Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Libertate > Mobil |   



Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG - ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă uit la ştiri de pe Maidan şi-mi revine în minte filmul acelor zile incendiare de decembrie. De ce spune scenariu? O fi fost! Dar noi, „pionii” eram, totuşi imprevizibili, nu ne produceam decât la comanda propriei noastre conştiinţe. Libertatea, probabil iluzorie, era, indiscutabil.  
 
Sosise vacanţa de Crăciun şi normal ar fi fost să ne aciuăm pe la casele noastre părinteşti, aşa cum făcusem şi în anii anteriori. Dar ne călărea un drăcuşor care ne ademenea să rămânem în capitală. Se simţea, literalmente, în aer, că se pregăteşte ceva nou. Eram electrizaţi.  
 
Au urmat protestele studenţeşti, efervescenţa unui nou început, speranţele şi dezamăgirile. Din nou ni se spulberau idealurile, dar măcar de data asta merita efortul răsturnării complete a ordinii fireşti: eram liberi. O groază de chipuri şi de specimene noi se perindau cu viteză ameţitoare prin vieţile noastre zdruncinate, în care nimic nu mai era cum a fost. Nici programa de la facultate, nici profesorii dezirabili şi cu atât mai puţin cei compromişi.  
 
Se perimase până şi ideea noastră despre perspective. Presupusul nostru viitor, care prevedea absolvirea, repartiţia, familia etc. ţinea acum de domeniul trecutului. Şi nimeni n–avea nimic împotrivă. Asaltaţi din toate direcţiile de „revoluţionari” dubioşi ne sprijineam unii de alţii, o mână de prieteni. Liantul dintre noi era perfect!  
 
În debandada generală apăreau zilnic publicaţii proaspete, pe care noi le citeam cu aviditate. Răsăreau partide prin toate colţurile, unele înfiinţate de oportunişti ingenioşi care adunau cele două sute cincizeci de semnături necesare, doar pentru a pune mâna pe fondurile acordate ca sprijin la înfiinţare. Îmi amintesc că apăruse un „Partid al Popeştilor” care, aşa cum îi arată numele, conta pe un efectiv mai mult decât numeros.  
 
În Ardeal, pe alocuri, a supravieţuit o neîncredere stranie, incorectă din toate punctele de vedere, mai ales din cel politic şi moral. Când un nume se termină în „escu” sau „ici”, se ciulesc urechile şi, măcar pentru început, se practică băgarea de seamă. Până şi tata ˗ omul cel mai tolerant de pe planetă ˗ avea ticul ăsta circumspect, deşi se contarzicea singur, avându-l ca prieten cel mai bun pe un tip cu numele de Popescu. Dar noul Preşedinte al României avea numele de Iliescu iar mulţi îl alintau cu Ilici...  
 
Printre toate rateurile pe care de bună seamă că le-a dat, şi care cu siguranţă nu de la numele de familie i s-au tras, gafe pe care cu generozitate i le-am uitat între timp, mi-a rămas întipărită o replică oarecare, în doi peri, de o ironie involuntară: „România are un singur vecin bun: Marea Neagră”. Acuma depinde cum interpretăm...  
 
Momentan arde iarăşi peste o graniţă, alta la rând; şi nu e cea cu marea. Dar parcă poţi să ştii? Se zvoneşte că în adâncurile ei s-ar găsi bogăţii. Iar importanţa strategică a mării noastre e cunoscută oricărui copil care învaţă să silabiseacă prescurtarea pentru Pactul Nordatlantic.  
 
Ce n-a reuşit totalitarimul să facă cu noi în prima jumătate a vieţii, am făcut noi de bunăvoie după aceea, luând fiecare altă cale, dezbinându-ne nesiliţi de nimeni. Mai târziu, setea noastră de depărtări a dobândit şi un nume: libertate greşit înţeleasă. În virtutea cărui drept să ne permitem atunci acum să dăm sfaturi vecinilor disperaţi?  
 
Eram sătuli de demagogi şi ocoleam politica. În schimb, abia aşteptam să experimentăm pe propria piele binefacerile economice ale capitalismului, pornind bineînţeles de la premiza libertăţii absolute.  
 
În Transilvania eram obişnuiţi cu conceptul de... transhumanţă. Multiplele naţiuni cu care convieţuisem nu exagerau patriotismul sub aspect geografic; se vehicula conceptul că eşti ceea ce eşti în suflet, nu pe adresa din buletin. Refrenul „uteciştii de azi, refegiştii de mâine” nu avea conotaţii de dezertare...  
 
„Am furnici pe toată talpa,/ Frige podeaua ca un bec,/ Asta-nseamnă că e timpul/ Să-mi pun pantofii să plec”, cânta Alexandru Andrieş prin cluburile studenţilor de la arhitectură. Iar Sergiu Ţoiu îi ţinea isonul pe la spectacolele cu public restrâns de la Teatrul Mic, intonând versuri de Marin Sorescu: „La o adică, la două adici,/ De ce sunt atâtea furnici?/ Ce dacă-s mici, ce dacă-s mici?” (...) „E musai, nene, să te furnici”. Pe noi toţi pusese stăpânire acel „sentiment plenar,/ din ce în ce mai rar, / când ies iar pe balcon/ şi cred că-s avion”, vorba sorescianului. Venisea vremea să... furnicăm.  
 
Şi ce spunea o tânără din Ucraina, ieri pe Maidan? Că e gata să moară, pentru că în condiţiile actuale nu merită trăit. Şi că dacă ar supravieţui, dar nu s-ar schimba situaţia, ar fi nevoită se plece din ţară. Trist.  
 
Opţiunile personale nu se suprapun peste cele naţionale. Când o fac, e un mare noroc şi o supremă binecuvântare. Dar se mai întâmplă. Şi zilnic ne uităm la ştiri.  
 
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG  
Benissa, Spania  
februarie 2014  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG - ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI / Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1151, Anul IV, 24 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!