Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comunicate > Mobil |   


Autor: Fundaţia Academică Dacoromână         Publicat în: Ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Fundaţia Academia DacoRomână - MEMORANDUM - 100 (1918-2018)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Bucureşti - Baia Mare, nr.7 din 15 -22 iunie 2014 (10 014 după Calendarul DacoRomânesc)  
 
Către statele şi naţiunile vecine României, toate statele lumii, O.N.U., U.E., N.A.T.O., organizaţiilor nonguvernamentale ale românilor din întreaga lume, precum şi către toţi cei care gîndesc şi simt româneşte  
 
Fundaţia Academia DacoRomână ”T.D.C.” (A.D.R.) prin statutul său legal este o societate liberă constituită pentru studii şi cercetări în domeniul dacoromânisticii – ca ştiinţa despre conştiinţa, acţiunile şi inacţiunile naţiunii dacoromâne de la origini până în viitorii posibili şi dezirabili –, pentru promovarea şi eternizarea valorilor temporale dacoromâneşti pe Terra comună, în ţară şi în lume. Ea are ca obiectiv strategic pregătirea spirituală a renaşterii întru reîntregirea naţiunii dacoromâne de pretutindeni în contextul valorilor temporale, europene şi universale contemporane. A.D.R. contribuie, independent de stat, la întărirea legăturilor dacoromânilor din ţară cu cei din afara frontierelor ţării şi acţionează pretutindeni pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii dacoromâneşti sub aspect etnic, cultural, lingvistic şi religios, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt în prezent. În anul 2018 se vor împlini 100 de ani de la făurirea Statului Naţional Român unitar, al cărui teritoriu este indivizibil şi inalienabil. Sub vremurile trecute privim în prezent spre vremurile viitoare cu speranţă.  
 
În actuala conjunctură internaţională, România şi Moldova au şanse istorice de a realiza reîntregirea istorică prin mobilizarea forţelor naţionale sănătoase, astfel încât data de mai sus să nu fie comemorativă, ci un prilej de sărbătoare naţională. Acum, idealul Reîntregirii este aproape ca oricînd. Stă în puterea generaţiilor noastre împlinirea acestui ideal pe care 1 Decembrie 1918 l-a dăruit românilor. Membrii A.D.R., ca urmare a cercetărilor proprii de aproape un sfert de secol, susţin că organizaţiile cultural-ştiinţifice româneşti de pretutindeni înfăptuiesc reîntregirea spre a deveni ireversibilă. În acest sens, încă din 2011 a publicat documentul ”MANIFEST 2012” care se înfăptuieşte pas cu pas de către forţele unioniste comune.  
 
Academia DacoRomână T.D.C. se adresează membrilor şi simpatizanţilor organizaţiilor, precum şi persoanelor fizice iubitoare de patrie şi de neam, cunoscătoare ale istoriei, culturii şi civilizaţiei strămoşilor noştri antlanto- pelasgo- ramano- latino- valaho- iliro- scito- sarmato- macedo- traco- geto- dacoromâni (pe scurt: dacoromâni) din Vechea Europă şi din întreaga lume acum, în săptămîna dintre 15 iunie - Ziua comemorării lui Mihai Eminescu - şi ziua istorică de 22 iunie, cînd ostaşii români au primit ordinul: „Vă ordon, treceţi Prutul!”, cu prezentul document pentru împlinirea idealului Reîntregirii DacoRomâniei, în aşa fel încît de la 1 Decembrie 2018, în Europa, românii să nu se mai învecineze cu românii.  
 
Astăzi, membrii Academiei DacoRomâne au presimţirea că naţiunea şi statul român sunt supuse unui proces de deznaţionalizare forţată, de disoluţie şi dezmembrare teritorială, de lichidare a avuţiei naţionale şi a patrimoniului cultural naţional material şi imaterial printr-un jaf cumplit, cum n-a mai fost niciodată în lume.  
 
Nimeni nu ne mai poate apăra, nimeni nu mai are obligaţia să ne apere dacă noi nu ne mai apărăm identitatea, patria şi averea naţională, resursele şi patromoniul cultural, dacă ne dăm bătuţi fără luptă, dacă acceptăm planurile criminale ale mai marilor lumii de azi. Avem datoria sacră să apărăm şi să reunim moştenirea culturală, teritoriul, vatra etnogenezei naţiunii dacoromâne din vremea lui Burebista, statul şi resursele pe care le avem de la începutul lumii.  
 
Situaţia internaţionala este similară cu premisele primului război mondial, iar marile puteri vor să se răfuiască pînă la capăt cu toate armele existente. Miroase a praf de puşcă, iar superputerile se sfidează şi vor să se sfîşie reciproc în văzul lumii. Noi suntem la mijloc, cînd pradă şi cînd scut, pentru unii şi pentru alţii, cu economia jefuită de U.E. şi cu armata dezarmată de N.A.T.O., fără apărare şi fără resurse, mai săraci ca niciodată pe această lume. Am căutat aliaţi şi protectori strategici şi am găsit stăpîni. Tot prin noi înşine vom izbîndi, cu înţelepciune, inteligenţă şi diplomaţie.  
 
În aceste condiţii catastrofale pentru viitorul naţiunii noastre care de peste 2000 de ani, la războaiele romano-dacice purtate de imperiul roman falimentar pentru aurul strămoşesc, nu ne mai revenim la înălţimea culturii şi civilizaţiei proprii, suntem în pragul desfiinţării ca stat şi ca neam în rîndul lumii. Nimic nu se înfăptuieşte fără sacrificii. Cînd se vor linişti apele după furtună, România va fi Reîntregită dacă vom fi înţelepţi, echilibraţi şi vom rezista capcanelor pe care istoria ni le sorteşte. Numai prin inteligenţă şi diplomaţie vom învinge pentru a ne recîştiga locul nostru binemeritat între naţiunile dezvoltate, fruntaşe ale lumii. Lumea întreagă va înţelege că că DacoRomânia zamolsiană este nemuritoare. Avem un prieten sincer: China şi, împreună cu ea, noi, dacii liberi vor fi nemuritori şi biruitori.  
 
Apreciem că în aceste vremuri tulburi avem datorii fără de care pierim şi pe care trebuie să le ţinem în veci: Prima problemă este aceea a menţinerii şi apărării limbii române în România şi Moldova ca state naţionale în graniţele recunoscute pe plan internaţional cu limba oficială de stat: limba română – comoara cea mai de preţ. Tot astfel, în toate comunităţile românilor din întreaga lume trebuie să obţinem dreptul de a vorbi, gîndi şi crea în limba maternă, ca drept fundamental şi imprescriptibil de a fi român – dreptul vital al naţiunii la această identitate eternă, alături de toate celelalte drepturi şi libertăţi ale omului la standarde europene şi universale.  
 
Pierderea limbii române înseamnă risipirea naţiunii, a vectorului identităţii noastre, a tezaurului culturii şi civilizaţiei noastre, dispariţia definitivă a dacoromânilor de pe acest Pămînt pe care numai unii vor să-şi globalizeze numai valorile lor, împotriva noastră şi a altora mai mici. Acolo unde este limba română acolo este şi România. Patria noastră este limba română şi cîtă vreme va fi limba română vom avea o patrie!  
 
A doua problemă este aceea a păstrării cu orice preţ a statului, ca stat român, naţional unic şi unitar, suveran şi independent, al cărui teritoriu trebuie să fie inalienabil, indivizibil. Pierderea lui, a suveranităţii deciziei naţionale prin ocuparea acestuia de către un alt stat sau un nou imperiu înseamnă risipirea rapidă a naţiunii, deznaţionalizarea definitivă, forţată şi irevocabilă a naţiunii şi înmormîntarea pe veci a culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor noastre de a fi dacoromâni;  
 
A treia problemă o constituie apărarea culturii, educaţiei creativităţii naţionale identitare dacoromâneşti prin redacoromânizarea perpetuă a noilor generaţii în spiritul tradiţiilor strămoşeşti în mod ascendent şi permanent;  
 
A patra problema constă în asumarea dreaptei credinţe din rădăcinile paleocreştine zamolsiene ca religie naţională prin Biserica Naţională DacoRomână Creştin-Ortodoxă şi de renaştere a primei şcoli academice şi teologice din lume, din vremea Daciei preistorice: Andronikon-ul zamolsian.  
 
A cincea problemă este aceea a menţinerii neîntrerupte a legăturilor de sînge, de limbă şi cultură, de istorie şi civilizaţie între românii din vetrele strămoşeşti din spaţiul carpato-danubiano-pontic şi cei din comunităţile de români din vecinătatea europeană, precum şi între toate acestea şi comunităţile de români compacte de pe toate continentele lumii. Acolo unde trăiesc românii acolo este dacoromânitatea noastră de zece ori milenară globalizată de la facerea lumii.  
 
Numai împlinind aceste datorii sacre de a păstra mai întîi ceea ce avem vom izbîndi întru împlinirea cu orice preţ, pînă la 1 decembrie 2018, a renaşterii statului naţional român, unitar şi unic, suveran şi independent, a DacoRomâniei nemuritoare unite.  
 
Pentru promovarea, păstrarea şi consolidarea stării de înflorire a naţiunii noastre, Academia DacoRomână susţine înfăptuirea prin fapt şi cuget, de către fiecare român din vatra strămoşească şi din întreaga lume, de tot natul care simte şi gîndeşte româneşte, a celor 7 IDEALURI ale mişcării culturale dacoromâneşti pe care o reprezintă întru identitatea naţională, astăzi:  
 
1.Realizarea unei federaţii universale a organizaţiilor nonguvernamentale dacoromâneşti - FORUMUL ORGANIZAŢIILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE DACOROMÂNEŞTI – F O C U S, şi mai cu seamă de afirmare a năzuinţelor organizaţiilor românilor din întreaga lume într-un Parlament al dacoromânităţii. Avem nevoie de modelele reprezentate de Societatea Carpaţii şi iluştrii noştri înaintaşi, precum marele Nicolae Densuşianu, autor al monumentalei Biblii a dacoromânilor - Dacia Preistorică, modelul genialului voievod al limbii şi culturii dacoromâne, Mihai Eminescu, gînditorul care ne îndeamnă să dacizăm totul, de marele spirit al cunoaşterii Zamolse – întîiul nostru Iisus, de marele rege Burebista – întîiul Unificator al neamurilor strămoşilor noştri, urmat de Regalian şi Mihai Viteazul – reîntregitori de ţară, de enciclopedistul de geniu B.P. Hasdeu care s-a întrebat şi a dat răspunsul necesar, acela că n-au pierit dacii, precum şi modelele de înţelepciune ale marilor părinţi fondatori ai dacoromânisticii, precum preotul şi istoricul Dumitru Bălaşa – primul preşedinte de onoare al Academiei DacoRomâne, de nemuritoarele simboluri ale luptei pentru libertate şi identitate şi autohtonie naţională, pentru continuitate neîntreruptăîn vatra etnogenezei, de jertfa lui Decebal pentru dăinuire în vatra strămoşească, de martirul Constantin Brîncoveanu în respectul tradiţiilor şi obiceiurilor dreptei credinţe moştenite de la înaintaşi. Unirea în simţire, în cuget şi acţiune va accelera procesul de solidaritate şi de unitate naţională al acelora care simpatizează cu acest neînfrînt şi uriaş curent cultural dacist, cu rădăcini multimilenare, care a devenit o mişcare istorică a dacilor liberi, o forţă spirituală şi morală invincibilă în lumea contemporană.  
 
2. Constituirea, pentru întîia dată în istoria României, a unei prime componente denumite SECŢIA DE DACOROMÂNISTICĂ în structura de cercetare a Academiei Române, cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală al ţării, care reuneşte personalităţi consacrate din domeniile ştiinţei şi culturii, instituţie de interes public naţional de cercetare în domeniile fundamentale ale ştiinţei şi culturii, cu personalitate juridică de drept public şi independentă în lucrările sale de orice natură, din Bucuresti.  
 
Există niponistică, iudaistică, germanistică, hungaristică etc., de ce n-ar exista şi dacoromânistică în inima forului suprem al culturii naţionale? Sediul dacoromânisticii este în Academia Română. Pentru aceasta trebuie să reunim şi să reconstituim colecţia de lucrări intitulat Biblioteca dacoromânească la Biblioteca Academiei Române, să continuăm împreună proiectele începute precum revista Studii şi cercetări de dacoromânistică, Enciclopedia Academiei DacoRomâne, Istoria DacoRomânilor, Dicţionarul etimologic al limbii dacoromâne, Gramatica limbii dacoromâne, alte lucrări care reprezintă adevărate repere fundamentale pentru istoria, cultura şi civilizaţia strămoşilor nostri. Cultura este scutul eternităţii oricărei naţiuni.  
 
3. Dacă istoria, cultura şi civilizaţia întru începuturi de la Dunăre, din Carpaţi şi de la Marea Neagră sunt dacoromâneşti, dacă limba noastră este dacoromână, dacă naţiunea noastră este dacoromână, atunci şi ACADEMIA ROMÂNĂ trebuie să se autodefinească ACADEMIA DACOROMÂNĂ. Aşadar, va fi Academia DacoRomână, pentru că nu poate fi nici rromo-română, nici iudeo-română, nici islamo-română sau slavo-română, nici altfel. Între Dacia şi România este nici o deosebire, Dacia de atunci este România de azi, numai că este ceva mai mică – oamenii şi graniţele politice fiind sub vremuri, nu peste ele, şi de aceea între Dacia şi România nu încape nici măcar o liniuţă de despărţire, scriindu-se legate, îngemănate pentru mileniile trecute şi viitoare.  
 
4. Biserica Ortodoxă Română, maica naţiunii dacoromâne este păstrătoarea tradiţiilor spirituale nemuritoare ale paleocreştinismului zamolsian dacoromânesc, izvorul din care s-a născut religia creştin-ortodoxă naţională. De aceea ea trebuie să devină BISERICA NAŢIONALĂ DACOROMÂNĂ CREŞTIN-ORTODOXĂ fiind mai întîi biserică naţională şi apoi dacoromână ca identitate, creştină drept credinţă şi ortodoxă ca rit. Astfel, ea a fost, este şi va fi a dacoromânilor din DacoRomânia şi din întreaga lume şi sub semnul lui Zamolse, întîiul nostru Iisus Christos, prin unificarea bisericilor surori creştin-ortodoxe şi greco-catolice.  
 
5. În aceste vremuri de pericole deosebit de grave şi de ameninţări făţişe la adresa unităţii naţionale, de dictate imperial pentru dezmembrare a ţării prin aşa-zise regionalizări şi descentralizări, în jurul F O C U S este necesară unirea tuturor forţelor naţionale social-politice, cultural-ştiinţifice şi profesionale într-o organizaţie atotcuprinzătoare intitulată BLOCUL UNITĂŢII NAŢIUNII – B U N pentru desăvîrşirea revoluţiei de unitate naţională, sub semnul marelui voievod al limbii şi culturii dacoromâne, MIHAI EMINESCU, avînd ca organ de decizie dacist denumit Garda DacoRomână, avizat de către Senatul A.D.R.;  
 
6. Ambele organizaţii reunite, F O C U S şi B U N trebuie să propună un proiect de Constituţie pentru DacoRomânia care, pe baza unui referendum naţional, atunci cînd condiţiile vor permite, să consacre REVENIREA LA DENUMIREA ŢĂRII DACIA, RUMANIA sau DACOROMÂNIA - ca etapă intermediară, astfel încît să ştie toată lumea că românii sunt vechii daci şi că proiectul dacic primordial a învins prin milenii, sub semnul marelui rege Burebista Unificatorul de neamuri;  
 
7. Pentru împlinirea Programului de redacoromânizare şi de reinstaurare a valorilor zamolsiene ale dreptei credinţe creştin-ortodoxe, pentru redobîndirea componentei identitare originare, FOCUS şi BUN au nevoie de un vector politic al dacoromânităţii din întreaga lume, de un partid naţional autentic, cu o doctrină naţională. Propunem denumirea de PARTIDUL DACILOR LIBERI – D.L. ca vector al acţiunii, partid aflat în curs de organizare pentru înregistrare la instanţele competente, cu semnul Sfinxului din Bucegi şi al steagului dacilor. Iar noi, locului ne ţinem, cum am fost aşa rămînem ...  
 
*  
 
În anul 2014, la 5 mai, s-au împlinit un număr de ani de la asasinarea marelui rege Burebista care a realizat primul idealul unităţii de neam – un mare simbol pentru visul naţiunii din 2018. Pînă atunci, România trebuie să aibă un ansamblu monumental Burebista şi garda sa în centrul capitalei ţării, precum şi în fiecare dintre marile centre în care trăiesc compact români. Unirea se construieşte în inimi, cuget şi simţire românească, nu se face de la sine. În conjuncturi potrivnice ea cere sacrificii, atît singulare, cît şi în proporţii de masă.  
 
Prima premiză o constituie faptul că, anterior, naţiunea noastră a fost unificată de Burebista, ca urmare a unificării spirituale înfăptuite anterior acum peste 7500 de ani de Zamolse, dar şi de Regalian. Cei care au înfăptuit, fie şi pentru puţină vreme Unirea, precum Mihai Viteazul, au dat exemplu pentru refacerea Daciei mici sub Alexandru Ioan Cuza. Cei care au făurit România Mare interbelică – au fost o întreagă generaţie de mari patrioţi.  
 
A doua premiză o constituie forţa spirituală a naţiunii, care năzuieşte la unire ca ideal primordial, ca la o stare de normalitate. Mareşalul Ion Antonescu a refăcut cu demnitate graniţele la Răsărit, răpite prin pactul criminal sovieto-german, plătind cu jertfe uriaşe, inclusiv cu sacrificiu de sine, în conjunctura tragică reprezentată de Al Doilea Război Mondial.  
 
A treia premiză porneşte de la realitatea istorică recunoscută de toţi, că românii încă se mai învecinează cu românii. Contextul politic european contemporan în plină evoluţie constituie o perspectivă excepţională pentru unitatea dacoromânităţii. Azi, pe teritoriul reunificat de marele rege Burebista curge iarăşi sînge nevinovat, dincolo de Nistru şi de Tisa. Oare cât sânge trebuie să mai jertfească dacoromânii pentru următoarea Reîntregire a României?  
 
Reîntregirea trebuie să fie înfăptuită de către românii din afara graniţelor României de azi. Iniţiativa trebuie să pornească de la cei pe care vremurile vitrege i-au situat în afara graniţelor politice actuale împotriva voinţei lor, a naţiunii şi a statului. Acţiunile Reîntregirii trebuie duse de organismele societăţii civile libere, care se raportează la naţiune şi nu la stat ca entitate politică. România ca stat, la fel ca şi statele vecine, are alte probleme, mai grave sau mai puţin grave de soluţionat, în vreme de criză.  
 
Revoluţia pentru desăvârşirea unităţii naţionale este singura revoluţie adevărată pe care naţiunea română o doreşte cu adevărat de la Burebista, mijlocul mileniului trecut şi în prezent şi o va împlini la momentul potrivit. Cu orice clipă pierdută, naţiunea se risipeşte, e dezrădăcinată şi înstrăinată. Suntem încă o naţiune neunită, poate singura naţiune europeană, în afara naţiunii irlandeze, care nu şi-a împlinit unitatea naţională.  
 
Noi credem că este datoria comunităţilor dacoromâneşti cu care ne învecinăm trebuie să vină acasă cît mai repede cu putinţă, împreună cu resursele umane, patrimoniul lor material, imaterial şi spiritual, pînă nu vor fi deznaţionalizate definitiv. Strategiile trebuie să corespundă unor scenarii istorice care pot fi imaginate ca viitori posibili pentru a fi pregătiţi mereu cu noi căi, metode şi procedee adecvate scopului reîntregirii. Este de dorit să obţinem reîntregirea fără să tragem un cartuş, fără să curgă nici o picătură de sânge românesc şi nici chiar străin.  
 
Trebuie să avem răbdare, să consolidăm forţa spirituală, trezirea sentimentului naţional, cunoaşterea limbii, a istoriei, culturii şi civilizaţiei dacoromâneşti de la origini până în prezent.  
 
Trebuie să realizăm un spaţiu economic comun, să ajutăm multilateral românii de peste graniţele noastre politice, să ajutăm la constituirea unui spaţiu juridic, ştiinţific, cultural, spiritual-creştin comun, să asigurăm libera circulaţie a capitalului, forţei de muncă, a ideilor şi presei de orice fel. Odată înfăptuite cele de mai sus, graniţele politice intraromâneşti nu mai sunt necesare, ele devenind, practic, spaţiu intern dacoromânesc, european şi universal.  
 
Fundaţia Academia DacoRomână T.D.C. susţine Renaşterea dacoromânească. O cale în forţă nu este agreată în contextul internaţional actual şi, probabil, nici în viitor. Calea paşnică este cea mai potrivită, pentru ea trebuie să avem înţeleciunea şi răbdarea, altfel mii, sute de mii, poate milioane de români ar pieri sau ar fi mutilaţi, schilodiţi sufleteşte pentru totdeauna, ceea ce ar fi un sacrificiu nepermis de mare pentru o naţiune ca a noastră.  
 
Avem nevoie de idei, de gândire, acţiune calculată, de sacrificii şi tenacitate, de acţiune identitară, de măsuri pragmatice substanţiale, constante, susţinute şi decisive. România este la ora examenului identitar. Nu putem face pauze, nu putem renunţa, nu putem da înapoi.  
 
Fiecare om este un factor de unitate, de educaţie permanentă. Timpul lucrează pentru noi, iar noi nu trebuie să aşteptăm momentul potrivit. Trebuie să fim în stare să îl creăm. În lume mai sunt ţări care nu şi-au realizat idealul unificării: China, Coreea, ţările arabe, sud-americane, Irlanda etc. Ele pot fi aliaţii noştri diplomatici.  
 
Un Partid al Dacilor Liberi –D.L. cu o doctrină naţională autentică, de unitate naţională, democrată, a fost fondat din iniţiativa Senatului Academiei DacoRomâne şi va fi, în curînd, înregistrat la Tribunalul Bucuresti. Acesta, pe baza unui Program de renaştere dacoromânească pe termen lung trebuie să acceadă democratic la putere pentru a duce la îndeplinire idealurile noastre de eternizare a valorilor temporale dacoromâneşti în epoca globalizării, conform năzuinţelor noastre de pace, prietenie şi colaborare internaţională, într-o lume mai bună şi mai dreaptă.  
 
Dacă vom rata momentul care vine, până în 2018, naţiunea va mai avea probabil astfel de momente clare pentru desăvîrşirea idealului naţional deabia, poate, peste o sută de ani... Chemăm toate forţele sănătoase ale dacoromânităţii la unitate pentru ca ANUL 2018 să reprezinte anul Reîntregirii naţiunii dacoromâne de pretutindeni, iar Memorandum 100 (1918-2018) să devină realitate!  
 
Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît (Petru Rareş)  
Veniţi cu noi, DacoRomânia va renaşte prin adevăr, dreptate, muncă şi credinţă!  
 
SENATUL FUNDAŢIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ  
“TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA”  
 
Contact:  
 
 
-------------------------------------------------------  
 
Deschidem lista de semnături: Geo Stroe, Aurel V. David, Mihai Prepeliţa, Constantin Mocanu, Vasile I. Zărnescu şi dacii liberi...  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Fundaţia Academia DacoRomână - MEMORANDUM - 100 (1918-2018) / Fundaţia Academică Dacoromână : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1264, Anul IV, 17 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Fundaţia Academică Dacoromână : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Fundaţia Academică Dacoromână
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!