Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   



Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG - ROMÂNII ADAPTIVI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Atunci când trăim departe de ţara în care ne-am născut, gândurile despre atingerea noastră cea de toate zilele cu lumea „de afară” sunt ca o muzică ambientală, pe fundalul căreia ne mişcăm ca-ntr-un film. De parcă ne-am vizualiza de la distanţă, vieţuim de două ori: odată în direct şi odată pe ecranul suprapus peste experienţa noastră de acasă. Despre contactul nostru cu ceilalţi, cei pentru care „ceilalţi” suntem noi, nu încetăm să ne mirăm, indiferent câte decenii s-ar împlini de la plecarea noastră. Suntem români printre străini, români aici acasă.  
 
Se spune că am fi deschişi din fire, capabili să ne pliem rapid după orice situaţie. Ca orice trăsătură, şi adaptabilitatea are faţetele ei mai puţin măgulitoare. Gurile rele spun că ne paşte golirea de conţinut, dacă ne schimbăm culoarea de la o zi la alta, după cum bate vântul. Aşa să fie oare? Am descins în căutarea adevărului la faţa locului.  
 
Am dat start aventurii cotidiene şi, dând colţul, m-am trezit faţă-n faţă cu o inscripţie de doi metri pe peretele unei case: „Be like water, my friend: tasteless”, semnat Bruce Lee. Îmi amintesc vag de luptătorul sprinten de pe marile ecrane, pe bună dreptate invidiat pentru talentul aproape miraculos de a se face nevăzut, respectiv de a apărea pe neaşteptate. „Dreptate are”, îmi zic în gând. Să fii ca apa, neutru la gust, dar nu de prost gust. Transparentă, invizibilă la prima vedere, dar tenace când e vorba să modeleze pietrele de râu.  
 
Şi mă duce gândul la românii „curgători”, noi, cei care ne-am transbordat peste graniţele ţării, dar nu am dispărut de tot. Continuăm să ne destăinuim subtil, după modelul vaselor comunicante, lipsiţi poate de ostentaţie, dar existenţi. De bună seamă că facem faţă situaţiei destul de bine, oglindind în „apele” noastre lumea multicoloră cu care ne întâlnim. Filtrăm fără întrerupere, dar asta nu înseamnă că n-am avea adâncime. Neutri la gust – poate – dar harnici, adunând aromele pestriţe ale unei planete pe care suntem mereu bine primiţi. Omagiu actorului amator de de apă limpede. Are dreptate. „Be like water, my friend: tasteless.”  
 
Revin la noi. Ştiu că e mare pericol să generalizez. Dealtfel mă îndoiesc că ar exista trăsături universal valabile, aplicabile unei întregi naţiuni. Har Domnului, suntem unici, fiecare în felul său. Dar românii sunt adaptabili, asta o spun mulţi, chiar dacă sună plat. Suntem maleabili, flexibili, modelabili. Oare nu e minunat că avem capacitatea şi, mai ales, libertatea de a ne dezvolta, devenind mai mult decăt atât, cetăţeni ai lumii? Suntem indivizi cu calităţi şi defecte proprii. Nu suntem exponenţii unui genom limitat. Destinul nostru face vrând-nevrând o cotitură când emigrăm, dar asta nu implică neapărat schimbarea „stării noastre de agregare” intime, aceea de români. Nu ne transformăm în „neromâni” sau „antiromâni” atunci când ne adaptăm vieţii în altă ţară. Nu ne amputăm nimic, ci mai degrabă creştem, asemeni unor copaci altoiţi. Continuăm să facem parte din frumosul popor vegetal, cel inventat de Ana Blandiana în portetul nostru poetic, strecurat ca prin minune prin cenzura comunistă.  
 
„De unde altfel liniştea  
În care aşteptăm desfrunzirea?  
De unde curajul  
De-a ne da drumul pe toboganul somnului  
Până aproape de moarte,  
Cu siguranţa  
Că vom mai fi în stare să ne naştem  
Din nou?”  
 
Iată ce spune contemporanul nostru, scriitorul Andrei Pleşu, legat de adaptare: „Într-o poveste orientală, se vorbeşte despre un bogătaş avar, care a fost pedepsit să nu mai poată scăpa niciodată de încălţările sale rupte, pentru că nu le-a aruncat la timp. Trebuie să ne schimbăm, la timp, încălţările, să nu ne ataşăm, cu încăpăţânare, de ceea ce, uneori, pare proprietatea noastră cea mai intimă, dacă nu chiar însuşi destinul nostru”.  
 
„Virtutea – dacă există – e una singură: plasticitatea”, spune în continuare Andrei Pleşu. „Nu versatilitatea, nu inconsistenţa, nu oportunismul, dar plasticitatea: adică puterea de a reacţiona infinit diferenţiat la infinita diferenţiere a împrejurărilor, puterea de a trăi nu aplicînd criterii gata făcute, ci descoperind criterii. Cu alte cuvinte, puterea de a fi nou clipă de clipă”, închid ghilimele, punând capăt citatului din „Jurnalul de la Tescani”.  
 
În virtutea mottoului veşniciei luări de la capăt, după ce am închis cu grijă uşa în urma noastră, ni se deschide o uşă în faţă, în ţările în care suntem întâmpinaţi la sosire. La prima vedere pare de necrezut, dar s-a nimerit să găsesc tocmai unde mă aşteptam mai puţin, în paginile unui ghid turistic despre România, o descriere simplă şi la obiect a unei „metehne” tipice româneşti. Iată pasajul care mi-a atras atenţia:  
 
„Piesele de teatru absurd ale lui Eugen Ionesco sunt o încercare de a ridica puţin pătura gri a cotidianului anost, pentru a descoperi sub ea „o lume neatinsă”(...) Analog sculptorului Brâncuşi, şi Ionesco caută permanent o esenţă ascunsă, o realitate vitală, uitată, necunoscută până acum, care se ascunde în dosul unei lumi aparente. Probabil că idealul acesta artistic, tinzând spre un adevăr clar şi simplu, în căutarea unei „uşi” poetice, în dosul căreia se află realitatea lepădată de straiele ei lumeşti, este un ideal arhaic, românesc”. Am citat din ghidul turistic „Kulturschock Rumänien”.  
 
Că „românul s-a născut poet” ştiam deja demult, dar mărturisesc că mi se părea perfect normal. Pentru mine, ”şocul” e să constat că nu sunt şi celelalte neamuri la fel. Credeam că toţi puii de om – şi în special urmaşii lui Goethe - caută sensuri în adânc. Păcatele mele, iată ce uşor putem cădea în capcana extrapolării!  
 
Iluzia şi speranţa într-un locaş fără păcate ne însoţeşte aşadar peste tot prin lume. Dar ”peste tot atârnă greu, teama de singurătate”, vorba unui cântec interpretat de regretatul Florian Pitiş. Am plecat în căutare, dar ce anume căutăm de fapt? Prea mult s-a vorbit despre natura poetică a sufletului de român şi despre intraductibilitatea cuvântului „dor”. Poet sau nepoet, românul nu e doar un „animal afectiv”, cum îl numeşte într-o sintagmă Octavian Paler. Norocul face să avem şi vocaţie realistă. Fericita combinaţie dintre poet şi realism naşte adevărate nestemate, cunoscutul „haz de necaz”.  
 
Suntem tentaţi să criticăm tot ce-am lăsat în urmă, accentuând defectele de orice natură ale poporului şi ţării din care provenim. Pe când era tânăr, Emil Cioran spunea: ”Cum poţi fi român! Era o întrebare la care nu puteam răspunde decât printr-o autoflagelare de fiecare clipă (...)” Mai târziu, acelaşi Cioran ripostează nervos: „Eu nu-mi iubesc ţara? Păi eu îmi iubesc ţara aşa de mult, că-mi e ruşine că sunt român!". Acelaşi Emil Cioran, la maturitate, spune răspicat: “Iubesc istoria Romaniei cu o ură grea”. Nu cumva trecem toţi prin aceleaşi etape, maturizându-ne cu trecerea vremii, cu sau fără voie? Faptul că până şi cele mai luminate minţi au căzut în păcatul de a se ruşina pentru că sunt ruşi, germani, români sau orice altceva, nu e un alibi, nici pentru noi.  
 
Fără pretenţia de a minimaliza sau lua în derâdere vădita tristeţe care transpare din comentariile pesimiste, rămâne o binecuvântare libertatea de mişcare pe care am dobândit-o acum câteva decenii. Numai graţie ei avem de unde alege. N-a fost întotdeauna un lucru de la sine înţeles. Faptul că nu suntem condamnaţi din naştere la un destin unic, de ”ou ştampilat” cu numele unei naţii - sintagama aparţine scriitorului Patapievici - rămâne cadoul cel mai de preţ. Asemeni fiului rătăcitor, abia de la distanţă învăţăm să preţuim libertatea la justa ei valoare. Comparaţia nu e doar o figură de stil din lumea literaturii, ea este, înainte de toate, un mod de a progresa, care la nevoie se aplică şi spaţial, de-a lungul şi de-a latul planetei.  
 
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG  
Benissa, Spania  
noiembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG - ROMÂNII ADAPTIVI / Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 673, Anul II, 03 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!