Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

Gandurile unui intrus. De la Cheia la Cheile Turzii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Articol scris de Liviu Samoila  
  
Cu privirea atintita la apusul soarelui incerc sa intuiesc unde imi doresc sa innoptez pentru a ma bucura cat mai mult de dimineata urmatoare. Cisnadioara, despre care am citit ceva ce mi-a placut, sau Sighisoara, pe langa care am trecut de atatea ori fara sa ma opresc. Cu noaptea deja lasata nu-mi surad kilometrii pana acolo deoarece imi propusesem sa campez inainte de miezul noptii. Ma aflu in apropiere de Cheia, unde ma bucur de soseaua serpuitoare si de apa rece de izvor cu care tocmai mi-am facut rezerva pentru cel putin o zi in plus. 
  
In cele din urma decid ca voi innopta imediat dupa Brasov, unde as putea vedea bisericile fortificate de la Harman si Prejmer. Sa innoptez oriunde nu este o varianta, trebuie sa fie neaparat un cadru cat mai natural :) Trec dupa Harman de un sat, si inca un sat...indicatoare de Odorheiu Secuiesc... deja sunt in judetul Covasna. E aproape miezul noptii si afara ploua puternic... Mai trec prin vreo doua sate si zaresc un indicator de Brasov, semn ca ma invart intr-un cerc. 
  
In Feldioara imi atrage atentia indicatorul de biserica fortificata. O tura cu masina in jurul ei si ma intorc pe micile serpentine pe care am urcat in sat, pe unde am zarit o poienita propice pentru campat, la marginea careiase afla si un mic iaz. Dimineata aud voci si imi dau seama ca sunt instalat pe teritoriul pescarilor care au iesit devreme la pescuit. Culisez usa, cobor, dau buna dimineata. Ei imi raspund cu jumatate de gura, ma privesc ciudat. Ma urc la volan si am plecat. Ajung langa biserica - imi place zidul care o inconjoara, turnul inalt, robust si patratos. 
  
Ma opresc, urc, ma catar pe zidurile inca ramase in picioare. Turnul bisericii, de aici, de sus, si dealurile din jur completeaza frumos peisajul. E aproape miezul zilei si este cazul sa ma pun in miscare si ajung din nou la Harman, unde tocmai intra un grup de batranei nemti. Ma infiltrez in grup. Am ajuns chiar la fix si ascult si eu fugitiv ce le povesteste Herbert, cel care are grija de biserica. Vorbeste limba germana intr-un stil haios. Sta sprijinit intr-un cadru de mers cu rotile si dupa ce isi spune poeziile ii pofteste inauntru. Inconjor repede biserica, ma uit la turnul de 25 de metri inaltime, apoi ma urc pe o scara abrupta, prea abrupta, ce duce spre o chilie. Intru in biserica si din usa ii zaresc pe bunicuti asezati frumos, ascultand cuminti ce povesteste Herbert :) 
  
Aerul greu din interior si gandul la biserica din Prejmer care mi-a facut cu ochiul din pozele vazute ma pun in miscare. Odata ce trec prin tunelul medieval imi imaginez locul plin de viata cu multi ani in urma si forfota cetatii. O multitudine de scari ce duc spre diferite incaperi care aveau rol de scoala, ateliere si alte destinatii. Dintr-una gasesc o iesire ce te duce intr-un labirint prin care poti inconjura zidul cetatii prin interior. Fascinat, maresc pasul si ma bucur de fiecare cotlon iar privelistea ce se zareste prin micutele nu-stiu-cum-sa-le-zic, acele locuri din zid prin care poti observa ce se intampla afara fara sa poti fi vazut : ) ... Inchei tura prin interior; inconjor biserica si in cele din urma intru intr-o lume gotica care ma tine cu ochii atintiti in tavane momente bune. 
  
Plecat de la Prejmer sa mai vad ceva biserici fortificate, ma opresc la Rotbav, unde biserica e inchisa si peisajul asemanator, ceea ce ma face sa schimb directia spre Tara Secuilor, judetul Hargita, pe care nu l-am vazut pana acum. Indreptandu-ma spre Miercurea Ciuc dau de indicatorul lacul Sf Ana, de care auzisem la orele de geografie. Drumul trece printr-o rezervatie unde padurea e atat de deasa si frumoasa incat cuvintele sunt greu de ales pentru a-i gasi descrierea potrivita. La locul de parcare, pe un ton mecanic, un voluntar al Eco-Natura ma informeaza ca pentru cei 2 km spre lac trebuie achitata o taxa, dar, in schimb, daca imi voi da jos bicicleta din masina ma va lasa gratuit. Dupa atata stat in conserva schimb cu entuziasm volanul pentru ghidon... coborarea distantei pana la lac, aerul rezervatiei imi da un refresh iar ce vad acolo este o oaza in mijlocul padurii... Locul deosebit de curat si ingrijit - seamana a alta tara : ) 
  
Dupa atata coborat, ma gandesc deja ca ma asteapta o urcare ce imi va pune muschii la contributie si un pic de sudoare se intrevede pentru a ajunge la masina :) Dar fara un pic de greu nu e nici o placere asa ca pe pinioanele potrivite incep urcusul. 
  
Din nou in masina, din nou pe drum, ajung la Miercurea Ciuc, trec prin Targu Mures si ma indrept spre Turda cu planul deja facut pentru a innopta in Cheile Turzii, unde ajung aproape de miezul noptii. Zaresc Cheile in noapte, ma uit un pic la luna si apoi somn de voie in sacul de dormit :) Dimineata, privelistea superba si dorinta de a vedea cheile de sus se instaleaza rapid. Nu ma satisface privitul de la distanta, cum pare ca face grupul din autocarul care priveste de pe o colina Cheile in zare. 
  
Pornesc cu spor la pedalat dupa micul dejun, cu soarele in spate si cheile in fata. Vad un drum de pamant... incep sa ma orientez pe unde ar fi mai potrivit sa incep ascensiunea pentru ajunge acolo, sus. Ajung intr-un sat de unde fac o stanga imprejur si pedalez puternic spre cariera de piatra, de unde imi croiesc drum, iar intr-o ora sunt deasupra cheilor. E o cu totul alta priveliste de aici: vad si maneca de vant a parapantistilor si aprob in gand ca este un loc spectaculos de zbor. Raman acolo, sus, in cel mai inalt punct unde inaripatele fac niste manevre de zbor de toata frumusetea. 
  
Ora pranzului si timpul magic al coborarii care ma va duce pana la baza cheilor... Pornesc spre masina hotarat sa-mi fructific ziua cat mai bine; ma gandesc la Cluj, care se afla la 36 de km si eu nu l-am vazut, dar parca nu as vrea sa-l vad asa, pe fuga, mai ales acum, cand am intrat in filmul de outdoor dupa o luna de big city life :) Asa ca ma indrept spre Valea Ariesului, spre batranii Apuseni, pe care i-am vazut prima oara anul trecut pentru doar doua zile si le-am promis ca ii voi vizita cat mai des. Pe inserate ajung in catunul Fata Cristesti, la tanti Rafila, de unde imi doresc sa ma aprovizionez cu smantana, branza si unt. Pe Rafila nu o gasesc acasa, dar vecina ei de la cativa zeci de metri buni ma indruma spre salasul de vite, unde o vad cocotata, la cei 78 de ani ai sai, cu un ciocan mare in mana, batand un stalp de gard :) 
  
Misiune indeplinita; acum urmeaza sa urc in varful dealului, de unde am priveliste de jur imprejur si decid sa instalez cortul dupa 2 nopti de dormit in masina. Urc spre catun, lumea este mirata la vederea unui strain de locuri care umbla de unul singur... Intreb daca e ok sa raman in zona. Sunt intampinat cu bucurie de un nenea care imi spune ca pot ramane mult si bine, ca doar nu s-o batuci pamantul daca stau si eu :) Incep sa instalez cortul cu gandul la smantana si salata ce urmeaza sa o pregatesc, cand apare un pusti maruntel, cu privirea atintita la bicicleta de pe masina. Toata lumea ma intreaba de unde sunt si toti sunt mirati tare ca sunt singur... o vad ca pe ceva ciudat... Le zic ca de data asta sunt singur ca asa s-a nimerit. Ma intreaba ce vreau sa fac in zona - le zic de trasee, de poteci, copilul ma intreaba cand dau bicicleta jos de pe masina, cum e sa dormi in cort, daca nu e frig, pe unde vreau sa merg :) Inca nu ma satur de privit; acum ca le-am instalat pe toate, ma echipez si pornesc la vale spre padurea de care imi era asa dor... Cu pasi grabiti, ca e aproape de inserat, si de unul singur, noaptea prin padure, nu stiu ce sa zic... merg ce merg, in ritm alert, si ma minunez ce salbaticie ma inconjoara. Decid sa ma intorc, hotarat sa ma intind in poiana dinaintea padurii si doar sa stau sa privesc casele indepartate una de cealalta, sa ascult cantecul zburatoarelor, sa simt aerul muntilor. Intru in cort cu o carte, afara mai e inca o urma de lumina si presimt ca voi adormi odata cu trecerea ei. In toiul noptii ma trezesc de la ploaia puternica ce cade deasupra cortului si imi ia ceva timp pana reusesc sa adorm. 
  
E dimineata, Apusenii sunt acoperiti pe alocuri de nori de ceata, afara ploua marunt dar sunt hotarat sa pornesc pe traseul acela pana la ghetarul Scarisoara. Se simte forfota in jur... de la cateva zeci de metri din dreapta un vecin ma intreaba cum am dormit si imi ofera afinata - mult prea devreme pentru asa ceva! :) Ii multumesc si il aman pe seara. Intre timp, din stanga, se apropie un mosneag cu o tigara in gura tremurand din toate incheieturile care imi intinde mana bucuros si curios de aceleasi chestii: de unde? pentru ce? :) Imi povesteste de Traian cel pe a carui teren imi sta cortul, ca e cel mai gospodar de aici din catunul Stur, despre cat de multa padure era inainte, cu zeci de ani in urma, despre zapada din iarna si despre calul pe care l-a avut si care a trait 40 de ani. Traian se pregateste sa potcoveasca un cal iar eu sunt spectator. Cu unelte speciale ii taie unghiile deoarece il supara pe calut si cu cateva miscari ii pune o potcoava nou nouta! :) Valeria, sotia lui Traian, ma supune si ea la acelasi tir de intrebari la care fac fata cu brio. Inca ploua marunt dar pornesc cu pasi mari spre traseul cu triunghi rosu pe care l-am zarit un pic mai in vale. Traseul spre ghetar presupune o coborare a unui versant si ascensiunea altuia ...un total de vreo 4 ore conform marcajului dar sunt hotarat sa merg cat pot de repede, ca si cum as lua parte la un maraton, deoarece imi dau seama ca dupa nici jumatate de ora sunt deja ud bine, nu am haine de schimb la mine si observ ca daca pastrez ritmul alert nu imi este frig. :)) Dupa coborarea prin padure incepe urcarea pe niste culoare frumos delimitate, uneori prin padure, uneori prin luminisuri, si ajung la ghetarul la care se poate ajunge si cu masina, si realizez ca azi e sambata dupa oamenii in tenisi, pelerine de ploaie colorate si cizme de cauciuc new style :)) 
  
Nu mai vreau obiective accesibile auto, de asta sunt convins, dar oricum drumul pana aici a meritat tot efortul...Am platit taxa si am coborat in stil maraton scarile ghetarului si le-am urcat la fel, decis sa ajung cat mai repede la masina sa-mi iau pe mine hainele uscate bine meritate : ) La ora 16 strang tabara, ii multumesc lui Traian si Valeriei si incep sa cobor incet incet, ingrijorat de noroiul alunecos pe care cauciucurile mele merg ca si pe gheata. Imi iau la revedere de la batranii fumegatori si ma impac cu gandul ca voi reveni cu forte noi. 
  
Timişoara, 25.06.2012 Liviu Samoila  
  
Referinţă Bibliografică:
Gandurile unui intrus. De la Cheia la Cheile Turzii / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 542, Anul II, 25 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!