Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Cugetare > Mobil |   



Gânduri şi flori

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Gânduri şi flori

Gândurile mele,
ramuri încărcate de flori,
le-aş putea rupe şi ...
dărui mamei pe toate.
Mama va plânge ,
văzând ce împovărat sunt.
Le-aş putea dărui iubirii,
dar va şti să le primească ?
Le voi dărui copiilor mei, dar…
ei vor fi totdeauna prea mici,
să le poată duce.
Le voi păstra pentru mine,
Mereu sub povara gândurilor...
încărcate de flori.
Poate vor da roade...
Atunci când părul meu va fi alb,
la fel de alb...
ca florile de pe ramuri.




Vegheat de luceferi

L-am recitit pe Eminescu,
candid ca roua dimineţilor,
sublim ca o rază de...luceafăr,
şoptind sau strigându-şi iubirea,
de viaţă, de neam, de cuvânt,
de tot ce-are omul,
mai sfânt pe pământ.
Un clocot de viaţă,
căzut în mormânt,
sub ploaia de floare de tei,
vegheat de luceferi.

Fluviul de foc

La o răspântie în timp,
am întâlnit un fluviu.
Oameni haini îi secaseră apele,
timpul însuşi, uscase albia sărăcită.
Mi-am cufundat mâna însetată,
în nisipul fin al prundului.
N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,
dar arşiţa privirilor mele,
a cuprins albia,
stârnind un fluviu de foc,
pornit să-şi stingă mânia,
în sarea adormită a mării,
tot la o răspântie de timp. 

 

Oameni ai TEREI !  

Încerc să mă cufund, 
în adâncul fiinţei mele, 
să rup stăvilarul gândurilor, 
să le las să se-nalţe spre cer. 
Să dau simţirii mele ... 
înţeles de cuvânt, 
iar cuvîntul, 
spre infinit să se îndrepte. 
Să-ntreb galaxia, 
universul întreg... 
mai sfântă, 
mai mândră ca TERA, 
ce pare-n amurg, 
mai este o alta ? 
Cu oameni, cu ape 
cu munţi şi cu crâng, 
cu holde grâu, 
secerate-n amurg, 
cu gânduri ce n-ajung la noi, 
şi respinse, se frâng, 
mai este o TERA ? 
O! voi oamenii mari 
ai lumii, 
vegheaţi copiii, 
ce se joacă cu focul, 
salvaţi TERA astăzi, 
ajungă-vă jocul, 
daţi lumii 
odihna şi pacea, 
destul de foţat 
vi-i norocul. 
 




Inelul  

 

Ne-am aşezat .... 
pe unul din inelele 
lui Saturn, 
de vreme ce-ai fugit... 
în ceasul logodnei. 
Când inelul 
ce trebuia să ne lege, 
s-a lărgit enorm, 
aruncându-ne 
în două emisfere. 
 
Căutări 
 
Căutător de comori deşarte, 
ferecă strigătul disperării, 
în stânca neagră, căreia alţii, 
i-au stors aurul, 
asemeni sculptorului care, 
aruncă departe dalta, 
contemplând blocul de marmură, 
zămislit de natură, 
cu nici o latură ştirbită. 
Prea multe poteci încâlcite, 
ai de cutreierat. 
Imaculatul ce-l cauţi, 
nu-i în verdele frunzelor, 
nici în albastrul cerului, 
nu! nici apele de cleştar nu-l au, 
poate nu-i nicăieri... 
dacă nu-i chiar în tine. 
 
N-ajunge sublimul freamăt de harphă, 
 
acorduri fine ce se-aprind, ori se sting... 
se varsă-n cascade, se-adună şuvoi, 
niciuna nu-i cea care cântă în noi, 
şi-astepţi mai departe... 
şi cauţi mereu... 
cărarea virgină, 
conturul, culoarea 
şi imnul din noi, 
se zbate să-nvingă. 
 
Cărţile nu strigă 
 
Omule ! 
pleacă-ţi privirea, 
desluşeşte slova veche, 
plină de înţelepciune 
şi de har. 
Ascultă şoapta cărţilor, 
cărţile nu strigă, 
cărţile...vorbesc. 
 
 

 

Bradului 

 

Sub cetina codrului, 

cer iertare bradului , 

pentru sacrificiul lui, 

munca pădurarului.
 

Transformat în coli de scris, 

neştiut şi compromis, 

fără ţepi şi fără strai, 

bradul însuşi prinde grai.
 

Mi se tânguie amarnic, 

că din cât a fost de falnic, 

l-au tăiat, l-au sfărâmat, 

coli de scris au fabricat.
 

Cum roşeşte alba coală, 

când o scrijelesc în grabă, 

scriind slove fără noimă, 

în loc să-i mai cânt o doină.
 

Falnic brad sărmană coală, 

tot mai sper să nu te doară, 

ascuţişul din cuvânt, 

crivăţul din om cărunt.
 

Cu mireasma-ţi de tămâie, 

eu mai sper să reânvie, 

dragostea pentru citit, 

dacă tot te-am nimicit.
 

Safirul din cuvânt

Ţi-am tot dăruit gândurile mele,
mănunchi de cuvinte şi lumină,
răsfrânte-n pagini, chiar şi virtuale
şi-aproape ne-am ţinut de mână.

Ţi-am dăruit nopţile mele albe,
în care nestemate şlefuiam,
făcând din versurile mele salbe,
ce ţie lume-n zori le dăruiam.

Citeai căscând, sau poate nici atât,
cum îmi făcusem eu din noapte zi,
tot şlefuind safirul din cuvânt,
ţi-l ofeream zâmbind, dar tu nu şti.

Câtă migală şi simţire-ncape,
adesea doar într-un cuvânt,
tot pentru tine mai jertfesc o noapte,
indiferenţa lumii vreau s-o cânt.

Să ştie lumea cât îmi e de dragă,
chiar dacă m-a uitat îi amintesc,
că fără ea viaţa nu-i întreagă
şi greu mi-ar fi acum s-o părăsesc. 

 

Plecaţi sunt Doamne 

 

Bieţi români plecaţi departe, 

slugi pe la străini tocmiţi, 

aţi lăsat casa, copiii 

şi ogrăzile pustii.
 

Nici o lege nu ajută, 

să munceşti ogorul tău 

nimeni păsul nu-ţi ascultă, 

poate numai Dumnezeu.
 

Biet român, sărmana-ţi mamă, 

se usucă de-al tău dor, 

tot fac semne-n calendare, 

doar aceia ce nu mor.
 

Ar mai vrea sărmani să-şi vadă, 

fiii lor că pragu-îl trec, 

să le spună sărut mâna, 

să-i strângă cu drag la piept.
 

Jalnic plânge Romania, 

fiii ei plecaţi departe, 

nici o lege nu-i ajută, 

nimeni nu le dă dreptate.
 

Nu au fost nomazii lumii, 

au plecat doar de nevoi, 

li se-mpuţinează anii, 

slugărind străini de soi. 


Nu pot face jurământ 

 

Ninge floarea mărului, 

peste fruntea mea plecată, 

cer iertare Domnului, 

pentru mintea-mi întinată.
 

Pentru multele greşeli 

şi uitarea mea de toate, 

pentru gravele-ndoieli, 

şi mulţimea de păcate. 


 

Las fierbinţi lacrimi să curgă, 

nu le-am mai simţit de mult, 

şi cu jale-nalţ o rugă, 

nu pot face jurământ...
 

Domne! Ce-mi cunoşti amarul, 

îmi ştii doruri şi nevoi, 

iar mi s-a umplut paharul, 

de când nu mai suntem doi. 

 

Serenitate  


Sunt şoapta pârâului clipocind printre stânci,
un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci.

Sunt aurul holdei de grâu,stropită cu maci,
sunt glasul conştiinţei, ce-ndeamnă să taci.

Sunt arşiţa verii-ostoită de ploi,
sunt şoapta ce-auzi, povestind despre noi.

Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi,
sunt un pas şovăielnic, ce-ar duce spre noi.

Sunt frunza ce cântă al crengilor rod,
sunt raza de soare, ramasă zălog.

Sunt marmura iernii, troiene ningând,
sunt unda suavă-n izvor îngânând.

Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie,
sunt doar un vers, într-o poezie.

 

 
Referinţă Bibliografică:
Gânduri şi flori / Flora Mărgărit Stănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flora Mărgărit Stănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!