Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

GEMENII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Gemenii 
  
Ana îşi dorea un copil din toată inima. Avea deja 32 de ani şi nu se putea bucura de propiul copil, doar de copiii altora. De câte ori viziona un film cu băieţi şi fetiţe, ochii îi înotau în lacrimi, o pătrundea o durere fizică din cauza acestui neajuns. 
  
- Dacă nu putem avea copii, aşa că vom adopta un copilaş? 
  
- Bineînţeles. 
  
S-a mai liniştit după răspunsul primit de la soţul ei, iubitor de copii şi el. Peste un timp a rămas gravidă şi se ducea la doctorul ei din cadrul policlinicii. 
  
-Ai burtă prea mare pentru luna a patra, poate ai gemeni, îi spunea doctorul îngândurat. Noi nu avem ecograf, dar te voi trimite la Cluj să te examineze mai bine. Noi te putem asculta cu pâlnia, dar dacă cei doi sunt suprapuşi, nu se vor auzi bătăile inimii la amândoi. 
  
Zbura automobilul lor spre Cluj şi înapoi cu vestea cea mare. Avea gemeni. A fost uluitor să vezi pe ecranul ecografului două corpuri mici pulsând ca două inimi, unul stătea vertical, celălalt dedesubt, orizontal. Nu-şi putea dezlipi ochii de pe ecranul ecografului. Ce minunăţie, ce experienţă! 
  
Plini de mândrie povesteau la toată lumea că vor avea gemeni, soţul Anei afişa o satisfacţie rară: 
  
-Vom avea doi deodată, vom recupera timpul pierdut! Prietenii, cunoştinţele se mirau sau zâmbeau, la o asemenea veste. Toate filmele din oraş le vedeau, chiar şi pe cele turceşti, aveau nevoie să iasă din casă şi să arate lumii de ce au fost ei în stare. Ei, care au crezut că nu pot avea copii. Erau fericiţi. Ana se uita la filme cu o împăcare de sine, prezenţa copiilor o emoţiona acum cu totul altfel, se bucura pentru ei. Fiind în evidenţă specială, tot la două săptămăni trebuia să meargă la control medical. Dar asta n-o deranja. 
  
Într-o noapte s-a trezit din somn, atât de tare o mânca pielea la încheieturi, scărpinându-se cu unghiile ei lungi, şi-a adus aminte de filmul suedez Prinţesa, în care femeia suferea de ceva boală rară, iar doctorii i-au contraindicat naşterea unui copil, ea însă dârză, riscă o sarcină şi naşte un copil, iar naşterea şi fericirea îi aduc şi vindecarea. 
  
Se trezea noapte de noapte şi se scărpina, poate îi va curge şi ei sângele ca şi acelei Prinţese ... nu înţelegea ce are. La un moment dat când a început să se scarpine pe braţ, la o şedinţă, un coleg şi-a tras scaunul mai departe, crezând probabil, că a luat vreo scabie de la copii. Îi venea să râdă, vroia să-l liniştească, dar renunţase între timp. După şedinţă însă, a luat-o în direcţia medicului dermatolog. 
  
-Nu vă pot prescrie orice dumneavoastră, având în vedere starea în care vă aflaţi, dar încercaţi totuşi acest unguent, vă mai calmează mâncărimea. 
  
Peste o zi sau două a conştientizat, că nu se mai mişcă copiii în interiorul ei, deşi câtă plăcere îi provocau zbaterile picioruşelor micuţe, amortizate de lichidul amniotic ... simţea loviturile, parcă printr-o paravană, nu aduceau cu ele durere, doar surprize, da, tot timpul se simţea uimită de mişcările bruşte, neanunţate ale lor. 
  
S-a oprit în mijlocul trotuarului şi trăgea cu urechea, ţinându-şi palmele pe burtă ... nu se aude nimic. Poate dorm bobiţele, lasă că se trezesc ele şi nu-şi putea lua gândul de la această constatare. Toată ziua o obseda autoobservaţia, dar nu înregistra nici o mişcare interioară. Dintr-odată s-a hotărât, trebuie să se prezinte la doctor. I-a aşezat o pâlnie pe burtă să observe bătăile inimii, dar a rămas contrariat. 
  
-Urgent să te duci la Cluj, cred, că ceva nu e în regulă cu sarcina ta. 
  
Din nou spre aceeaşi clinică, care i-a dat vestea acea grozavă cu gemenii, acum nu mai aveau chef să vorbească, nu ştiau ce ar trebui să-şi spună unul altuia. S-a dus bucuria undeva departe, parcă nici n-a existat. A fost primită destul de repede şi consultată tot la ecograf, diagnostic sentenţios: sarcină gemelară oprită în evoluţie ... adică au murit bobiţele. 
  
-Amândoi, domnule doctor? 
  
-Da. Părerea mea este, că unul dintre ei s-a alimentat în defavoarea celuilalt, iar decesul celui mai puţin dezvoltat i-a provocat moartea şi celuilalt ... cazuri rare ...  
  
Cele două minuni nu mai trăiau în trupul ei. Erau marcaţi de eveniment, nu vorbeau prea mult, nu ştiau ce ar mai putea să-şi zică. Ana se uita la burta ei cu o tristeţe adâncă ... apoi, în momentul acela a conştientizat faptul că e în pericol, avea două corpuri mici, dar moarte, în pântece. Poate muri şi ea în orice clipă, striga o voce în creierul ei ... şi s-a umplut privirea de ură, îi venea să ia un cuţit în mână şi să-şi taie burta, să se delimiteze de corpurile decedate ... în situaţii extreme îţi vin în minte măsuri radicale. 
  
Pe această temă, în sfârşit, a pornit şi dialogul între ei, dacă doctorii i-au dat o hârtie în care scria despre sarcina gemelară oprită în evoluţie, şi recomandarea de a declanşa naşterea cât mai repede, de ce nu au reţinut-o acolo, la clinica din Cluj?... şi să fi intervenit cât mai repede, doar era în luna a şaptea? ...  
  
S-or fi gândit, cum a stat până acum, mai poate sta câteva zile ... şi simţea, cum creşte revolta împotriva corpului ei deformat, care găzduia bobiţele fără viaţă ... da, de acolo provenea şi mâncărimea îngrozitoare, a fost reacţia organismului la sarcina oprită în evoluţie ... ei au găsit legăturile logice dintre evenimente, medicii n-au sesizat acest lucru, dar ştiau, că ea putea să moară de septicemie, fără ca ei să intervină. Înverşunarea, însă, se revărsa asupra propriului trup, care-i provoca, în locul dragostei nelimitate, simţite aproape 8 luni de zile, duşmănie, revoltă. 
  
Ajunşi acasă, Ana l-a sunat urgent pe doctorul curant, care îi era şi bun prieten: 
  
-Acum e duminică şi nu sunt de gardă, dar luni lucrez ... în situaţia ta îi poţi avorta şi în pat ... sunt mici, n-o să fie dureri mari ...  
  
Ca să-şi devieze gândurile, doar era vorba despre prima ei naştere şi prefera să aştepte ca să fie asistată de doctorul-prieten, s-a apucat să termine o lucrare ştiinţifică, pe care o va prezenta altcineva, că ea nu va fi la consfătuirile cadrelor didactice ... ea se va interna să scape de moarte ... cu viaţă. 
  
Dar nu au aşteptat pănă luni, s-au prezentat la spital în seara de duminică, când era de gardă doctorul D, un om aspru, chiar dur, dar în contextul dat, asta pe Ana o interesa cel mai puţin, ea vroia să scape cât mai repede cu putinţă de sarcina ei primejdioasă. 
  
Alte femei, ulterior, i-au mărturisit, mai bine aştepta, că dr. D. este înspăimântător, multe au fost la el şi le-a repezit pe toate, nu ştie să se poarte cu femeile ... era transferat disciplinar de la Dej, pentru nişte intervenţii nelegale, cum se întâmpla pe atunci. 
  
Anei i-a convenit de doctorul rece, distant, numai s-o ajute ... nu a vrut să strige, nici să se vaiete, pentru ce, că vroia să scape de ceva frumos, care a scăpat de sub control şi se transformase în ceva urât? Injecţia primită pentru declanşarea naşterii avea efecte mult prea dureroase. Era în toiul nopţii, singură într-o sală faianţată, rece, singură cu durerile provocate, cu timpul necunoscut ... doar gemea întruna în timp ce înconjura sala goală, plimbându-şi degetele pe faianţa curată ... la fiecare piatră atinsă, simţea că se stinge. Se gândea la soţul ei, care stătea pe coridoare, ce or fi în capul lui? ... Vroia să fie cuminte să nu-l supere pe medic, e ursuz, se vede pe el, l-au sculat din somn ... nu era nimeni în preajmă să prindă mâna cuiva. 
  
În cele din urmă trebuia să se aşeze pe patul de naştere, să-şi agaţe fiecare picior pe suporturile laterale şi să-şi expună intimitatea lumii largi, care pătrundea sub forma luminilor de neon, şi doctorului, care examina cât de dilatată era ea ... şi-a închis ochii ... în momentele de mare plăcere şi mare durere, ne închidem ochii, vrem să păstrăm ceva sacru în noi sau din contră, să ne debarasăm de cele respingătoare. 
  
Repede şi-a deschis însă ochii, avea nevoie de putere să expulzeze primul făt, nici nu a fost aşa de greu, deşi fătul n-o ajuta de loc, dar era mic şi ieşise la lumină înconjurat de un întuneric ireversibil ... Ana şi-a impus că nu se va uita la el şi nu s-a uitat ... analiza expresia feţei a doctorului, oare ce spune el, dar doctorul stătea numai şi aştepta ... Ana nu mai putea şi sparse liniştea: 
  
-Ce mai aşteptăm domnule doctor? 
  
-Să iasă şi al doilea bebeluş ... aş apăsa pe burtă, dar mi-e teamă că o să vă doară. 
  
-Apăsaţi liniştit, domnule doctor, să scăpăm odată de acest vis urât ... dar să ştiţi, că eu nu mai pot de frig, tremur ca o frunză pe apă. 
  
Doctorul i-a acoperit numaidecât partea superioară a corpului, cel mult atât putea să facă pentru ea ... în timp ce a ieşit şi al doilea făt ... nu s-a uitat nici de data asta ... apoi altă aşteptare după placentă, din care se fac medicamente, cu toate că ea era convinsă, placenta ei nu e bună de nimic. 
  
Se va uita doar atunci, când va naşte copii vii, imaginea lor trebuie să persiste toată viaţa. 
  
După ce s-a încheiat coşmarul, doctorul s-a apucat de procesul verbal, numele ... vârsta ... sarcina a fost întreruptă în luna a cincea ...  
  
-Dar, domnule doctor, am avut aproape 8 luni de sarcină! 
  
-Da, da, dar în cazurile acestea ar trebui să chemăm securitatea, să constate şi ea că nu-i avort, că-i naştere ... ah, treabă complicată ...  
  
-Domnule doctor, eu am hârtie de la Cluj, în care scrie clar că trebuie să provocaţi naşterea, fiind feţii morţi! 
  
-Da, dumneata ai hârtie, dar eu nu vreau nici o anchetă! 
  
Ana a căzut pe gânduri, dacă i se recunoştea o naştere gemelară, obligaţia ei s-ar fi redus numai la doi copii, de acum încolo ... faţă de patru, cât era norma impusă de legile din acea vreme ... dar nu mai avea chef să contrazică doctorul, care a salvat-o de lucrurile neplăcute. O să aibă ea, precis, şi un copil sănătos. 
  
-Totuşi ce s-a întâmplat, domnule doctor? 
  
-Un făt s-a dezvoltat în detrimentul celuilalt, decesul unuia i-a provocat şi decesul celuilalt ... caz rar oricum ... bine că nu aţi murit şi dv ...  
  
-La asta m-am gândit şi eu, spunea femeia, totuşi mă iubeşte Domnul nostru. 
  
Suzana Deac 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
GEMENII / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!