Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Pompiliu Comsa         Publicat în: Ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Galateanul Gavrila Tuchilus,ministru al agriculturii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vă propunem ca ministru al agriculturii pe gălăţeanul GAVRILĂ TUCHILUŞ din Matca 
  
Cine-l cunoaşte pe omul, pe profesionistul de excepţie GAVRILĂ TUCHILUŞ, directorul de la AGRIMAT Matca, ştie că nu ne jucăm cu vorbele şi că propunerea noastră este pe deplin justificată, aici fiind pe deplin acoperit în fapte proverbul ''Omul sfinţeşte locul''. Pentru ceilalţi, vom argumenta şi susţine afirmaţia mai jos, în 8 puncte. 
  
1. În anii '90, agricultura României a trecut printr-o criză fără precedent. Desfiinţarea CAP-urilor a dus la apariţia a milioane de ţărani cu 1-10 ha de teren care, din cauza fărămiţării excesive a parcelelor, din lipsa unui minim de dotare tehnică şi pe fondul perpetuării unor cunoştiinţe precare privind tehnologiile de cultură, nu au reuşit să producă suficientă hrană pentru populaţia României. Singura salvare pentru siguranţa alimentară a ţării noastre erau fostele IAS-uri, dar politicile dezastruoase în domeniu, preţurile produselor agricole fixate de stat şi liberalizarea preţurilor la importuri, alături de un management defectuos al acestor unităţi, a dus, în foarte scurt timp, la falimentarea majorităţii IAS-urilor. Puţinele unităţi rămase au fost cumpărate de persoane care erau interesate mai mult de teren şi clădiri, decât de continuarea producţiei agricole. Astfel că multe dintre IAS-urile care au supravieţuit anilor '90 şi-au încetat activitatea imediat după privatizare.  
  
În România momentului, mai găsim un număr infim de foste IAS-uri, care au rezistat anilor de tranziţie. Un caz fericit de transformare din întreprindere agricolă socialistă în întreprindere capitalistă profitabilă este SC AGRIMAT Matca. Asta deşi în 2006, din cauza faptului că nu mai reuşea să găsească în România forţă de muncă sezonieră de care este mare nevoie în livezi, Gavrilă TUCHILUŞ a predat 240 de ha de livezi la ADS. Cea mai mare problemă încă de înfiinţarea societăţii a fost organizarea şi exploatarea celor 5 mii de hectare ale unităţii. Din 1990 până în 1996, pământul era împărţit în zece ferme, care avea fiecare câte un şef de fermă şi structură administrativă proprie, astfel încât, pentru a conduce producţia, era nevoie de foarte mulţi oameni. O altă problemă o reprezentau cele 180 tractoare, majoritatea U 650, cu care trebuiau să lucreze şi care se defectau des, consumau foarte mult combustibil, aveau randamente scăzute şi necesitau foarte mulţi oameni, atât la partea de întreţinere, cât şi mecanizatori care să lucreze efectiv pe ele. În anul 1996, după cum consemna colegul Dănuţ RADIŞ, începe procesul de reorganizare a întreprinderii, prin realizarea unei gestiuni centralizate. Totodată, se demarează şi procesul de înnoire a parcului de maşini agricole, prin achiziţionarea a patru tractoare şi a agregatelor necesare pentru acestea, semănători, pluguri şi combinatoare. Încetul cu încetul, tractoarele U 650 sunt scoase din uz. În acest fel a fost posibilă şi schimbarea tehnologiei de lucru a pământului, în ultimii ani renunţăndu-se în totalitate la sistemnul clasic de arat, care a fost înlocuit cu scarificatul, ca lucrare de bază. La fiecare campanie de semănat la grâu, cum este şi cea care se apropie cu paşi repezi, pregătirea patului germinativ se realizează prin aplicarea unui disc pentru dezmiriştire, distrugerea buruienilor şi a samulastrei, apoi o scarificare la 45-48 de cm cu un agregat care este prevăzut şi cu discuri pentru uniformizarea terenului. Semănatul se va executa cu un utilaj complex, având o productivitate de 50 de hectare pe schimb, alimentarea cu seminţe realizându-se automat, dintr-o remorcă prevăzută cu şnec. Deci două schimburi, patru oameni în total (câte doi pe schimb, unul la semănat şi unul la sistemul de alimentare cu sămânţă), înseamnă o sută de hectare semănate pe zi, deci productivitate mare şi costuri reduse pe unitatea de suprafaţă. Pentru culturile de primăvară (porumb, floarea-soarelui), prin introducerea scarificării în locul arăturii, nu se mai foloseşte discul, ci se seamănă direct, cu un agregat de semănat pe 12 rânduri, având un randament de 120 de hectare la 24 de ore. Interesant de menţionat este mai ales că soiurile româneşti de grâu - Dropia şi Flamura 85 - au depăşit soiurile străine pe care le-au încercat mătcaşii. La rapiţă, pe lângă îngrăşămintele complexe, au folosit şi un produs Bayer, care i-a mărit rezistenţa la ger. S-au aplicat şi tratamente foliare spre a evita efectele climei umede. În plus, pentru rapiţă, în perioada trecerii de la verde la galben, oamenii lui TUCHILUŞ au administrat o răşină pentru a asigura integritatea păstăii. Firma Pioneer încearcă aici, la Matca, 5 soiuri de rapiţă. În stocul unităţii se află întreaga cantitate de îngrăşăminte chimice, ca şi sămânţa necesară. La floarea-soarelui s-au aplicat tratamente adecvate împotriva frângerii tulpinilor şi a pătării negre. Plus două tratamente foliare care au precedat formarea capitulului. La porumb s-au folosit soiuri specifice zonei. E de consemnat şi efortul mecanizatorilor care pe perioada campaniei lucrează în două schimburi. Au fost ceva probleme cu seceta, iar pentru a le înlătura s-a înfiinţat Asociaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii- AUAI Lupa, al cărui principal acţionar este societatea Agrimat, care a preluat două staţii de irigat de la SNIF Galaţi. Se are în vedere udarea a 4500 ha de teren, dar trebuie completate staţiile şi refăcută reţeaua subterană. Ar fi însă bine ca banii pentru reabilitare să se acorde direct asociaţiei, ca să se poată investi 8 miliarde lei vechi din cele 20, cât îi costă refacerea sistemului.  
  
2. O altă activitate care aduce venituri substanţiale societăţii este producerea de sămânţă. Soiurile de grâu, orz, triticale (n.n. triticala este un hibrid între grâu şi secară care se foloseşte în hrana animalelor) şi secară sunt achiziţionate de la staţiunile de cercetare Fundulea şi Lovrin şi, în schimbul unei redevenţe plătită staţiunilor, Agrimat a obţinut dreptul de a vinde direct sămânţa producătorilor din zonă. Selectarea, tratarea şi însăcuirea seminţelor se realizează cu un agregat recondiţionat şi montat de către oamenii din societate. Pentru seminţele de porumb au avut mereu contract de producere de sămânţă cu firma Pioneer, pentru care au irigat 150 de hectare cu loturi de hibridare. Mai lucrează şi cu firma KWS, pentru producerea de sămânţă de rapiţă şi cu compania Monsanto, pentru hibrizii de porumb şi floarea-soarelui. Societatea gălăţeană irigă loturile de hibridare pentru sămânţa de porumb, porumbul pentru siloz, lucerna şi porumbul pentru boabe, în total aproximtaiv o mie de hectare. Marea problemă este însă că apa nu vine la timp, din cauză că ei sunt ''capăt de linie'' în sistemul de irigaţii. Plus că inginerul TUCHILUŞ este stârnit de preţurile mult prea mici pentru strădania şi munca agricultorului. De pildă, acum se caută în disperare grâu şi porumb oferindu-se un preţ dublu, chiar şi pe măturătură. 
  
3. Dincolo de realizările din ferma vegetală, mândria lui Gavrilă TUCHILUŞ este însă ferma de vaci a societăţii, cu cele 856 de capete, un colţ de rai, pentru care poate fi invidios oricare dintre fermierii europeni. Sunt aici urmaşele a 72 de vaci Holstein aduse din Danemarca cu circa patru decenii în urmă. Ele sunt îngrijite de către un colectiv competent condus de ing, Gabriela GANEA, fie în grajd, fie în stabulaţie liberă. Au la dispoziţie furaje cât să ajungă de pe un an pe altul, iar concentratele se prepară într-un micro FNC, iar amestecul de furaj se realizează în remorci tehnologice. Viţeluşii sunt ţinuţi în cuşti speciale, unde se dezvoltă armonios. Ferma e dotată cu filtru de muls, filtru sanitar-veterinar şi cu o platformă betonată. Mulsul se realizează mecanic într-un stand pentru 36 de animale. În asemenea condiţii, nu e de mirare că producţia zilnică ajunge între 37 şi 62 de litri. Aşa au ajuns să realizeze cea mai mare producţie de lapte din ţară, întreaga cantitate de lapte fiind livrată la un preţ bun către un procesator din Brăila. Toate raţiile se pregătesc pe calculator. Animalele sunt prevăzute cu cip-uri prin care se urmăresc producţia de lapte, timpul de muls, calitatea laptelui şi depistarea animalelor în călduri. În acest scop, a fost aprobat programul AFIKIM, adus din Israel. Laptele obţinut la Matca se încadrează în standardele impuse de normele europene, având între 10.000 şi 20.000 NTG şi numai 70-80 mii de celule somatice. În sala de muls se intră doar cu echipament de protecţie trecut prin filtru sanitar. Vacile dorm în cuşete individuale, pe paie curate şi înainte de muls sunt masate şi dezinfectate cu un aparat adus special din Italia. Cu asemenea procedeee nu e de mirare că media realizată pe vacă furajată a fost de 9500 litri de lapte. E rodul asigurării unei genetici performante, junincile aflate la prima fătare fiind aduse din SUA. Cu material seminal de provenienţă SUA şi Canada, nu e de mirare că tăuraşii obţinuţi sunt foarte căutaţi, majoritatea fiind preluaţi de SEMTEST Craiova, tăuraşii fiind ca nişte ''Mercedes''-uri de ultimă generaţie, cum i-au numit oficialii MAPDR, când au obţinut medalia de aur la Târgul de Expoziţie de la Vaslui. Laptele ce pleacă de la ferma gălăţeană nu vede lumina zilei decât în paharul consumatorului, la fel ca în Olanda. Mai exact, în doar 20 de minute, laptele ajunge direct din ugerul vacii, de la o temperatură de 37 de grade, în tancul de răcire, unde este păstrat până la livrare la o temperatură de patru grade. Nu mai avem laptele muls pe scăunel, cu mâna, în condiţii nu se ştie cum. Nimeni însă nu face diferenţa între producătorii care investesc în tehnologie, în respectarea unor standarde de calitate superioare şi cei ce vând laptele ''la pet'', în piaţă şi care nu numai că nu este fiscalizat, dar nici nu ştii de unde să-l mai iei dacă se întâmplă ceva. La capitolul nemulţumiri s-ar mai putea adăuga şi faptul că, deşi pe poarta fermei laptele pleacă cu un preţ de 1,3 lei/litru, în magazine el ajunge la preţuri de două, trei ori mai mari. Şi aici nu este atât vina procesatorilor, cât a supermarketurilor care fac ''legea'' în materie de desfacere a mărfii. Pentru a învăţa din experienţa altora, Gavrilă TUCHILUŞ s-a deplasat la marile expoziţii de la Madison (Wisconsin, SUA) şi de la Nedersachsen, Germania. Nemţii au sprijinit înfiinţarea Asociaţiei Crescătorilor de Taurine din Moldova, care reuneşte proprietarii a 150.000 animale. Nu de mult asociaţia a aderat la Federaţia Crescătorilor de Taurine din România înfiinţată la Tg. Mureş. Mătcaşii speră că vor fi sprijiniţi de MADPR ca să poată obţine o reprezentare şi la Bruxelles pentru ca vaca de lapte şi carne românească să-şi capete toate drepturile ce i se cuvin.  
  
4. Până de curând aici, în livadă, se culegeau cireşele de pe cele 21 ha. Totul se exporta în condiţii avantajoase în Rusia. Dar mai erau cerinţe şi în toată ţara, de la Constanţa şi până la Arad. A urmat culesul vişinelor de pe cele 62 ha, care de asemenea erau foarte căutate. Mai adăugaţi merii de pe cele 68 ha, caişii şi piersicii, în total 240 de ha care le aduceau bani buni. Vorbim la timpul trecut pentru că din cauza lipsei forţei de muncă în 2007 s-a reziliat contractul cu proprietarul, Academia Română.  
  
5. Cum se vede, la Agrimat poducţie există, dar oare e ea rentabilă în contextul actual? Mai ales că dinspre UE unele voci caută să-i decurajeze, afirmând că în România se produce puţin şi scump. Îngrăşămintele saltă preţul, ca şi erbicidele şi pesticidele. Preţul motorinei, deşi subvenţionat, creşte mereu. Apa de irigat costă circa 4 milioane lei/ha. Toate acestea în timp ce preţul grâului stă pe loc. Şi atunci a face parte din UE echivalează pentru mulţi agricultori români cu un veritabil Tsunami. Am vrut să aflăm şi ce propune Gavrilă TUCHILUŞ, în eventualitatea primirii unui fotoliu de ministru al agriculturii române, pentru îmbunătăţirea stării cultivatorului de cereale. Iată propunerile, pe scurt: motorină colorată special la un preţ avantajos odată cu mărirea subvenţiei la nivelul statelor UE; corespunzător trebuie stopată vânzarea produselor agricole în mod neorganizat; să se folosească doar forţă de muncă legală, iar cei care nu-şi cultivă terenul mai mult de 2 ani să fie decăzuţi din drepturi, asta pentru că la noi nu se duce lipsă de specialişti bine pregătiţi în agricultură, ci mai curând de politici agricole. Interesant, lucid şi pertinent. 
  
6. Toate aceste activităţi au făcut posibilă transformarea fostului IAS Tecuci într-o societate profitabilă şi prosperă, fără- atenţie- a se apela la credite bancare şi fără a avea datorii la furnizori şi la bugetul de stat, caz aparte în plină criză economică mondială, cel puţin după ştiinţa noastră. Dar în spatele tuturor deciziilor s-a aflat un om, o mână de fier, cu toate necazurile personale din ultima vreme, un împătimit incurabil al pământului. Viitorul Agrimat nu stă în ceea ce s-a realizat până acum, ci în demersurile ce vor urma. Zi de zi, managerul societăţii reuşeşte să fie prezent aproape peste tot. Fie în livadă, în vie, pe câmp la aplicarea tratamentului sau pe şantierul unde s-au construit grajdurile noi. Este înconjurat de colaboratori destoinici, fără de care n-ar fi putut să realizeze performanţa. Dintre aceştia cea mai regretată este inginera horticolă Valeria TUCHILUŞ. Au rămas însă inginerul şef Cătălin BÂRLĂDEANU, contabilul şef Vasile ARHIP, inginerii agronomi Petre MILITARU şi Nică ŞTEFAN sau deja menţionată ingineră zootehnistă Gabriela GANEA. Îşi fac exemplar datoria şi inginerul Jenică IONAŞCU, maistru Costică MĂNĂSTUREANU, mecanizatorii Titel MANOLE, Ionică CHIHAIA, Dumitru VASILE, Stoica MIHALACHE, Ionel LUCA, Nelu STROIA, Vintilă MARIAN. Îi place să spună, aşa cum s-a confesat colegului meu Miron ŞTEFĂNESCU de la revista''Lumea satului'': ''Cu ei am făcut tot ceeea ce-i bun aici. Dar am un of: dintre viitori specialişti agronomi ai României şi absolvenţii liceelor agricole, puţini mai revin la glie. Ca să-i ajut sunt dispus oricând să-i primesc aici, la Agrimat, să înveţe meserie'' 
  
7. Agrimat este una dintre societăţile de vârf ale agriculturii româneşti. O întreagă colecţie de medalii de aur, diplome şi cupe obţinute la IndAgra sau la concursurile crescătorilor de animale din ţară şi internaţionale demonstrează ferm că ferma gălăţeană se află pe ''covorul roşu'' al performanţei, evident nu fără efort. Loturi semincere, microcipuri, informatizare, calculator de proces, muzică polifonică în grajduri, rase ameliorate genetic şi dacă spaţiul ar fi mai generos cu autorul acestei pagini de ziar, lista ar putea încă mult continua. Exploataţia zootehnică de aici pare a fi decupată din viitor. Şi asta deşi nu poţi face performanţă cu două, trei vaci. Ai nevoie de loturi mari de animale, unde să aplici tehnologia şi apoi să urmăreşti îmbunătăţirea geneticii animalelor. Desigur, asta înseamnă investiţii serioase. Şi apoi, vaca nu creşte precum grâul: semeni toamna şi recoltezi vara. O vacă se creşte în câţiva ani, iar pentru a schimba genetica durează două şi chiar trei generaţii. Progresul genetic a făcut diferenţa la Matca. În 1994 s-a implementat un program de selecţie foarte sever. Zece ani mai târziu, s-a demarat un program investiţional de mare anvergură, iar după trei ani au făcut primul transfer de embrioni. În ultimii ani s-au investit numai în genetică peste 500 mii de euro. Din difuzoarele aflate în fermă răsună muzica lui Beethoven, muzica având un rol antistres, iar vedetele sunt numite Miss Producţie, Pamellla-o văcuţă Holstein recordmenă, cu o medie de 70 litri/zi, Don Juan-ul târgurilor expoziţiilor şi concursurilor crescătorilor de animale, Billy Boy-un taur pur sânge american din rasa Angus, verişor primar cu starurile din spectacolele de rodeo de peste ocean. Agrimat s-a orientat şi spre producţia de carne în viu. Deja a fost constituit un nucleu de carne de aproape 100 taurine valoroase. Crescătorii de animale pot procura de aici masculi de rasă pentru obţinerea metişilor de carne. Un alt obiectiv vizat este scurtarea la jumătate a vârstei animalelor aflate în producţie. Cantitatea de lapte obţinută în 6 ani se poate realiza şi în 3 ani prin material genetic de calitate şi prin asigurarea condiţiilor optime de furajare şi cazare. 
  
8. Ambiţia, pasiunea şi fidelitatea lui Gavrilă TUCHILUŞ au abonat Agrimat Matca la primele locuri ale concursurilor de profil. În ultimii patru ani firma despre care vă relatăm în această pagină a luat locul I în judeţ la întreprinderi mijlocii în domeniul agriculturii, titluri acordate de CCIA şi locul 16 la nivel naţional. În plus, pe unde a fost s-a întors acasă cu lauri. Aşa, taurul DutchBoy sau Integrity au ajuns vedete peste noapte, evident meritat. Din păcate, este evident faptul că agricultura nu a intrat în Uniunea Europeană. Ca să nu mai aducem aminte de lipsa clară a politicilor agricole. Dar ferma Agrimat este singura care a obţinut un Certificat Naţional şi Internaţional de înaltă calitate. Programul EurepGAP oferă standardele şi cadrul pentru certificarea proceselor de producţie agricolă în domeniul fructelor şi legumelor în conformitate, principiile sale bazându-se pe concepte ca siguranţa produsului alimentar, protecţia mediului înconjurător, sănătatea şi siguranţa lucrărilor agricole. Via a fost plantată în 1991-1992. Acesteia i se administrează trei tratamente pentru combaterea bolilor şi pentru o calitate de invidiat. Problema este că se importă vin de proastă calitate cu vaporul şi chiar dacă ai un vin bun, nu ai şi un preţ bun. Printre soiuri se numărtă Ceasla, Muscat de Hamburg, Feteasca albă etc. Agricultura practicată aici a devenit deja un fel de brand naţional, dar şi străinii au ajuns să se minuneze că, într-o ţară în care mai sunt ogoare pe care ţăranii le ară cu plugul ca pe vremea lui Ştefan cel Mare, mai sunt şi locuri în care termenul de ''fermier'' nu este doar o formulă de stil. Cei 35 de oameni de afaceri belgieni, în frunte cu ambasadorul acestei ţări la Bucureşti, Excelenţa Sa Philippe BEKE, alături de care s-a aflat preşedintele Uniunii Fermierilor Belgieni-Boerenbond, Piet VANTHEMSCHE, ne-au confirmat argumentele, oaspeţii mirându-se, pe bune, că într-o comună gălăţeană se poate face agricultură ''ca în filme''. Şi atunci de ce exemplul Matca, unde belgienii vor deschide mai mult ca sigur un veritabil ''consulat'' în domeniul agriculturii, să nu fie generalizat la nivel naţional? Cu voinţă se pot obţine rezultate pe măsură. Dar şi cu un ministru care este practician excelent, Gavrilă TUCHILUŞ, cel care pe 30 ianuarie 2012 va împlini 55 de ani, el fiind şi în comitetul director al organizaţiei Holstein Ro, al cărui management e asigurat de dr. med. vet. Mihai PETCU, care este şi preşedinte de onoare, specialist provenit de la Agroindustriala Pantelimon. Domnilor, puneţi tehnocraţii să conducă sectoarele vitale ale economiei naţionale şi rezultatele nu vor întârzia să apară. În opinia reporterului, ca şi a multor conaţionali, România poate supravieţui la cote normale dacă vom acorda atenţia cuvenită agriculturii şi turismului. Doar atât şi va fi suficient. 
  
Pompiliu COMŞA  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Galateanul Gavrila Tuchilus,ministru al agriculturii / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 364, Anul I, 30 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!