiei aflate într-un plin proces de trecere la politeism, acest nucleu monoteist a prins contur din nou prin intermediul religiei mozaice. De fapt, mozaismul a reprezentat o adaptare la naţiunea nou creată a acestui monoteism originar, rămânând multe alte lucruri să fie descoperite ulterior prin venirea lui Mesia. 
  
Putem spune că de fapt religia mozaică a redat monoteismul ancestral însă fără Mesia, care trebuia să fie aşteptat şi urmat. Venirea Sa a rămas misterioasă de-a lungul veacurilor pentru evrei, însă alcătuirea Scripturii începând cu timpul lui Moise a servit scopului de identificare a lui Mesia când acest eveniment avea să se producă. 
  
De aceea, cartea lui Iosua se constituie ca o primă etapă în aşteptarea activă a Celui trimis de către Marele Creator în a oferi totalitatea detaliilor privind monoteismul originar şi deopotrivă în a extinde la nivel mondial statul teocratic înfiinţat în timpul lui Moise. 
  
În ce priveşte tipologia luptelor purtate în timpul lui Iosua, putem distinge mai multe tipologii. Astfel, bătălia de la Ierihon s-a bazat pe încercuire şi asediu, fapt ce a presupus o atentă pregătire şi aşteptarea momentului oportun. În schimb bătălia de la cetatea Ai a fost iniţial pierdută, însă ulterior transformată în victorie prin atragerea adversarului afară din cetate şi realizarea unui atac surpriză ce a condus la ocuparea cetăţii de către o parte a armatei lui Iosua ce a stat ascunsă mai tot timpul luptei. În continuare, la cetatea Gabaon a fost esenţial atacul surpriză desfăşurat în zori de zi după un obositor marş de noapte asupra trupelor ce asediau populaţia aliată cu evreii a gabaoniţilor. Iar în final, atacul în câmp deschis a concentrării fără precedent a armatelor din Palestina de la apele Merom şi biruinţa decisivă asupra lor a încheiat apoteotic epopeea luptelor desfăşurate sub comanda lui Iosua. 
  
Astfel, o naţiune adusă la condiţia de robie de către egipteni a fost condusă la o biruinţă deplină şi de necontestat asupra naţiunilor politeiste din regiune. Iar dintr-o generaţie ce nu făcea faţă confruntărilor directe cu adversarii, prin disciplina celor patruzeci de ani petrecuţi în pustie a fost pregătită o altă generaţie capabilă să înainteze plină de credinţă sub comanda inspirată a lui Iosua, care sub o formă sau altă îl anunţă pe Mesia ce avea să vină. Astfel, revanşa monoteismului originar asupra politeismului a fost deplină în cuprinsul relatărilor ce au stat la baza alcătuirii cărţii lui Iosua.  
  
Este posibil ca anumite persoane să fie surprinse de caracterul nimicitor al luptelor duse de către evrei sub comanda lui Moise şi a lui Iosua. Însă ar fi bine de înţeles că dacă s-ar fi procedat altfel, politeismul naţiunilor cucerite s-ar fi extins imediat asupra naţiunii alese de către Dumnezeu. Convertirea popoarelor din Palestina era o misiune imposibilă la acea dată, cât timp Mesia nu venise pentru a dezvălui în întregime monoteismul originar. Descoperirea oferită prin Moise naţiunii de sclavi eliberaţi din Egipt nu era suficientă pentru a se putea desfăşura o astfel de acţiune, însă privind către viitor, lucrurile aveau să fie remediate, iar toate popoarele politeiste urmau să primească extraordinara şansă de a se alătura celor aleşi de Dumnezeu. 
  
Însă în logica unui timp al robiei şi cuceririi prin nimicire, nu era posibilă o altfel de desfăşurare a evenimentelor istorice. Uneori realităţile crude din trecut ni se par de nejustificat, însă la fel de adevărat este că după un timp realităţile acceptabile pentru generaţia prezentă devin de neacceptat pentru generaţiile viitoare din cauza evoluţiei standardelor societăţii. Nu doresc să justific procedura de ucidere în masă a popoarelor din Palestina de la acea dată. Personal, deplâng situaţia creată de a se folosi forţa brută în impunerea adevărului divin. Chiar şi autorizarea lui pentru o folosire temporară nu o înţeleg întotdeauna, însă cu siguranţă că nimic nu ne împiedică să privim partea luminoasă a revelaţiei biblice şi să admirăm modul în care s-a produs transformarea unei naţiuni în decursul unei singure generaţii. Astfel, ceea ce s-a semănat şi dezvoltat în timpul lui Moise, a dat rod şi a fost cules în timpul lui Iosua. De aceea, nu putem decât să privim cu deplină încredere către viitor, când tot ceea ce a fost semănat cu trudă şi mult efort în condiţii de adversitate extremă îşi va aduce rodul deplin prin revenirea plină de slavă a lui Mesia şi prin intrarea în Palestina cerească. 
  
Pe scurt, religia mozaică a fost o formă a monoteismului originar, însă fără Mesia, acesta fiind aşteptat să vină în viitor într-o poziţie similară cu a lui Moise. Prin intermediul diferitelor ritualuri şi sărbători religioase, evreii au fost instruiţi să se pregătească pentru a putea recunoaşte venirea misterioasă a lui Mesia. Din acest punct de vedere, putem spune că religia mozaică a fost întocmită în umbra venirii lui Mesia, aşa cum creştinismul de mai târziu avea să fie realizat în lumina venirii deja realizate a lui Mesia şi în umbra revenirii Sale viitoare. 
  
Natura venirii lui Mesia nu a fost clar prezentată în religia mozaică, aşa cum revenirea Sa are multe aspecte neclare în cadrul creştinismului, însă în orice caz prin înfiinţarea primului stat teocratic s-a început un proces ireversibil de eradicare a oricărei forme de politeism de pe faţă acestui pământ şi de formare a unei umanităţi regenerate, mai bine zis renăscute, ce va intra în Palestina refacerii depline a lumii în care trăim. Şi poate nu întâmplător imaginea lui Iosua a fost pentru totdeauna asociată cu cea a lui Mesia conducând pe cei sfinţi la o biruinţă deplină asupra răului şi necredinţei din ceruri şi de pe pământ. 
  
Dar care era rolul lui Mesia în cadrul monoteismului originar? Cine era el de fapt şi de ce era aşa de importantă venirea Sa? 
  
Chiar dacă umbra simbolurilor de o natură diferită era pusă peste adevărată Sa identitate în cadrul religie mozaice, totuşi anumite aspecte se pot intui în lumina făgăduinţei făcute lui Eva de către Dumnezeu în grădina Edenului după căderea în păcat. Practic, Mesia era acel Fiu al omului care avea să redobândească demnitatea pierdută prin cedarea în faţa ispitei neascultării. Mai mult, acest Fiu al omului avea să fie deopotrivă şi Fiu al lui Dumnezeu, aşa cum Adam a fost creat la început. Şi mai mult decât acest lucru, acest Fiu al omului avea să întruchipeze pe Moise, pe Iosua şi pe toţi marii conducători menţionaţi în Biblie, pentru ca în final dezvăluirea identităţii Sale să uimească pe toţi prin faptul că în persoana lui Mesia avea să se întrupeze chiar Marele Autor, Creatorul universului devenind astfel o parte activă în drama umanităţii prin asumarea rolului de Salvator al ei! 
  
Octavian Lupu 
  
Bucureşti 
  
16 septembrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
GENERAŢIA CURAJOASĂ DIN TIMPUL LUI IOSUA / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!