Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Fugiţi, mortul!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De unde şi până unde, Ghiţă Pălămidă ajunsese la concluzia că îl înşeală nevasta şi pentru asta era în stare să-şi ia lumea în cap. E drept că nu avea nici o dovadă dar el nu mai putea dormi şi începuse să se usuce pe picioare. Simţea că Zambilica îl duce cu preşul şi nu putea să o dovedească. O iubea la fel de mult ca în prima zi, mai ales când o vedea fardată, rimelată, fond de ten, mascara, când îşi punea bluza de in cu alesături naţionale şi fusta scurtă cu pliuri, atunci nu numai bărbaţii întorceau capul, după ea sorbind-o din ochi, ci chiar şi femeile muşcate de o invidie independentă şi instantanee. Îi venea atunci să se oprească şi să le strige: 
  
- Mocofanii, ochii la băiatul. Deschideţi măi ambrazurile şi holbaţi văzătorii, cătarea la baza ţintei, înălţător zero. Lăsaţi-vă măi balabustele care v-aţi procopsit cu ele pe toată viaţa şi clătiţi-vă ochiul magic să vedeţi voi prospătură la Zambilica. Vă place indigenilor marfa lui băiatul? 
  
Oh, dacă ar fi avut şi el un costum de muşchetar ca D'Artagnan... Cum i-ar fi plăcut lui să se sborşească la ei, cu mâna lui mare şi butucănoasă pe garda săbiei: 
  
- Gata cu holbatul contemporanilor că vă cade greu şi faceţi zâmbre. Atunci ar fi ridicat spada spunându-le fioros: An gard, (En garde!) nemernicilor!  
  
Ea avea de lucru la birou, cu şefii. Altă viaţă nu ca a lui care în calitate de auxiliar îl trimiteau toţi unde era şi unde nu era nevoie: să măture curtea, să ajute la descărcarea vagoanelor cu materii prime, să cumpere câte ceva pentru nu ştiu cine de acolo de la biroruri, să ducă un pachet cu frachte la gară şi câte şi mai câte, incluse de el cu largheţe la capitolul etcetera şi altele. Până la urmă şi-a zis că nu poate să fie sigur decât de ce vede cu ochii lui iar de văzut nu poate să vadă ce îl interesează decât dacă stă la pândă. Numai să prindă momentul când şi unde trebuie să o facă. Odată hotărârea luată, gândurile negre şi-au luat zborul ca un balon sub presiune şi care se eliberează brusc din captivitate. Îţi trebuie puţin noroc că de şmecherie nu duce lispă. Aşa că fără multă vorbă s-a învoit două zile de la serviciu. Două zile în care presimţea el că are să se întâmple ceva şi seara o anunţă grav: 
  
I-a spus că pleacă la Arad să urgenteze livrarea de fire penea (PNA), a ajuns şi el om de încredere, (!) ea l-a condus la gară, l-a urcat în tren, locomotiva tocmai începuse să fluiere, el se ridică pe scări şi închide uşa, ea plânge cu sentiment în batista roz trimiţîndu-i bezele deşi acum nu îl mai vedea, iar el a avut tocmai timpul să deschidă uşa de pe partea cealaltă a vagonului, să arunce geamantanul şi apoi să sară şi el, că trenul prinsese o viteză accelerată cu care nu te joci la un caz ca ăsta. 
  
S-a asigurat că nu l-a văzut, a dus repede valiza la bagaje de mână, a ajuns înaintea ei la colţul străzii, ora nouă, întuneric, ascuns bine după un chioşc de răcoritoare şi în cele din urmă a zărit-o şi pe ea întorcându-se tristă acasă. Şi mai departe nu s-a întâmplat nimic. 
  
Îi venea să renunţe dar n-a făcut-o. 
  
Dimineaţa s-a odihnit şi înainte să ajungă ea acasăs-a hotărât să îi scrie o misivă de adio, să îi spună că ştie tot. Ce ştie? Nu ştie nimic. Că o bănuia el de mult, drept pentru care el se va omorî din cauza ei: 
  
Dragă Zambilica, 
  
Inima mea rănită îşi ia adio de la viaţă, la picioarele patului nostru conjugal. Nu mi-ai fost nici credincioasă, nici fidelă şi ai să mă porţi pe conştiinţă care nu se mai poate spăla cum am auzit că se mai procedează cu memoria, până la adânci bătrâneţi, dacă nu te-o călca vreo maşină mai devreme. 
  
Al tău pentru eternitate, 
  
Ghiţă Scumpişor. 
  
Pune scrisoarea într-un plic la vedere pe bufet. Dar când va citi ea ultimele lui rânduri, el ar trebui să fie prin apropiere să o vadă cum reacţionează. Nu cumva o să se bucure? Şi atunci scoate frânghia pe care o pregătise pentru momentul fatal şi după ce îi încearcă tăria în cârligul de la lustră, mută masa lângă şifonier, se urcă pe un scaun şi începe să îşi petreacă fluierând legăturile pe după omoplaţi. Văzuse el odată într-un film american cum un şerif sperie cu trasul pe sfoară un bandit care ia totul în serios şi acesta varsă toate ponturile. Legătura în jurul gâtului, numai de formă, astfel că atunci când va face vânt scaunului cu piciorul, el va atârna legat numai de subsuori. 
  
Floare, şi încă ce floare, la ureche! 
  
Şi se mai felicită o dată pentru ideea lui. Ora opt. O recunoaşte după paşi. Marea clipă a venit! Descuie uşa. O fi singură? De ce o fi întârziat? Aprinde lumina în hol. Încă nu bănuieşte nimic. Apoi deschide sufrageria. O simte pornind spre comutator şi aprinde lumina odată cu căderea scaunului în timp ce el prinde să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap şi scoate limba. Face parte din recuzită. 
  
Ţipătul pe care îl scoate îi răscoleşte toată fiinţa. Îngrozită şi terorizată îl priveşte fără să înţeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete şi se scurg astfel câteva secunde nesfârşite. Porneşte apoi într-o goană disperată pe scări: 
  
- Ghiţăă, Ghiţă al meu, s-a omorât. A murit Ghiţăăă... 
  
Se opreşte, sughiţă de câteva ori şi continuă la fel până în curtea interioară. Încep să se deschidă uşi, ferestre, alţi ochi pândesc curioşi pe după perdele. 
  
- Ce e, ce s-a întîmplat? 
  
Pe uşa lăsată deschisă pătrunde baba Leanca vecina de palier, cântăreşte situaţia dintr-o privire şi o acceptă cu interes. Ghiţă încă se mai legăna uşor în ştreang şi cu coada ochiului o urmăreşte vigilent. După cum se uită cotoroanţa în toate părţile, asta a venit după cotelit. O vede încercând să deschidă febril uşa şifonierului, o pierde un moment din vedere dar o aude trăgând sertarele de la toaletă şi în cele din urmă cade cu privirea pe mâna stângă a mortului, în al cărui inelar se lăfăie provocator un ghiul de zile mari. 
  
Lui tot nu îi mai foloseşte acum la nimic! 
  
Trage disperată de inel dar nu reuşete să îl scoată. Ia uite baba ce curajoasă e! Dacă ai şti tu hoaşcă bătrână câţi rulmenţi m-a costat ăsta la Istanbul! 
  
Intrată în criză de timp fiindcă pe scări se aude acum glasul tânguitor al Zambilicăi apropiindu-se, vede la îndemână o igliţă şi nişte andrele. Le smulge şi încearcă pe rând ba cu igliţa, ba cu andreaua să tragă inelul de pe degetul lui Ghiţă dar nu reuşeşte. 
  
Îl zgârie o dată, de două ori, începe să curgă sânge, mortul strânge din dinţi şi când nu mai poate să suporte, îi pune babei un picior pe umeri şi o trânteşte cât colo pe linoleum. 
  
- Te-n cur babo, ai venit la furat? 
  
Baba zboară ca pe gheaţă până lângă perete şi înainte de a-şi da seama ce se întâmplă, îi scapă fără să vrea: 
  
- Ce ziseşi maică? 
  
Să ştii că am lovit-o prea tare şi şi-o fi rupt baba noada. Asta îmi mai trebuia acum. 
  
Paralizată şi lipsită de apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia şi îşi dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea. 
  
Închid ochii şi se lungeşte pe linoleum. 
  
Ghiţă se apleacă asupra ei, o zgâlţâie şi îi dă cu blândeţe câteva palme: 
  
O stropeşte cu apă doar, doar şi-o reveni. Nimic! 
  
- Te-am prins în flagrant pe viu şi acum tot dumneata faci fiţe? Dacă nu te trezeşti, te duc la poliţie şi... au ăia ac pentru cojocul dumitale. 
  
Ce ar fi la o adică să mă duc cu moarta în spate la gabori şi să le-o dau în bună stare? 
  
Între timp apare Zambilica: 
  
- A murit Ghiţă, a murit Ghi... 
  
Se opreşte şi nu îi vine să îşi creadă ochilor: Ghiţă îi făcea respiraţie artificială gură la gură babei Leanca bombănind supărat. 
  
De data asta o porneşte iar înapoi ţipând ca din gură de şarpe: 
  
- Fugiţi, mortul! Strigoiul,... Acolo sus... 
  
În faţa blocului se adunase toată stada, tot cartierul, primăria, Liga pentru drepturile omului, şi un delegat al Consiliului de Securitate ONU. 
  
Numai Ghiţă Pălămidă a trecut maiestuos printr-un culoar de protecţie şi înainte să se urce în maşina poliţiei a mai apucat să strige din răsputeri: 
  
- Aţi văzut mă' sicofanţilor! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Fugiţi, mortul! / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!