Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Geamănul din oglindă, roman, A patra zi

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, roman, de Al.Florin ŢENE 
  
A patra zi: 
  
Crima 
  
(Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea: şase zile să 
  
lucrezi iar pe a şaptea să o serbezi, căci este ziua Domnului) 
  
Constantin şi Aura ieşiră din blocul in care 
  
locuiau şi se indreptară spre Loganul roşu parcat nu 
  
departe, pe o aleie nu prea circulată. Aranjaseră cele 
  
necesare pentru zece zile de concediu pe Valea 
  
Oltului cu o seară inainte in portbagajul autoturismului. 
  
Erau bucuroşi că scapă măcar pentru scurt timp de 
  
vacarmul din Bucureşti. Inaintau cu greu prin aglomeraţia 
  
bulevardelor. 
  
Trecand prin faţa Universităţii zidurile acesteia 
  
incă mai păstrau urmele revoluţiei din decembrie '89. 
  
Au răsuflat uşuraţi cand au luat drumul Piteştiului 
  
ieşind pe la Leul. Intrand pe autostradă motorul torcea 
  
lin, iar distanţele se infăşurau pe roţi. Imaginile 
  
campurilor şi satele care abia se vedeau in depărtare 
  
constituiau, pe fondul melodiilor trasmise de radioul de 
  
la bordul maşinii, adevărate videoclipuri. 
  
Decorul ce se derula in depărtare amintea de 
  
scena unui teatru. Aura privea iar gandul ei rememora 
  
ultima piesă scrisă de Constantin şi jucată de un teatru 
  
din provincie: 
  
O stafie tulbură speranţa 
  
Personajele: 
  
Dreptaciul - un om inţelept (poet) fără mana stangă. 
  
Stangaciul - al doilea om inţelept (poet) fără mana 
  
dreaptă. 
  
Vocea căpitanului 
  
*** 
  
Scena l. 
  
(Se deschide cortina. In mijlocul scenei se află un om fără mana 
  
stangă intr-un decor schiţand interiorul unei capele ortodoxe 
  
situată pe un mic vas de croazieră. Printr-un hublou se vede 
  
oceanul nesfarşit. Dreptaciul ingenunchează, se inchină cu mana 
  
pe care o are, la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aşezată in 
  
partea dreaptă. In surdină se aude un cantec bisericesc, 
  
impletindu-se cu vuietul valurilor. Se roagă.) 
  
Dreptaciul: Iţi mulţumesc Doamne că mi-ai lăsat mana 
  
dreaptă. Să pot a mă inchina in faţa icoanelor tale. (Se 
  
inchină). Bun ai fost şi eşti cu mine. M-ai invăţat să 
  
seamăn graul, să ingrijesc recolta, să plămădesc 
  
painea, să aprind focul, să iubesc. Bat-o vina de mana 
  
stingă. Mi-a retezat-o batoza. Eram in vacanţă şi 
  
ajutam părinţii la treierat. Nu a ştiut dreapta ce face 
  
stanga. Altfel aveam şi eu ca toţi oamenii două maini. 
  
Dar e bine şi aşa. Pot munci. Imi pot mangaia pruncii 
  
şi femeia. Pot aprinde focul ţinand cutia de chibrituri in 
  
gură şi băţul il scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că 
  
am mana dreaptă! Cu această mană am caştigat banii 
  
necesari biletelor acestei călători pentru intreaga 
  
familie. Ţin şişterul să tai painea, s-o impart la cei 
  
dragi. Teognis din Megora spunea că: „Doamne, Te 
  
exprimi prin poet”. Doar, stii că şi eu mă indeletnicesc 
  
cu tainele metaforei. Pentru că mi-ai lăsat mana 
  
dreaptă iţi mulţumesc. Iată, pot să fiu pe acest vas in 
  
drum spre Tăramul Făgăduinţei. Cu această mană am 
  
putut muncii pentru a strange bani să plătesc această 
  
călătorie mult visată. Pot scrie versuri, pot răsfoi un 
  
ziar şi mai presus de orice pot muncii pentru a nu 
  
intinde mana să cerşesc ajutor de la semeni. Ca poet 
  
nu sunt un risipitor al inchipuiri mele. Nu sunt un 
  
nabab şi risipitor al lucrurilor mărunte. Ştiu Doamne că 
  
poezia a devenit o curiozitate fără curioşi. Nu se mai 
  
citeşte, nici măcar poeţii intre ei nu se mai citesc. Eu, 
  
Doamne, mă bucur că mă citesc soţia şi copii. Insă ea, 
  
Poezia, a rămas „doamna artelor”. Iţi mulţumesc şi 
  
pentru acest fapt. Romain Rolland afirma: „Cand 
  
ordinea inseamnă injustiţie, dezordinea e intr-un fel un 
  
inceput de justiţie!“ Este, Doamne un paradox pe care 
  
l-au trăit oamenii in perioada comunistă. Injustiţia 
  
„ordinii” comuniste am simţit-o cu toţii. Am publicat 
  
cateva cărţi, Doamne, pe care le consider că sunt 
  
insăşi viaţa mea prelungită in eternitate prin litere 
  
moarte ce vor trece din generaţie in generaţie, fiindcă 
  
acestea sunt litere moarte, pe care le-am vrăjit şi leam 
  
inviat cu viaţa mea... 
  
(Se ridică. Se indreaptă către locul unde se aprind lumanările. 
  
Scoate cateva monede din buzunar, le aşează pe masă şi ia o 
  
lumanare, pe care o aprinde in lumanar, inchinandu-se de trei ori. 
  
Apoi se indreaptă către aceeaşi icoană, in faţa căreia 
  
ingenunchează, rugandu-se cu palma lipită de inimă) 
  
...Doamne am aprins o lumanare să-mi luminez calea 
  
spre Tine. Am aprins o lumanare pentru intunericul 
  
neamului meu şi pentru sufletul tuturor celor ce-au ars 
  
pe rugul Cuvantului scris. Dar, să ştii Doamne, 
  
Dumnezeul meu, că iubesc la fel de mult atat lumina 
  
cat şi intunericul. Amandouă sunt date de Tine. Fără 
  
intuneric nu ne-am bucura de lumină. Acesta ne face 
  
s-o vedem. fiindcă Dumnezeu este cel care 
  
consfinţeşte totul pe această lume. Totul fiind Datul 
  
Divin. Am aprins o lumanare pentru familia mea care 
  
se află in cabina acestui vas, pentru Eminescu, poetul 
  
neamului meu. El este Cuvantul prin care s-a intrupat 
  
literatura naţională in cea universală. Este fiul propriei 
  
opere şi părintele nemuririi ei. Am aprins o lumanare 
  
pentru Poezie, ea nu şi-a luat asupra ei menirea 
  
filozofiei, fiindcă este deasupra aceseia. Mă gandesc 
  
Doamne că in momentul cand ar fi făcut acest lucru ar 
  
fi dispărut sublimul. Bine ai făcut acest lucru, Doamne. 
  
Am aprins pentru metaforă care este algebra 
  
superioară a cuvintelor, poezia este trigonometria 
  
metaforei. Doamne, te mai rog să-mi ierţi păcatele... 
  
(Se ridică. Se opreşte in faţa hubloului privind imensitatea apei...) 
  
*** 
  
Scena 2. 
  
(In scenă intră un om fără mana dreaptă. Se apropie către icoana 
  
Apostolului Iuda zugrăvită pe peretele din partea stangă. 
  
Ingenunchează numai cu piciorul stang şi incepe să se roage) 
  
Stangaciul: (inchinanduse cu mana stangă la icoana 
  
Apostolului Iuda). Apostole Iuda, ajută-mă să ajung pe 
  
Tăramul Făgăduinţei. Iţi mulţumesc că mi-ai lăsat 
  
mana stangă. Pot manca cu ea. Pot cerşi cu aceasta 
  
un ban de la cei cu ... două maini. La o adică şi de la cei 
  
cu mana dreaptă. Poezia mea pe care o scriu nu-mi 
  
aduce nici-un caştig, insă cu cerşitul pot să-mi cresc 
  
copiii, să-mi hrăneasc nevasta şi să mai ... beau. Cu 
  
banii din cerşit am plătit biletele intreagii familii pentru 
  
călătoria aceasta spre Tăramul Făgăduinţei. Dacă nu 
  
ar fi proştii ăştia de miloşi care-mi pun in mana pe care 
  
o mai am cate un bănuţ, de ajunge caştigul meu cat 
  
salariul unui şef, nu ştiu ce m-aş face. Apostole Iuda 
  
de ce nu mă cauţi? „Nu m-ai căutat dacă nu m-ai 
  
găsit” spunea Pascal. Această afirmaţie sugerează, 
  
Apostole Iuda, spirala veşniciei, a căutării ...  
  
absolutului. Poate călătoria mea spre Tăramul 
  
Făgăduinţei are şi acest scop. Pitagora spunea că: 
  
„Totul este oranduit după număr”, insă eu spun că 
  
numărul este oranduit după Totul, care simbolizează 
  
Datul naturii. Filozofii ... spun că este vorba de Datul 
  
divin. Apostole Iuda spune-mi dacă greşesc. Eu nu 
  
cred in divinitate. Forma aceste lumi, Apostole, este 
  
legea in virtutea căreia se repetă motivul. Aceasta 
  
aminteşte de ritm. De aceea mă rog la tine ca acesta 
  
să consfinţească forma ce duce la Revoluţia 
  
Universală la care gandesc şi sper să inceapă. Forma 
  
fiind numărul idee, unealta principală a marelui 
  
Ordonator, sau natura, cea care aranjează cu arta. Mă 
  
rog pentru morţii care au participat la revoluţiile din 
  
istorie... 
  
(Se ridică şi se indreaptă spre locul unde sunt lumanări de 
  
vanzare. Scoate din buzunarul pantalonului o monedă. Aprinde o 
  
lumănare, dar nu se inchină) 
  
...Mă rog pentru tine Apostole Iuda, tu ... eşti deasupra 
  
tuturor minunilor naturii. Aceste minuni sunt, toate la 
  
un loc, creatorul tuturor creatorilor. Se spune că 
  
lucrand numai cu capul nu eşti fericit. Lucrand cu 
  
inima nu faci avere, şi nici nu eşti fericit. Pentru mine 
  
banul aduce fericirea, cu toate că propovăduiesc 
  
sărăcia in fericire. Eu zic... fericirea, Apostole, este 
  
Marea Revoluţie a celor umiliţi, săraci şi neputincioşi. 
  
Am aprins o lumanare, cu toate că nu cred in simbolul 
  
luminii acesteia, pentru bietul revoluţionar Bălcescu, 
  
pentru marele Marx, autorul cărţii „Capitalul”, dar şi 
  
pentru Che Guevara ce visa la o revoluţie mondială, 
  
pentru Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi 
  
prietenul meu de suflet Nicolae Ceauşescu. Poate mă 
  
intrebi Apostole Iuda de ce mă inchin la tine. Păi ... tu 
  
eşti cel care l-ai vandut pe Iisus pentru ... Bine ai făcut! 
  
Era un impostor. Dar ... totuşi, ai greşit! Trădandu-L, şi 
  
fiind prins, răstignit, Iisus a devenit Martir şi simbolul 
  
creştinismului. Fără să doreşti ... ai făcut un bine 
  
acestei religii. Insă, iţi apreciez buna ... intenţie. După 
  
mine adevărata religie este comunismul. Iar Marx şi 
  
Lenin sunt simbolurile acesteia. Apostole Iuda! Aceşti 
  
oameni m-au invăţat să spun: „Nu privi că s-ar putea 
  
să vezi! Nu asculta că s-ar putea să auzi! Nu lua 
  
hotărari că s-ar putea să greşeşti faţă de cauză! Nu 
  
trăi că s-ar putea să mori!”. (Se ridică. Fără să se inchine). 
  
*** 
  
Scena 3. 
  
(In momentul acesta Dreptaciul se apropie de Stangaciul) 
  
Dreptaciul: Suntem plecaţi de o bună bucată de vreme 
  
şi nu se vede, incă, Tăramul Făgăduinţei. 
  
Stangaciul : Nu este departe. Presimt că ne apropiem 
  
de el. Dacă vom fi uniţi pe această insulă plutitoare in 
  
caz de furtună vom ajunge acolo. Unitatea ne v-a face 
  
să atingem idealul nostru. 
  
Dreptaciul: (punand mana streaşină deasupra ochilor şi privind 
  
in zare). Nu se vede ţărmul. Abia aştept să ajungem. 
  
Intreaga mea familie numai despre această clipă 
  
vorbeşte. Speranţa este mare. Dacă acest Tăram ne 
  
v-a dezamăgi? 
  
Stangaciul: Nu vom fi inşelaţi in speranţele noastre. 
  
Nu curge miere şi unt acolo, dar ideea că toţi suntem 
  
egali ne v-a face să fim fericiţi. Intradevăr, pe Tăramul 
  
Făgăduinţei chemarea lui Marx „Proletari din toate 
  
ţările, uniţi-vă!” ne conduce spre idealul nostru de 
  
veacuri, Comunismul! Această lozincă de luptă, a 
  
noastră, apărută pentru prima oară in „Manifestul 
  
Comunist”, redactat de Karl Marx şi Friedrich Engels, 
  
este cea mai frumoasă chemare la luptă. Acolo pe 
  
Tăramul Făgăduinţei ... proletariatul a caştigat! 
  
Dreptaciul: (surprins) Nu! Nu ai dreptate! Acolo oamenii, 
  
indiferent de condiţia socială, sunt egali in faţa legilor. 
  
Conducătorii sunt aleşi prin vot secret şi universal. 
  
Sunt liberi să se exprime, să se asocieze, să 
  
muncească, să-şi injghebeze propria afacere, să ...  
  
Stangaciul: (intrerupandu-l) E altfel. In mod sigur este 
  
aşa cum iţi spun. Acolo conduce proletariatul. Oamenii 
  
au dreptul la muncă in instituţiile statului şi nu in 
  
fabricile capitaliştilor, care ii exploatează pană la 
  
sange. Acolo nu există proprietate particulară. Aceasta 
  
este in mana celor ce muncesc. Acolo nu există 
  
exploatarea omului de către om. Acolo sunt activiştii 
  
care supraveghează respectarea acestor principii. 
  
Acolo munca este răsplătită după necesităţi şi nu după 
  
valoarea ei. Dacă ai mai mulţi copii primeşti salariul 
  
mai mare... 
  
Dreptaciul: (precipitat) Bine, bine ... dar, dacă acel om 
  
este leneş şi nu munceşte la fel ca ceilalţi? Principiul 
  
pe care-l susţii incurajează lenea. Activiştii se vor 
  
comporta mai rău decat ... patronii, de care faci vorbire. 
  
Se vor comporta cu averea tuturor de parcă ei ar fi 
  
proprietarii acesteia. Va fi exploatarea omului in 
  
numele unei ideologii. 
  
Stangaciul: Nu! Este cum iţi spun eu. Dacă ar fi altfel, 
  
atunci ce am face noi... cei care avem doar cate o 
  
mană? De tine este bine, că ai... dreapta, dar eu...? 
  
Dreptaciul: Cred că acolo pe Tăramul Făgăduinţei 
  
există o protecţie socială puternică. Acolo omul potrivit 
  
este la locul potrivit. Noi ca poeţi dacă scriem pe placul 
  
cititorilor cărţile se vor vinde şi din drepturile de autor 
  
vom trăi. Soţiile noastre vor lucra conform 
  
competenţelor şi al studiilor... 
  
Stangaciul: Aaaa ... nu ... nu! E altfel „Acolo”! Cărţile 
  
noastre, scrise in spiritual ideologiei, se vor tipări in 
  
zeci de mii de exemplare. Indiferent de vanzare vom 
  
primi drepturi de autor consistente. 
  
Dreptaciul: Dacă este aşa... vai de literatura Tăramului 
  
Făgăduinţei. Atunci... nu-ţi mai trebuie talent. Este de 
  
ajuns o ştiinţă a scriituri şi... multă ideologie. Vom scrie 
  
fără să ţinem cont de gustul cititorilor? 
  
Stangaciul: Cititorii sunt obligaţi să inghită „pastila” pe 
  
care le-o servim. Ei fiind parte a proletariatului 
  
muncitor, au ajuns la conştiinţa că trebuie să citească 
  
conform ideologiei noastre... a muncitorilor. 
  
Dreptaciul: (mirat) Nu este aşa. Cititorului trebuie să i 
  
se respecte preferinţa şi gustul pentru subiectul care-l 
  
interesează. Altfel nu cumpără cartea ...  
  
Stangaciul: (intrerupandu-l) Măi tovarăşe ... ! 
  
Dreptaciul: Scuză-mă eu nu sunt tovarăş cu 
  
dumneata. Eventual de ... călătorie. Dacă, voi, ăştia, 
  
care gandiţi aşa... vă spuneţi tovarăşi... treaba 
  
voastră. Nu ştiu cum vei fi „tovarăş” cu activiştii de 
  
care vorbeai. 
  
Stangaciul: ...de călătorie spuneam. Activiştii sunt 
  
indrumătorii noştri spre societatea egalitaristă. Iar 
  
cărţile sunt suvenţionate de stat. Statul ne v-a da 
  
banii... 
  
(Se aude clopotul de pe punte, apoi vocea căpitanului vasului 
  
intr-un difuzor, spunand: „Toţi călătorii apţi de muncă să urce de 
  
puntea de comandă. Trebuie să pregătim vasul pentru a rezista la 
  
o furtună anunţată”) 
  
Dreptaciul: Mă duc să dau o mană de ajutor. 
  
Stangaciul: Poţi să te duci... 
  
(Dreptaciul iese din scenă) 
  
*** 
  
Scena 4. 
  
(Rămas singur Stangaciul işi pune mana stangă streaşină la ochi 
  
şi priveşte in depărtare. Se aud valurile oceanului) 
  
Stangaciul: Nu se vede niciun ţărm. Oceanul a inceput 
  
să se agite. Apa aceasta imensă este ca marea masă 
  
de oameni... ce duce pe umerii ei: „Răbdăm nevoi, 
  
răbdăm poveri şi jug de boi şi ham de cai”. Eee ... ce 
  
vremuri grele pe vremea lui Coşbuc. Lupta de clasă 
  
abia dacă mijea. Clasa muncitoare incă nu se 
  
formase. Ideologia marelui Marx, Engels şi Lenin nu 
  
pătrunsese la noi. Ideologia acestora este adevărata 
  
religie a universului. Ea formează omul de tip nou. Nu 
  
vedeţi?! ... Dreptaciul are spirit de slugă! La primul apel 
  
al căpitanului s-a dus să slugărească. Eu, nici vorbă. 
  
Am demnitate proletară. Ori cu noi, ori fără noi, dacă e 
  
să fie să se scufunde vasul, se scufundă ... Nu, nu, in 
  
destin nu cred. Este o balivernă povestea cu „ce iţi 
  
este scris...” Omul este stăpanul tuturor lucrurilor şi al 
  
fiinţelor... 
  
(După o pauză) 
  
...Abia aştept să ajung pe Tăramul Făgăduinţei. Acolo 
  
toţi gandesc ca mine. Este societatea mult visată. 
  
Cred in forţa omului ce supune natura.Trebuie s-o 
  
supunem. Unii zic că se răzbună atunci.Aiurea! Omul 
  
e stăpanul ei. I-a să mă duc la uşă să văd dacă s-au 
  
strans ceva bani. Mi-am pus o şapcă rablagită cu un 
  
bilet ...  
  
(Intredeschide uşa, se apleacă, ia şapca şi biletul. Numără banii 
  
stranşi. Apoi satisfăcut citeşte biletul) 
  
Bravo! Un om cu amandouă mainile nu caştigă in 
  
cateva ore cat am primit. Sunt darnici oamenii! Proşti 
  
de darnici ce sunt... Dar şi eu sunt un mare poet. I-au 
  
impresionat versurile mele. (Citeşte biletul cu glas patetic) 
  
„Ajutaţi un poet, unul din sărmani/ cu famile grea şi 
  
fără bani/ Să muncesc nu pot, nu am o mană/ Fiţi 
  
milostivi, s-aveţi o viaţă bună!” (către icoana 
  
Apostolului Iuda) Sunt deştept, nu? Asta trebuie să 
  
invăţăm! Să ni se dea! Aici, pe vas, să dea ăştia cu 
  
bani şi cu două maini, iar acolo să dea statul. El are de 
  
unde. Doar e bogat. Că muncesc toţi şi primim 
  
răsplată egală. Vorba aceea... ori toţi să munciţi, ori eu 
  
să primesc. Asta este adevărata societate a viitorului. 
  
Cand voi ajunge acolo... cu ideile mele precis ajung... 
  
activist al partidului conducător... 
  
(Ia un scaun, il pune in mijlocul scenei, se aşează pe el şi imită 
  
ceea ce ar trebui să facă un activist. Gesticulează!) 
  
...Stimaţi tovarăşi! Partidul ne invaţă că munca 
  
innobilează omul. De aceea vă indemn să munciţi... 
  
Sus munca, tovarăşi! (către public) Să nu ajung eu la 
  
ea. Tovarăşi, munca este izvor de sănătate! (mai in 
  
şoaptă, către public) Lăsaţi-o pentru bolnavi. Munca la 
  
transformat pe om! Aici, pe Tăramul Făgăduinţei 
  
suntem egali in drepturi. Iar in privinţa obligaţiilor 
  
trebuie să ... mai discutăm. Cine nu respectă aceste 
  
principii, nu are ce căuta in societatea noastră. Il 
  
eliminăm. Eu ... tovarăşi, in ţara de unde am venit, 
  
incepusem să construiesc o societate ca aici, dar nişte 
  
derbedei cu ajutorul unor agenturi străine ne-au 
  
inlăturat de la putere. Adică ... a inlăturat proletariatul 
  
de la conducerea ţării. Eu ... ca proletar, vă spun cinstit, 
  
mă sculam la ora 9. Gustam o bucată de muşchi 
  
ţigănesc, beam o gură de visichi... Nu-mi plăcea... (se 
  
strambă) Să-l ia dracul, avea gust de ploşniţe. Ieşeam 
  
din vila dată de partid şi mă urcam in limuzina cu şofer 
  
dată tot de partid. Şi... plecam către sediul Comitetului. 
  
S-o ia dracul de viaţă! Visam la mai mult... 
  
(Se uită către icoana Apostolului Iuda) 
  
...Să nu te superi că am amintit de duşmanul tău ...  
  
dracul. 
  
(Se ridică de pe scaun. In clipa aceea intră Dreptaciul) 
  
*** 
  
Scena 5. 
  
(Dreptaciul revine in scenă şi se adresează către Stangaci) 
  
Dreptaciul: Nu prea a fost greu. A trebuit să ţin de 
  
carmă in direcţia indicată de acul busolei. Mereu 
  
inainte, spre sud-est. In timp ce căpitanul a trebuit să 
  
coboare in sala maşinilor pentru a unge volanta. Se 
  
incinsese de atata frecat cu biela. 
  
Stangaciul: Cum spui, nu a fost mare lucru. E bine 
  
cand omul munceşte. Eu ... am stat de vorbă cu sfinţii 
  
aceştia. (arată către pereţi şi sală) Le spuneam că 
  
munca innobilează omul. 
  
Dreptaciul: Această afirmaţie, intotdeauna, trebuie 
  
urmată de exemplul personal! 
  
Stangaciul: Vrei să spui că trebuia să merg şi eu!? 
  
Dreptaciul: Nu am spus asta... 
  
Stangaciul: Ba, ai spus-o! Expresia ta „trebuie urmată 
  
de exemplul personal” nu face aluzie la mine? 
  
Dreptaciul: Dacă te simţi cu musca pe căciulă ... nu 
  
sunt eu de vină. 
  
Stangaciul: Tu zici sunt cu musca pe căciulă! Ce mai, 
  
mă faci şi demagog!? Maine, poimaine, chiar vei scrie 
  
o satiră cu... aluzie la mine. 
  
Dreptaciul: (serios) oare toate acestea sunt aberaţiile 
  
unui... frustrat? Singur te acuzi! Iar despre satiră să nu 
  
mai vorbim. Eu am scris satire, tu... 
  
Stangaciul: (iritat) Doreşti să-ţi spun ce este satira? 
  
Dreptaciul: Nu! Doar iţi spun că ea este ochiul care 
  
plange pentru a rade celălalt. 
  
Stangaciul: (ironic) Intr-o societate perfectă spre care 
  
ne indreptăm, satira ta nu-şi are rostul. Chiar este 
  
interzisă. Acolo eu sunt fiul comunităţii. 
  
Dreptaciul: (ingrijorat) Dacă o fi cum zici, noi vom fi 
  
parte a comunităţii. In concluzie nu suntem noi. 
  
Suntem o comunitate. Iar comunitatea se regăseşte in 
  
noi. Rezumand la mine, pentru a nu generaliza, şi a nu 
  
te supăra, dacă comunitatea sunt eu, şi eu sunt 
  
comunitatea, atunci totul se rezumă la un eu disperat. 
  
Dacă ar fi aşa, atunci ... degeaba fac călătoria aceasta 
  
spre Tăramul Făgăduinţei. 
  
Stangaciul: Omul trebuie să fie loial societăţii in care 
  
trăieşte. Trebuie să muncească pentru comunitate şi 
  
apoi să se gandească la el. Comunitatea trebuie să fie 
  
bogată. 
  
Dreptaciul: Şi oamenii săraci!? 
  
Stangaciul: Membrii comunităţii trebuie să fie egali 
  
intre ei. Mai presus este comunitatea şi Ţara. 
  
Dreptaciul: Adică... ţară bogată cu oameni egali in 
  
sărăcie. 
  
(Sună telemobilul Stangaciului. Bagă mana in buzunar şi scoţand 
  
aparatul ii cade şi grămada de bani stranşi din cerşit) 
  
Stangaciul: Blestemaţilor! Altă treabă n-aţi avut decat 
  
să cădeţi... (se apleacă şi cu greutate ii strange grămadă după 
  
care ii indeasă in acelaşi buzunar) ...Da! ... Sunt in capelă, 
  
nevastă ... Sigur ... Vin imediat! 
  
Dreptaciul: (mirat) De unde ataţia bani? 
  
Stangaciul: (grăbit, in drum spre uşă) De la călătorii 
  
milostivi ...  
  
(Iese trantind uşa după el) 
  
*** 
  
Scena 6. 
  
(Rămas singur in scenă, Dreptaciul se pune in genunchi in faţa 
  
icoanei Sfantei Marii cu Pruncul şi se inchină) 
  
Dreptaciul: Doamne, Doamne, mare este grădina Ta... 
  
(Se ridică. Se plimbă ganditor) ...Stangaciu ca poet nu a 
  
inţeles niciodată că erudiţia nu inlocuieşte talentul. A 
  
te baza numai pe erudiţie există in mod sigur riscul de 
  
a creea ceva insipid, sterp şi anost. Numai talentul 
  
impletite cu inspiraţia, erudiţia şi experienţa concură la 
  
crearea unor opere viabile. Spusele lui Jules Renard 
  
apar paradoxale: „cu cat citeşti mai mult, cu atat imiţi 
  
mai puţin” sunt pline de adevăr. Fiindcă „sita” 
  
memoriei devine mai „deasă”, adică exigentă, dar nu 
  
atat de exigentă de a se indepărta de artă. O racilă in 
  
acest sens l-a avut postmodernismul unde s-a făcut 
  
exces de elemente intelective, indepărtandu-se, astfel, 
  
de elementul afectiv... 
  
(Se plimbă prin incăpere. Priveşte prin hublou cu mana straşină 
  
la ochi) 
  
...Nu se vede incă Ţăramul Făgăduinţei. Intindere de 
  
apă nesfarşită. Nesfarştă ca inaltul cerului. In această 
  
imensitate, ce este omul? De unde vine? Care este 
  
scopul vieţii? Ce inseamnă fericirea? Omul, inţeleptul, 
  
nu a putut răspunde convingător, nici cu viziunea 
  
filosofică umanistă şi nici cu metode ştiinţifice. Numai 
  
Tu Doamne poţi să-mi răspunzi! In fiecare din aceste 
  
intrebări găsim o unitate dintre raţiune şi afect, pe 
  
baza cărora s-a incercat rezolvarea - evident pentru 
  
momentul istoric respectiv - dilemele veşnice ale 
  
destinului uman, pe care le găsim in intrebările 
  
respective. Cred că răspunsul la aceste intrebări le 
  
vom afla, numai atunci cand Dumnezeu v-a dori acest 
  
lucru. Restul sunt speculaţii ale spiritului uman. Seara 
  
mai discut despre aceste probleme cu soţia şi cei doi fi 
  
ai mei. Toţi am ajuns la acelaşi numitor comun in 
  
această privinţă. In ciuda faptului că nici percepţia 
  
tuturor nu sesizează adevărul din unele fenomene şi 
  
lucruri, ci in raport cu exprimarea sensitivă şi optică a 
  
acestora, fiindcă nu există deosebire in aplicarea 
  
percepţiei in existenţă... 
  
(După o pauză. Se aude vuietul oceanului de parcă ar fi o muzică 
  
interstelară) 
  
... Doamne am inceput să gandesc cu glas tare şi 
  
singur. S-au vorbesc cu Tine oare!? Grea este şi 
  
călătoria aceasta. Grea este şi despărţirea de patrie. 
  
Dar Dumnezeu cand a creat Pămantul nu a trasat şi 
  
graniţele. Patria noastră, a oamenilor, este Pămantul! 
  
Aşa că nu trebuie să-mi fie grea ... despărţirea. 
  
Călătoria aceasta este doar o mutare dintr-un loc in 
  
altul... in Patria noastră comună. Dar ce este Patria? 
  
(stă pe ganduri) După cate imi amintesc din ce citeam 
  
despre semnificaţia acestui cuvant, inseamnă ... locul in 
  
care s-a născut cineva. Ţara in care locuieşte. Pămant 
  
natal ... Terra este pămantul meu natal! Nu există 
  
motiv, deci, să-mi fie dor de un spaţiu ... in care trăiesc 
  
pe acest Pămant. Dar ... fiecare căutăm colţişorul de 
  
Pămant unde credem că viaţa noastră va fi mai bună 
  
in funcţie de oameni, fiindcă nu toţi dintre noi suntem 
  
buni pentru anumite fapte şi lucruri, ci numai in raport 
  
cu exprimarea sensitică şi optică a acestora... Nu 
  
există deosebire in aplicarea percepţiei in existenţă. 
  
Metoda sau teoria nu se pot aplica ad-literam oricui, 
  
fără asemănare in judecata de valoare. 
  
*** 
  
Scena 7. 
  
(Stangaciul reintră in scenă bombănind... şi imitand ultimele 
  
cuvinte ale Dreptaciului) 
  
Stangaciul: Ţi-am auzit ultimile cuvinte ... „judecata de 
  
valoare” Vorbeai singur?! 
  
Dreptaciul: (surprins) Nu ... nu ... ! Mă gandeam cum o să 
  
le vorbesc oamenilor pe Taramul Făgăduinţei. 
  
Stangaciul: Frumos... frumos, dar ce ai de gand să faci 
  
acolo? 
  
Dreptaciul: Ce nu am putut face in ţara noastră. In 
  
primul rand să trăim in linişte şi fără obstrucţiuni din 
  
partea birocraţiei. Doresc să infiinţez o editură şi 
  
eventual o revistă literară şi ar mai fi şi... 
  
Stangaciul: (mirat) Cum crezi tu că poţi infiinţa o editură 
  
şi un ziar!? Acolo toate sunt ale statului. Numai el, in 
  
folosul poporului, controlează totul şi... toate acţiunile 
  
noastre. Nu ne lasă să greşim. De aceea există 
  
birocraţia să ne poată controla pentru a nu greşi. Iar 
  
dacă insistăm in acţiunile noastre particulare ce pot 
  
duce la... anarhie intervin organele de indreptare, de 
  
corecţie... Acolo este raiul pe pămant! Una din doctrine 
  
sună cam aşa: „Dacă nu ştii, te invăţăm, dacă nu poţi, 
  
te ajutăm şi dacă nu vrei, te obligăm! Chiar... cu riscul 
  
inchisorii!”. 
  
Dreptaciul: (nemulţumit) Nu este aşa! Dacă ar fi cum 
  
spui tu, imi pun intrebarea... ce rost ar mai avea 
  
plecarea din ţară? Eu fac această călătorie pentru a 
  
găsi in Tăramul Făgăduinţei o societate liberală, a 
  
iniţiativei, a libertăţii. 
  
Stangaciu: (intrigat) Vorbeşti prostii, omule. Noi am 
  
plecat, in primul rand din ţară că incepuse să dispară 
  
elementele socialismului multilateral dezvoltat. Şi 
  
datorită... unor derbedei, ce-şi spun revoluţionari, s-a 
  
instalat anarhia democratică de care spui ... Cand 
  
incepusem şi noi să construim societatea mult visată, 
  
hop şi derbedeii finanţaţi de agenturile străine ...  
  
Dreptaciul: Dumnezeu cand a construit lumea a făcut 
  
omul să fie liber, să-şi organizeze viaţa conform 
  
idealurilor sale. 
  
Stangaciul: (ironic) Te contrazici omule! Scripturile şi 
  
Bibila, cărţi la care ştiu că ţii foarte mult, au fost date 
  
de Dumnezeul tău să ingrădească libertatea de care 
  
vorbeşti. Ele au fost scrise pentru a fi respectate. Sunt 
  
legi care constrang omul să le respecte. Atunci unde 
  
este libertatea cu care ne-am născut, de care 
  
vorbeşti? 
  
Dreptaciul: Sfintele scripturi au fost scrise de Apostoli 
  
pentru a ne canaliza drumul. Nu sunt ingrădiri ale 
  
libertăţii. Libertatea nu inseamnă anarhie cu gandeşti 
  
tu. Libertatea este semnul puterii omului asupra 
  
haosului şi al morţii. Societatea de care vorbeşti nu a 
  
avut omenie. De dragul unor idei absurde se sacrificau 
  
oamenii. Ateii, cum eşti şi tu, nu pot avea omenie. Nu 
  
poate exista omenie fără o lucidă viziune a morţii. 
  
Eugen Lovinescu, pe care comuniştii, o perioadă, l-au 
  
interzis, spunea că cine nu se culcă cu moartea, nu 
  
poate avea grăuntele de labilitate necesar iubirii de 
  
oameni şi al sentimentului de egalitate in faţa 
  
neantului universal, fără care viaţa e luptă de fiară. 
  
Conştiinţa morţii, mai spunea criticul, nu se confundă 
  
insă cu frica de moarte. Voi vă credeţi veşnici. Nu vă 
  
este frică de moarte. Voi iubiţi ideea, nu oamenii. De 
  
aceea viaţa devenise, in ţara noastră... ca o luptă intre 
  
fiare. Partidul comunist nu a inţeles că unirea nu 
  
reuşeşte niciodată cand se face impotriva cuiva; ea 
  
triumfă intotdeauna cand se face pentru ceva. 
  
Stangaciul: (nemulţumit) Noi am construit blocuri... 
  
Dreptaciul: Nişte ghetouri, adevărate cutii de 
  
chibrituri... in care ne-aţi băgat, nu de dragul 
  
proletarilor, ci pentru ai putea controla. Dacă se lăsau 
  
casele şi nu se demola se mai putea creşte un porc, 
  
nişte găini, şi atunci muncitorii aveau posibilitatea şi 
  
resurse pentru a face grevă, să-şi ceară drepturile. 
  
Insă aşa ii transformaseră in... adevăraţi sclavi. Nu 
  
puteau să se mute dintr-o localitate in alta, fiindcă 
  
majoritatea oraşelor mari erau inchise. Painea şi unele 
  
alimente de bază se dădeau pe cartelă. Asta spuneţi 
  
voi că este dragoste de om!? 
  
Stangaciul: Noi am dat de lucru la toată lumea! 
  
Dreptaciul: Era un şomaj mascat. Toţi ne făceam că 
  
muncim. Unde era productivitatea muncii şi rentabilitatea? 
  
A fost secătuită ţara de resurse. Iar noi ca 
  
redactori la reviste literare, pentru a promova ideologia 
  
partidului conducător, eram 
  
obligaţi să scriem in spiritul realismului socialist, şi să 
  
mai dăm cu sebsemnatul pe la secu ... despre unul, 
  
despre alta ... Altfel nu ne ţineau redactori. 
  
Stangaciul: Aaa... recunoşti că ai colaborat cu... mana 
  
inarmată a partidului, aşa cum zic unii de teapa ta. 
  
Dreptaciul: Nu de bună voie ca tine şi ca alţii. Am fost 
  
obligat. Imi fugise fratele in Germania Federală şi dacă 
  
nu dădeam cu subsemnatul mă dădeau afară din 
  
servici. Doar ştii, in astfel de condiţii, eram trimis la 
  
munca de jos... in mină... 
  
(ii sună telemobilul) 
  
Bine, dragă. Vin imediat! 
  
(deschide uşa şi vede şapca cu biletul langă perete. Se 
  
reintoarece o clipă spre Stangaci) 
  
Iarăşi ai pus de cerşit?! 
  
(aruncă ostentativ ceva mărunţiş in şapcă şi tranteşte uşa după el 
  
ieşind supărat din scenă) 
  
*** 
  
Scena 8. 
  
(Stangaciul se plimbă dintr-o parte in alta a scenei gesticuland 
  
puternic) 
  
Stangaciul: Tovarăşul ăsta de drum mă scoate din ...  
  
cizme. Pardon, nu mai am cizme... Pe vremea 
  
tovarăşului Stalin purtau părinţii mei... cizme din 
  
„gumă”... cum spuneau ei. De fapt erau din cauciuc. 
  
Eu m-am boierit! Port pantofi de ... Clujana. (Face o pauză 
  
de gandire...) ... Dreptaciul nu este tovarăş cu mine. Are 
  
alte idei! Nu democratice ca mine. Este anarhist, chiar 
  
legionar! El işi spune că e liberal. Aiurea! E legionar! 
  
Ce bine era pe vremea lui Dej şi Ana Pauker. Pe toţi 
  
ăştia de teapa lui ii băgam la parnaie. Dar ... ajungem 
  
noi pe Tăramul Făgăduinţei şi pe toţi care au alte 
  
opinii decat cele ale lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin, 
  
inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecţiile celor 
  
patru pereţi cu ... fereastra spre cerul incătuşat cu gratii. 
  
(ingandurat) Să nu credeţi că sunt credincios. Să mă 
  
ferească Michiduţă cel cu ... coadă... de acest lucru. Eu 
  
sunt ateu! Punct! Cred in materialismul dialectic şi in 
  
evoluţia speciilor a lui Darwin. Biblia mea este 
  
„Capitalul” lui Marx, iar Noul Testament imi este 
  
„Manifestul communist” 
  
(După o pauză de tăcere işi pune palma streaşină la ochi. 
  
Priveşte in zare prin hublou) 
  
Nu se vede incă Tăramul Făgăduinţei. Doar 
  
imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluţia 
  
la care am visat toată viaţa, s-a infăptuit „prin mase, 
  
nu prin indivizi” aşa cum spune Titulescu. Căderea 
  
socialismului multilateral dezvoltat din ţara noastră mia 
  
produs o mare durere. Există dureri ce doboară, dar 
  
ele inzecesc puterile noastre, fiindcă ele se nasc dintro 
  
piedică in realizarea unui ideal. Partidul meu este al 
  
tuturor celor care gandesc ca mine... Priviţi la aceste 
  
două scaune. Unul stă in dreptul luminii ce intră prin 
  
geamul hubloului. Celălalt stă in intuneric. Dacă il iau 
  
pe acesta... (il ia şi le aranjează pe amandouă in fanta de 
  
lumină ce intră prin hublou) ...Vedeţi nu incap amandouă in 
  
această fantă de lumină! Aşa şi cu oamenii. Politica 
  
noastră este să păstrăm şi ii punem in funcţii de 
  
conducere pe acei care s-au aflat de la inceput şi au 
  
inţeles „lumina” marxism-leninismului. Pe ceilalţi ii 
  
folosim ca forţă a proletariatului, producătoare de 
  
plusvaloare... 
  
*** 
  
Scena 9. 
  
(Intră Dreptaciul agitat) 
  
Dreptaciul: Se anunţă furtună. Toţi pasagerii, ataţia cat 
  
suntem, cu mic cu mare, este necesar să iasă pe 
  
punte şi să ascultăm de ordinele căpitanului. Cand o 
  
să bată clopotul de pe punte trebuie să fim prezenţi in 
  
careul de comandă. 
  
Stangaciul: (intrigat) Să ne mai lase şi căpitanul cu... 
  
ordinele lui. Fără mana dreaptă ce pot să fac? Eu sunt 
  
muncitor cu... gura! (rade sec) 
  
Dreptaciul: Trebuie să-l ajutăm cu ce avem şi cu ce 
  
putem ... Este in joc şi viaţa noastră. Dar, am uitat să-ţi 
  
spun ... am văzut că s-au strans ceva bani in şapca ta. 
  
Stangaciul: Mă duc să-i iau şi ii dau nevestei. 
  
(Iese. Prin uşa intredeschisă se vede cum ia banii, ii numără. 
  
După ce şi-a pus şapca pe cap, işi indeasă banii in buzunarul 
  
stang al pantalonului) 
  
*** 
  
Scena 10. 
  
(Dreptaciul rămas singur in scenă se indreaptă ganditor spre uşă 
  
şi o inchide) 
  
Dreptaciul: Nu ştiu cum sunt oamenii ... ca acest 
  
tovarăş de călătorie? Sunt buni de gură, dar cand 
  
este vorba de muncă, fac pe dracul in patru să se 
  
eschiveze de la aceasta. Precum erau activiştii de 
  
partid la noi din ţară. Imi povestea odată, un astfel de 
  
specimen, că pentru a arăta prim-secretarului P.C.R. 
  
de raion că lucrează şi noaptea - fiindcă aşa li se 
  
ceruse - aprindeau lumina electrică in birori şi ei 
  
dormeau. Cand prim-secretarul, pe la miezul nopţii, se 
  
plimba prin faţa sediului pentru a vedea cine lucrează, 
  
era mulţumit că vedea luminile aprinse prin birouri. 
  
Insă toţi activişii dormeau cu capul pe mese. Iar la 
  
şedinţele care ţineu peste douăsprezece ore cine 
  
vorbea cel mai mult ... era socotit un activist bun. Cu 
  
toate că nu spunea nimic concret. Chiar dacă bătea 
  
apa in piuă, cum se spune. O astfel de societate 
  
doreşte Stangaciul să găsească pe tăramul 
  
Făgăduinţei. Dar cred că ... oamenii s-au deşteptat! 
  
(Bate clopotul de pe punte. In difuzor se aude vocea căpitanului) 
  
Vocea căpitanului: Om la apă! Om la apă! Aruncaţi 
  
colacul de salvare! 
  
Dreptaciul: Mă duc să văd ce se intamplă. Poate au 
  
nevoie de o mană de ajutor. 
  
(Iese precipitat. Se aud zgomote, strigăte, vaiete, plansete. Apoi 
  
se lasă liniştea. Se aud doar valurile mării precum o sinfonie) 
  
*** 
  
Scena 11. 
  
(Intră in scenă Dreptaciul. Trist. Este ud pană la piele) 
  
Dreptaciul: Vai de soarta noastră! A dispărut unui 
  
dintre noi. (işi şterge lacrimile cu batista) Caţi vor mai 
  
dispărea pană cand ajungem pe Tăramul 
  
Făgăduinţei? L-au mancat rechinii! Bietul om. Aşa 
  
cum gandea, fapt ce nu-mi plăcea, Stangaciul era, in 
  
primul rand om, tovarăş de drum... Dumnezeu să-l 
  
ierte! Ce intamplare... Era pe punte cu soţia. Langă 
  
balustradă. Işi număra banii stranşi din... cerşit. O 
  
rafală puternică de vant i-a smuls banii de hartie din 
  
mană. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a 
  
căzut in apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, 
  
dar rechinii au fost mai iuţi... A rămas doar apa inroşită 
  
de sange care se indepărta de vasul nostru. (Se lasă 
  
liniştea). Marin Preda spunea că: „A şti să razi in clipe 
  
tragice inseamnă a stăpani tragicul”. Dar poţi să razi!? 
  
Răman in urma lui soţia şi copiii ... Cand vom ajunge la 
  
destinaţie ii voi ajuta ...  
  
(Işi pune mana streaşină la ochi şi priveşte in zare peste intinsul 
  
oceanului) 
  
Incă nu se vede Tăramul Făgăduinţei, incă nu se 
  
vede ... Trebuie să avem răbdare. Sper că stafia 
  
Stangaciului să nu ne tulbure speranţa că acolo vom 
  
găsi societatea mult-visată de noi. Mai avem de mers, 
  
mai avem ...  
  
(Se aud vuind valurile oceanului, pe fondul unei melodii 
  
interstelară in crescendo. Dreptaciul Ingenunchează in faţa 
  
icoanei) 
  
Dreptaciul: Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine. 
  
Ajută-ne Doamne! 
  
(Cortina cade) 
  
*** 
  
Autoturismul a oprit. Aura trezită parcă dintr-un 
  
vis intrebă precipitată. 
  
-Unde suntem!? 
  
-Am trecut de Topoloveni. 
  
-La ce te gandeai? Te-am privit cu coada 
  
ochiului şi parcă căzuseşi in transă. 
  
-Rememoram ultima ta piesă. Campul acesta 
  
intins se transformase intr-un ocean galben iar 
  
autoturismul nostru in corabia din piesa ta. 
  
-Interesantă asemuire. 
  
Ieşiră din maşină pentru a se mai desmorţi 
  
picioarele. Campul se intindea cat vedeai cu ochii, 
  
asemeni cu paginile albe fără sfarşit ale lui Florin careşi 
  
scria romanul ajuns la... 
  
Al.Florin ŢENE 
  
Va continua 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Geamănul din oglindă, roman, A patra zi / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 317, Anul I, 13 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!