Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Iubire > Mobil |   


Autor: Gavril Moisa         Publicat în: Ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Gavril MOISA - FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

TU EŞTI

Tu eşti o apă curgătoare
Ce te prelingi prin trupul meu,
Cu unduiri seducătoare,
Ţesându-mă în brâu de curcubeu.
Tu eşti o rază lucitoare,
Ce vii din zările celeste,
Tu eşti ca roua pe o floare
Aceeaşi veşnică poveste.
Tu eşti o lume de mister,
Subiectul fiecărui vis,
Un semn nedefinit de cer,
Cel mai frumos poem nescris.
Tu eşti cuvântul nerostit
Al gândului încoronat,
Cuibul unde m-am cuibărit,
Sufletul de patimi încărcat.
Tu eşti o zână visătoare,
Amanta fiecărui zeu,
Şi aripa zămislitoare
Ce m-a legat de Dumnezeu.


FEMEIA SUFLETULUI MEU

Femeia sufletului meu,
Miroşi a Iad şi Dumnezeu,
Iar eu, o lacrimă de bard,
Sunt rug ce-n trupul meu te ard.
Frumoasa sufletului meu
Eşti între Iad şi Dumnezeu,
O rugă fără de cuvânt,
O taină într-un jurământ,
Iar eu, un ochi strivit de semne
În nopţile de Sânziene.
Sufletul cu aripe de zeu
Te-a răstignit de curcubeu,
În rochii pline de sclipiri,
Mireasa dulcilor iubiri,
Ţinute sfinţilor secret
Să mori în trupul meu încet.
Femeia sufletului meu,
Miroşi a Iad şi-a Dumnezeu,
Iar eu, ce-n trupul meu te port,
Sunt umbra ta cu chip de mort.
Mă mai salvează Dumnezeu,
Femeia sufletului meu.
Că între cer şi-ntre pământ
Tu eşti iubirea din cuvânt,
Tu eşti şi Iad şi Dumnezeu,
Femeia sufletului meu.
Mă nasc din tine efemer,
Femeie – lume de mister.


GÂND PENTRU TINE
(Soţiei mele)

Din macii holdelor pustii
Eu te-am ales iubirea mea să fii,
Cu iia înflorată ca florile din văi,
Cu irişii albaştri aprinşi în ochii tăi.
Te-am adunat la margine de zare,
Din dimineţi crepusculare
Şi-n părul tău de abanos
Am ars întâiul vis frumos.
De zborul aripii din gând,
Ţi-am prins iubirile pe rând
Şi să-nţeleg nu mi-a fost greu
Că eşti un dar trimis de Dumnezeu.
Am fost mereu legat de-un legământ,
Te-am încrustat în mine şi-n cuvânt.
Iubirea ta e mai presus de toate
Şi-am să o port şi dincolo de moarte.

De câte ori am fost la greu
De câte ori am fost la greu,
Te-am aşezat lângă sufletul meu,
Să arzi precum un rug încins,
În trupul meu, secundele de vis.
Să îţi reverşi lumina lină,
Pe umbra mea, tu, pururea divină,
Să-ţi sorb din sfârcul de ulcior
Stropii iubirii răstigniţi în dor.
De câte ori am fost la greu,
Te-am aşezat lângă sufletul meu,
Să fiu cu tine-aceeaşi cruce
Pe Golgota, când moartea ne va duce.
Te-am tors ca pe un fir de tort,
În carnea mea fierbinte să te port,
Să arzi precum un foc mocnit,
Aşa cum veşnic te-am iubit.
De câte ori am fost la greu,
Te-am aşezat lângă sufletul meu,
Încătuşaţi de-acelaşi verb,
Cu tine-ntr-un destin să fierb.


INCERTITUDINI

Purtat mereu de-un legământ,
Nu ştiu ce-am fost, nu ştiu ce sunt.
Oricât aş vrea să mă alinţi
Aştept un semn şi de la sfinţi.
Tu vrei şi azi, ce doreai ieri,
Că am sau nu, la fel îmi ceri.
Uitând că drumul dintre noi,
E răvăşit de vânt şi ploi.
Purtat mereu de-un legământ,
Iubirea ta nu pot s-o-nfrunt.
Eu ard tăcut într-un cuvânt,
Cine am fost şi cine sunt?
Ce îţi răspund, puţin îţi pasă,
Iubita mea, mai dă-mi o şansă.


AŞ VREA

Aş vrea, în clipele târzii,
Tu, muza mea din nou să fii
Şi fără nici un legământ,
Sfidând orice îţi pare sfânt,
Să mă porţi plină de mister
Între pământ şi între cer,
Să uiţi c-odată te-am trădat,
Să uiţi că ieri te-am înşelat,
Că într-o lume de bolnavi,
Am fost mereu iubirii sclavi,
Plătind, cu multele păcate,
Tributul la eternitate.
Aş vrea, în clipele târzii,
Din nou tu muza mea să fii,
Să îi reverşi întregul har
Sufletului meu cuprins de jar.
Şi să mă ierţi că, prefăcut,
Adeseori eu te-am vândut,
La colţuri, târguri sau pe mări,
În toate cele patru zări.
Iubito, în clipele târzii
Aş vrea ca muza mea să fii.


CONFIDENŢĂ

Cu tine mă înalţ la nori
Când inima imperativ mi-o cere,
Cuprins de-aceiaşi vechi fiori
Ce dorul îl preschimbă în durere,
Eu te rechem în vechea rugăciune
Ce-mi ţine-aprinsă flacăra víeţii,
Să mi te-araţi ca o minune
În raza de lumină-a dimineţii.
În fiecare vis şi deşteptare,
Te-aduc spre mine cu alai,
Că ai rămas aceeaşi provocare
Ce tot mai mult mă-depărtezi de Rai.
Mă porţi prin târguri cu vestire
Cu funia la gât şi fără cruce,
Mă vinzi pentru o clipă de iubire
La orice umbră care te seduce.
Te răscoleşte gândul împăcării,
Nu crezi în Dumnezeu şi-n Înviere,
Te vinzi la orice colţ al zării
Şi nu pui preţ pe lacrimi şi durere.
Nu îţi condamn a' tale fapte;
Calci peste tot ce ne mai ţine
Şi, deghizată-n zi sau noapte,
Sfidezi viaţa, fără de ruşine.
Trăim ca doi străini isterici
Prinşi de a timpului visare,
Fugind de sfinţi şi de biserici
Cuprinşi de-aceeaşi întristare.
Te-aştept în trupul de zidire,
Iertare cerului a-i cere,
Ca într-o veşnică trăire
Să-mi fii mereu o mângâiere.


ÎN AMURG

Adeseori, în prag de înserat,
Mi-apari în gând cu chipul de ispită.
Nu-mi amintesc eu să te fi chemat
Cum te chemam când îmi erai iubită.
Te-aşezi tăcut la margine de vis,
În rochii albe pline de mister,
Că te mai port în suflet nedecis,
Deşi nu ştiu ce mai doresc să-ţi cer.
Te simt şi-acum în orişice fior,
Te port în mine tot mai vinovat,
Că te-ai fixat de fiecare por
Şi de cuvântul ce m-a tulburat.
E clipa tot mai tristă şi mai rece:
Trupul stingher – un dor nemângâiat,
Iubirea ta – o boare care trece.
Nu-mi amintesc să te mai fi chemat.


CRED

Iubito, cred că ne-am grăbit,
Iubirii nu-i trăim sfârşitul;
Timpul în care ne-am iubit
Va completa nemărginitul.
Prinşi într-un cerc ce ne-a unit,
Jucându-ne mereu cu timpul,
Iubito, cred că ne-am grăbit,
Noi ne-am mascat adesea chipul.
Naivi, noi nu am înţeles
Că ne înghite infinitul.
Şi, prinşi de-al valului eres,
Iubirii nu-i trăim sfârşitul.
Să încercăm să înţelegem
Gândul ce ne-a călăuzit
Şi cerului tribut să-i cerem
Doar timpul ce nu ne-am iubit.
Străini, vom trece peste moarte
Când ne va împietri cuvântul.
Timpul iubirii, ce-i un semn în toate,
Va completa nemărginitul.


ŢI-AŞ DA

Ţi-aş da din tot ce-mi prisoseşte,
Din viaţa mea, ore şi zile.
Ţi-aş da ce ştiu că îţi lipseşte
La cartea vieţii – zeci şi zeci de file.
În faţa ta îngenunchez smerit,
Luând păcatul tot asupra mea,
Că te iubesc la fel cum te-am iubit
Şi tot la fel cum inima o vrea.
Iubesc şi azi la fel ca prima dată,
Nu ştiu să mint şi nici să mă prefac.
Eşti singura şi prima netrădată
Ce mi-a fost vieţii linişte şi leac.
În lume-i încă multă nedreptate.
Ţi-aş da orice, cu bucurie,
Să ştiu că dincolo de moarte,
Vei fi numai a mea în veşnicie.


RUGĂ

Îmi răscoleşti prin gând tăios
Şi gestul tău nu poate să mă mire;
Te-am aşezat în suflet credincios,
Precum Manole pe Ana în zidire.
Mă-ncearcă-un sentiment de teamă,
Mi-e sufletul împovărat şi greu,
Rupându-te din mine se destramă
Tot harul oferit de Dumnezeu.
Într-un întreg ai fost o parte,
Dar ne-au purtat mereu aceiaşi paşi,
Ca să rămânem, dincolo de moarte,
La judecata vieţii, tot părtaşi.
Mai avem încă vreme de căinţă,
Dar nu pentru-a ne judeca în van.
Nu ştiu care e preţul la credinţă,
Nici dacă pot s-o cumpăr cu un ban.
Mai caut încă drumul către Tine,
De ale lumii nu mă dumiresc,
Că văd cum zilnic, fără de ruşine,
Supuşii tăi râzând Te răstignesc.
Cu mine fii alăturea în toate,
Călăuzeşte-mă pe drumul drept,
Să pot ieşi ca orbul din cetate
Salvarea de la Tine o aştept!


JOC

Iubito, cad atâtea ploi
Peste zăpezile din noi,
Că e zadarnic să mai sper
O mântuire de la cer.
Stropi mari ca boabele de ceară
Curg peste trupul tău de pară,
Din noaptea-n care ochiul stins
De buza mea a fost atins.
Te-aud ca pe-un ecou, oftând,
Te simt în mine lăcrimând,
Când ploile ascunse-n noi
Cad peste umerii tăi goi.
Iubito, cad atâtea ploi
Peste zăpezile din noi,
Când ne jucăm râzând cu vântul,
Sperând că ne-o ierta pământul.


SCRISOARE

Sunt, doamnă, un soldat ales
Cu grad şi rang în Legiune,
Ce prea târziu am înţeles
Că viaţa este o minune.
Cărările vieţii mele
Pavate-s cu păreri de rău,
Dar drumul ce m-a dus la stele
Nu a trecut prin patul tău.
Sunt, doamnă, un soldat bătrân,
Cu rezonanţă în cetate
Şi-l am pe Dumnezeu stăpân
Şi am cuvânt şi demnitate.
Nu pot nici azi să mă prefac,
De ce se-ntâmplă mi-e ruşine,
Speranţele în mine zac,
Umbrindu-mi zilele senine.
În spate raniţa-i mai grea
Şi arma-mi este o povară,
Iubirea-mi arde ca o stea,
Visând o altă primăvară.
Mă sting cu fiecare clipă,
Ucis de tainice lumine.
Te voi purta pe-a mea arípă,
Mireasă-a timpului ce vine.
Nu sunt în marmură cioplit,
Sunt doar în cărţile nescrise,
Iar pentru toţi ce m-aţi iubit
Am fost un vânzător de vise.


PRIVINDU-TE

Privindu-te, îmi dai fiori.
Araţi precum o Julietă,
Eşti ca o floare între flori,
Frumoasă ca o margaretă.
Te-aş rupe şi, pentru o clipă,
La fel, cu-aceeaşi bucurie,
Ca să te prind de o arípă,
Ca joaca din copilărie.
Ţi-aş rupe câte o petală,
Ca într-un joc ce mă-ncolţeşte,
Cu o sfială siderală
De cerul care ne uneşte.
Precum o dulce desfătare
Ce-n visul meu se înfiripă,
Ţi-aş arde albele petale
În trupuri fără de ispită.


EU

Iubirile mă duc şi azi pe-acelaşi Drum,
Cărările-mi ard paşii, lăsând în urmă scrum.
Sunt uneori nimic, iar alteori un zeu,
Când am, când nu am nici un Dumnezeu.
Legat la ochi, te caut ca un orb,
Sunt când stăpânul meu, când al tău rob.
Alerg prin timp cu mare grabă
Şi nu răspund la cei ce mă întreabă.
În cuşti de-argint, iubirile le strâng
Şi-abia acum încep să-nvăţ să plâng.
Te port în taină zilnic pe picioare,
Precum un foc ce arde şi nu doare.
Nu ştiu nici azi ce nu se poate,
Nu ştiu ce-i dincolo de moarte!
Câte-ntrebări viaţa mi-a tot pus,
Nu am la multe încă un răspuns.

------------------------------------
* Din volumul „Zâmbetul clepsidrei”, Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2013

------------------------------------------
MOISA Gavril, poet şi scriitor clujean. Născut la 6 decembrie 1951, în localitatea Voivozi, judeţul Bihor. Şcoala generală de opt ani, în Voivozi şi la Liceul Nr. 2 Oradea (1966); Liceul militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc (1970); Şcoala de Ofiţeri Activi de Artilerie şi Rachete „Ion Vodă”, Sibiu (1973); Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti - Facultatea Politico-Militară (1981) şi Facultatea de Arme -Specialitatea artilerie şi rachete (1993); Cursul Postuniversitar Bucureşti (1998). A lucrat ca ofiţer activ, până la gradul de colonel. Membru a Uniunii Epigramiştilor din România (2004); membru fondator şi secretarul Ligii Scriitorilor din România din anul 2006. Coordonator al Revistei „Agora Literară”. Vicepreşedintele Cenaclului „Artur Silvestri'' din Cluj-Napoca.

Volume publicate:
Iubirea veşnică povară (poezii), Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, 2002, Cluj-Napoca;
Lumina din oglindă (poezii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2002;
Frumoasă, pasărea mea (poezii), Editura „Dacia”, 2003;
Strigătul tăcerii (versuri), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2004;
Scoici marine, perle, rime (catrene şi poezii estivale), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2004 (Premiul întâi, la Festivalul interjudeţean de umor Vişeul de Sus-2005);
Chipul Mântuitorului (poezii pentru copii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2005;
Identitatea umbrei (poezii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2006 (Premiu pentru volum de poezie, Vişeu, 2007);
Gargară cu sifon (epigrame), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2007;
Alergând după fluturi (poezii), Editura „Primus”, Oradea, 2008 (Premiu pentru volum de poezie al Ligii Scriitorilor din România, 2011);
Nedumeriri (carigrame şi epigrame - cu Virgil Tomuleţ), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2008 (Premiul Special EPIGRAFIX, la Festivalul Internaţional de Umor, Aiud,2009)
Fabule trăsnite (fabule), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2009, (Premiu special. Festivalului de umor „Constantin Tănase”, Vaslui, 2010 şi Premiu special al Bibliotecii „V.A.Urechia”, Galaţi, 2010);
Vânzătorul de vise/ The Dreams Seller (poezii), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2010;
Voivozi 1406-2011 - Bihor, leagăn de credinţă, istorie şi continuitate (studiu-monografic), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2011;
Pe stăzile lumii (Poemele iubirii - Antologie de versuri), Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, Cluj-Napoca,2011;
Carigrame (cu Virgil Tomuleţ), Editura „Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2012 (Premiul III, la Festivalul de satiră şi umor ,,Mărul de Aur”, Bistriţa, 2012);
Pişcături şi-nţepături (catrene şi epigrame), Editura „Primus”, Oradea, 2012;
Zâmbetul cllepsidrei (poezii), Editura „Dacia Nova”, Cluj-Napoca, 2013

A obţinut peste 50 de premii şi diplome la concursuri de creaţie şi festivaluri naţionale şi Internaţionale de poezie, literatură umoristică şi epigramă. Din anul 1977, este cuprins în 8 antologii de versuri, 41 antologii de epigramă şi este inclus în 9 volume colective (la unul fiind coautor). A semnat şi semnează în peste 27 publicaţii de literatură, cultură, epigramă şi sociale din ţară şi străinătate, articole diverse, cronici literare, comentarii, eseuri, epigrame, etc. (George Roca, Rexlibris Media Group, ianuarie 2014)  

Referinţă Bibliografică:
Gavril MOISA - FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI / Gavril Moisa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gavril Moisa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gavril Moisa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!