Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

GAZDA MEA COCA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
GAZDA MEA COCA  
  
DE 
  
SILVIA KAŢZ-IANĂŞI 
  
1.  
  
Aveam o prietenă bună care lucra într-un oraşi mult mai mare decât, cel în care eu îmi 
  
duceam viaţa mea monotonă şi lipsită de perspective. La sugestia ei mi-am luat  
  
transferul şi am plecat să lucrez împreună cu ea la un complex comercial. Nu am avut probleme şi am ocupat postul, deoarece eram foarte pregătită profesional în domeniul gestiunii. Ea a fost de la început sigură de mine mai ales că, unii dintre şefii ei m-au privit cu admiraţie în timpul testării, satisfăcuţi probabil şi de înfăţişarea mea, ceace i-a dat motiv prietenei mele să exclame la ieşirea din sală. 
  
-Sunt mândră de tine şi să şti că nu exagerez, dar ai văzut cum te priveau toţi!? Eşti cea mai frumoasă fată din complexul nostru şi va trebui să te aştepţi la foarte mulţi pretendenţi de acum încolo! 
  
-Eşti tu drăguţă ca de obicei, dar nu mă gândesc acum la astfel de lucruri şi mă preocupă faptul ca să-mi găsesc o gazdă unde să locuiesc. Stau la tine un timp cum mi-ai propus, dar spaţiul este foarte mic şi vreau o cameră numai a mea, aşa că la primul salariu doresc să mă mut. 
  
Ea a fost de acord şi în câteva zile am început să lucrez la noul meu serviciu. Aveam o mare responsabilitate, dar m-am acomodat foarte repede şi uneori chiar înlocuiam pe unul dintre şefi mei, ceace m-a făcut să fiu repede acceptată şi respectată de colectiv. La înţelegere cu o colegă lucram în ture, o zi eu şi una ea, deoarece gestiunea era foarte mare şi nu se reuşea predarea ei după opt ore. 
  
Într-o zi când tocmai discutam cu prietena mea că încă nu găsisem o gazdă ca să-mi convină, a intrat în discuţie femeia noastră de serviciu pe nume Vica. 
  
-Domnişoară, ştiu eu pe o femeie la câteva blocuri mai departe de mine care  
  
caută să ia o fată în gazdă. Nu o cunosc personal, dar o vecină de a mea are adresa exactă şi o pot suna chiar acum ca să o aflăm. 
  
- Vica eşti un înger! Am îmbrăţişat-o eu bucuroasă. Mâine sunt liberă şi pot merge să vorbesc cu propietara dacă am adresa. 
  
A sunat pe vecina ei şi am aflat adresa aşa că doua zi pe la ora zece dimineaţa, m-am dus acasă la pesoana respectivă. Am fost primită de o femeie slăbuţă care cred că avea în jur de cinzeci de ani. Foarte drăguţă şi zâmbitoare, m-a invitat în casă să discutăm detaliile. În salon se mai afla o femeie foarte în vârstă ai cărei ochi blânzi de culoare albastră, mi-au amintit pentru o clipă de bunica mea Lina care nu mai era de doi ani pe lumea aceasta, dar a cărei amintire o purtam mereu cu mine, în inima mea. 
  
M-am înţeles foarte repede cu propietara care, după ce am văzut camera şi a observat că eram mulţumită, mi-a cerut chiria pe două luni înainte, iar eu am acceptat. 
  
A rămas să mă mut a doua zi, ceace s-a şi întâmplat. Eram ferictă ca aveam o cameră numai a mea, deoarece eram foarte comodă şi ţineam mult la intimitate.  
  
Primele zile au trecut încercâd să mă acomodez şi gazda mea pe care o chema Coca, era foarte drăguţă cu mine, invitându-mă foarte des la o cafeluţă şi reproşându-mi că stau prea mult închisă în camera mea, iar în zilele libere nu ies ca să mă plimb. S-a oferit chiar ea să mă însoţească ştiind că sunt venită de curând în oraş şi nu aveam prieteni.  
  
Eu am refuzat-o elegant şi i-am spus că îmi place să citesc foarte mult şi mă simt bine aşa. Adevărul că nu aveam televizor în cameră, deoarece pe vremea lui Ceauşescu nu multă lume îşi permitea să aibă două televizoare. Mergeam uneori în salon, dar nu reuşeam să urmăresc nimic din program datorită agitaţiei, care o cuprindea pe Cocuţa la vederea mea, deoarece ţinea morţiş să-mi povestească despre palpitanta ei viaţă. 
  
Într-o seară am acceptat mai mult ca să mă scap de gura ei, aşa că satisfăcută mi-a povestit că era fică de boier, dar comuniştii le-au confiscat toată averea şi ea a fost nevoită să muncească treizeci şi doi de ani ca şefă contabilă la căile ferate, ca să se poată întreţină împreună cu mama ei. Eu curioasă am întrebat-o de ce nu s-a căsătorit niciodată, iar ea pe un ton de teatral mi-a spus că a avut o mare dragoste, dar mama ei de pe patul pe care stătea, a spus încet printre dinţi:  
  
-E na, parcă numai una! Cine să stea cu o nebună ca tine! 
  
Cocuţa s-a înroşit la faţă şi ea care până atunci încerca să-mi dovedească educaţia ei aleasă, a luat papucul din picior şi l-a aruncat în mama ei care, a început să o blesteme.  
  
-Lasă că nu te-ai măritat tu, că te-ai sacrificat pentru mine şi nu te-a luat nimeni că eşti rea, fumezi ca un tătar şi mai şi bei. 
  
Eu am rămas un timp blocată, apoi m-am ridicat încet de pe scaun şi am plecat în camera mea, în timp ce Cocuţa contiuna să se certe cu mama ei. Îmi dădeam seama ca nimerisem într-un balamuc, aşa că am început să plec cât mai mult de acasă în zilele când aveam liber. În lipsa mea Cocuţa venea în cameră şi îmi strângea canapeaua pe care dormeam, iar mie îmi era greu să-mi fac patul în fiecare zi, mai ales când veneam seara foarte târziu de la serviciu. Am rugat-o să nu se mai deranjeze şi atunci ea mi-a spus pe un ton răstit. 
  
-Ascultă domnişoară, patul se strânge pe timpul zilei, că aici este o casă în care mie îmi place să nu fie dezordine şi te rog să nu văd stropi de apă în baie, atunci când faci duş şi nici un fir de păr.  
  
-Dar este camera mea şi îmi fac eu curat, iar patul vreau să rămână desfăcut. 
  
Nu mi-a răspuns şi privindu-mă sfidător a plecat în salon. Am venit după ea dar am văzut că era preocupată să-şi aprindă ţigareta ei lungă şi ostentativ a băut într-o clipită un păhăruţ cu rom. Mi-am dat seama că era băută şi am lăsat discuţia pentru ziua următoare. A doua zi când am venit acasă, ea se afla în salon numai zâmbete dar eu am evitat să-i vorbesc şi am deschis frigiderul să-mi fac un sandviş, dar nu mai era nimic din ce cumpărasem în urmă cu două zile. Am întrebat-o iar ea mi-a spus că salamul de Sibiu mirosea urât şi la aruncat, iar eu m-am făcut că o cred şi am mers la culcare.  
  
Dimineaţa am plecat din nou la serviciu ca să-i predau gestiunea colegei mele deoarece primisem foarte multă marfă cu o zi în urmă şi nu reusisem să închei toate actele. Când m-am întors, m-am gândit să cumpăr un pui şi o sticlă cu vin ca să pregătească ceva Cocuţa şi să mâncăm la prânz împreună. Observasem că mai tot timpul frigiderul era aproape gol şi nu înţelegeam de ce, deoarece aveau amândouă pensie şi luau bani de pe chirie. Mama ei o certa uneori că fuma şi bea prea mult şi vroia să-i cumpere şi ei ceva dulce, sau o banană. Îmi era milă de suferinţa femeii şi îi aduceam eu de multe ori câte ceva iar ea se bucura ca un copil.  
  
Cocuţa a luat bucuroasă puiul şi s-a apucat să-l gătească, iar eu am intrat în cameră, unde surpriză. Patul era stâns şi pe el se afla o grădină zoologică întreagă de păpuşele, eleganţi, căţeluşi şi alte jucărioare. Mă uitam unde să le arunc pe toate când a intrat Coca în cameră şi s-a dus direct spre păpuşele, având încă în mână cuţitul cu care probabil tranşa puiul, şi a început să le certe atingându-le cu acesta.  
  
-Auzi păpuşică să nu cumva să-l deranjezi pe căţeluşi sau pe elefant de pe locul lor, că ai de-a face cu mine? Nu vă permit să faceţi dezordine dacă vreţi să nu ne certăm, a spus ea şi a ieşit din cameră fără să mă privească, iar eu am ştiut că se refera la mine dar nu mi-a păsat. Le-am aruncat pe toate într-un coş apoi am închis uşa cu cheia şi am adormit până la amiază când am auzit o bătaie în uşe şi mamaie care mă invita la masă. Am mers şi m-am aşezat, dar spre surpriza mea am văzut că în farfurie mă aştepta o aripă de pui, puţin sos şi trei măsline. În farfuria ei şi a mamaiei tăiase o pulpiţă de pui în două şi aveau aceiaşi garnitură ca la mine. Am mâncat în tăcere şi când am terminat i-am spus că este foarte bună şi mai vreau. Ea s-a ridicat şi încruntată mi-a pus în farfurie tot o aripă şi aceiaşi garnitură. Mamaie a întins şi ea timidă farfuria, dar Coca a repezit-o lovind-o peste mână.  
  
-Nu fi nesimţită maman, ştii că numai prost-crescuţii mănâncă mult şi nu este de loc sănătos. Mâine o să vă fac şniţele din piept, iar poimâine supiţă că dintr-un pui se mănâncă trei zile nu tot la o masă, a încheiat ea triumfătoare punându-şi un pahar plin cu vin, dar uitând de mine şi mamaie. 
  
Îmi venea să o strâng de gât la nervii pe care îi aveam, dar m-am ridicat şi i-am oferit farfuria mea bătrânei, apoi am plecat în cameră. Îmi pierise pofta de mâncare aşa că m-am îmbrăcat şi am vrut să plec ca să mă plimb prin oraş. Când m-a văzut Coca cât eram de elegantă şi mai ales machiajul meu i-a plăcut la nebunie, aşa că s-a postat în faţa uşii de la intrare ca un jandarm şi mi-a spus dulceag.  
  
- Vai dragă, cred că mergi la o întâlnire cu un băiat şi nu te las să pleci până nu-mi spui şi mie cine este, dacă face parte dintr-o familie onorabilă că eu nu ţin la uşa mea pe una care umblă cu toţii derbedeii? 
  
Se maimuţărea în faţa mea cu tigareta ei de jumătate de metru şi îşi dădea ochii peste cap încât m-a bufnit râsul. Ce rost avea să-i spun adevărul, aşa că i-am spus exact ce ea vroia să audă. Fericită, mi-a dat voie apoi să plec, urându-mi distracţie plăcută.  
  
Am plecat şi m-am întâlnit cu prietena mea, căreia i-am povestit în ce balamuc trăiam aşa că eram hotârâtă să mă mut în altă parte. Seara când m-am întors, Cocuţa era la masa ei cu nelipsita sticlă de rom în faţă, iar mamaie împletea ceva stând pe marginea patului. Eu le-a salutat şi m-am apropiat de mamaie căreia îi adusesem o ciocolată. I-am dat-o şi am întrebat-o la ce lucrează, iar ea mea spus că la nişte ,,cioareci,, I-am spus că nu ştiu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână, deoarece se apropia iarna şi îi îngheţau picioarele de frig. M-am gândit în sinea mea că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniţi şi ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci şi am intrat apoi în camera mea dorind să mă odihnesc. După câteva minute s-a dezlănţuit infernul. Cocuţa tuna şi fulgera împotriva mea spunându-i mamei ei. 
  
-Ai văzut maman ce obrăznicătură este, cum mă sfidează ea pe mine!!! Pe mine care am fost trezeci şi doi de ani, şefă contabilă la căile ferate, nu ca ea o comerciantă..! Am aşteptat-o să vină şi să-mi povestească ce a făcut, pe unde a fost cu băiatul, că poate are nevoie de un sfat de la mine. Ce ştie ea la douăzeci şi patru de ani despre viaţă şi despre capcanele băieţilor! 
  
-Lasă Cocuţa fata în pace, că ai văzut ce bună e la suflet şi ne aduce de toate, a spus mamaie cu glas şoptit. E ca o ,,vacă de muls,, în casa noastră! Nu o mai bate atâta la cap că dacă plecă ce ne facem până găseşti alta în loc? Fi deşteptă, că aşa ai pierdut mereu din cauza caracterului tău! Fi diplomată şi nu o mai supăra! 
  
Eu auzeam discuţia şi sinceră să fiu din clipa aceia m-am supărat pe mamaie, deoarece nu-mi plăcuse comparaţia cu vaca de muls aşa că am tăiat-o de pe lista cadourilor. 
  
A urmat linşte şi am adormit visând-o pe Cocuţa că alerga cu o mătură după mine. 
  
M-am trezit dintr-o dată din cauza ţipetelor care se auzeau din salon şi crezând că arde casa am sărit din pat şi am intrat acolo. Cocuţa în cămaşe lungă de noapte bătea cu făcăleţul de făcut mămăligă în peretele vecinei, de unde se auzea muzică.  
  
-Nesimţito, nu mă laşi să dorm, că faci mereu chefuri cu toţi vagabonţii? Am să chem poliţia, că eşti o prostituată! Să vină administratorul că fac o criză de nervi! urla Cocuţa şi lovea în continuare peretele. 
  
Cum dincolo muzica continua şi se auzeau râsete, ea a lăsat făcăleţul şi s-a repezit la mama ei, trăgând-o din pat. 
  
-Mamam, îmbracă-te să mergi cu mine la parter, ca să îl anunţ pe administrator şi să vină aici imediat şi să lămurească situaţia. Ştii că sânt o femeie respectabilă şi nu pot merge singură noaptea la un bărbat necăsătorit, ca apoi să-mi aud vorbe? 
  
Îmi era milă de biata mamaie care la optzeci de ani, deabia reuşea să se îmbrace în timp ce o ruga pe Coca să se potolească, că este ora două din noapte şi nu-l pot deranja pe administrator dar nu a găsit înţelegere la nebuna care urla la ea.  
  
Eu stăteam şi le priveam având impresia că văd o piesă de teatru la care mă amuzam. Au plecat amândouă, iar eu am intrat în camera mea, am închis uşa cu cheia şi mi-am pus căştile pe urechi ca să ascult muzică, decât să o aud mai târziu pe Coca urlând. 
  
A doua zi am plecat la serviciu şi tot Vica a fost cea care m-a salvat, după ce i-am povestit de balamucul în care trăiam. 
  
-Uite draga mea, am vorbit cu Ilie bărbatul meu şi cum fata noastră s-a mutat de căteva zile cu serviciul la Bucureşti, poţi veni să stai la noi dacă vrei.  
  
Am fos foarte bucuroasă şi a rămas ca peste două zile să vină ei, ca să mă ajute la bagaje. Seara am ajuns acasă şi i-am spus Cocuţei că în două zile o să mă mut. Nu a sărit în sus cum mă aşteptam, dar mi-a spus pe un ton ca de viperă. 
  
-Da, să crezi tu că vei primi banii pe care mi i-ai dat pentru luna viitoare. M-ai încurcat aşa că nu-ţi dau nimic. Ştiu eu că te muţi cu un bărbat şi vreau să te întreb dacă părinţii tăi ştiu ce poamă eşti. O să rămâi cu burta la gură, într-o zi. 
  
Am privit-o lung şi nu i-am spus nimic. Ştiam că nu am cu cine începe un război aşa că am lăsat-o să facă tot felul de scenarii despre mine. Am intrat în cameră şi am adormit liniştită la gândul că voi scăpa din casa care devenise ca o închisoare pentru mine. Dimineaţa m-am sculat şi am mers să fac un duş, ca după aceea să încep să-mi fac bagajele. Stabilisem cu Vica că, dacă eram gata, să o sun şi mă puteam muta chiar în seara aceea. Când am ieşi din baie am mers la dulap, ca să-mi iau haine de schimb, dar surpriză. Uşile erau închise şi lipsea cheia. Am mers în salon şi Coca ţinea cheia în mână zâmbind triumfătoare.  
  
-Nu poţi să-ţi faci bagajele, până unul din părinţii tăi nu vine aici, ca să ştim cu toţii unde ai de gând să pleci. Dacă ţi se întâmplă ceva rău eu sunt răspunzătoare aşa că vei primi haine, doar stictul necesar şi dacă faci scandal vin la serviciu şi te reclam că nu mi-ai plătit chiria. Nu te pui tu cu mine fetiţo, eu care am fost treizeci şi doi de ani...........! a continuat ea placa pe care o ştiam. 
  
Deodată mi-a venit o ideie şi ca să o potolesc pe nebună i-am spus. 
  
-Eu voi locui la o verişoară de-a mamei mele, care va veni chiar astă seară să mă ia, aşa că o să convingeţi unde plec. Părinţii mei locuiesc la ţară şi nu vreau să-i pun pe drumuri, iar ei ştiu foarte bine ce fată au.  
  
-Chiar mă crezi proastă duduie? De ce nu te-ai mutat la ea de prima oară şi a apărut acum aşa din senin verişoara mamei tale? 
  
-Deoarece acum fata lor a plecat să locuiască în Bucureşti şi este camera liberă, dar nu cred că trebuie să vă dau explicaţii. Nici măcar nu vreau banii pe care i-am plătit în avans numai să mă scap de aici! Cred că ar bine să mergeţi la un psiholog deoarece aveţi probleme cu nervii, i-am spus eu nervoasă şi am mers la telefon unde am sunat-o pe Vica, explicându-i aproape plângând situaţia în care mă găseam. Mi-a promis că vine imediat cu soţul ei şi într-adevăr au sosit, iar când Cocuţa a văzut-o pe Vica, o femeie de două ori cât ea, însoţită de soţul ei care fierbea de furie, mi-a întins fără o vorbă cheia, iar eu mi-am făcut repede bagajele.  
  
Când am plecat le-am spus totuşi la revedere şi am îmbrăţişat-o pe mamaie pe care o iertasem pentru gafa ei. Am observat că avea ochii plini de lacrimi şi i-am strecurat în buzunarul de la şorţ o ciocolată, apoi am plecat din casă fără nici o părere de rău. În maşina care mă ducea spre noua mea gazdă, am respirat uşurată iar nenea Ilie, ne-a pus să ascultăm muzică de petrecere. Viaţa era frumoasă şi aşa a fost timp de doi ani cât am stat la ei. M-au iubit ca pe copilul lor şi chiar dacă am plecat din ţară, fără să-i văd de mulţi ani, mă gândesc mereu la ei şi îi port cu mine, în una din cămăruţele inimii mele.  
  
SFÂRŞIT 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
GAZDA MEA COCA / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!