Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Fuga
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fuga 
  
Ana şi-a pierdut mama înainte de vreme, în condiţii tragice. A trecut greu peste această perioadă dificilă. Cum şi-a asigurat autoapărarea? Prin atac. Zilnic se certa cu tatăl. Niciunul nu înţelegea pe celălalt. Ana avea jurnal, iar tatăl de acolo a aflat că-l acuză fiica pentru moartea mamei sale, că îl detestă şi îi vine să-l omoare. Dacă şi-ar permite nici n-ar mai veni acasă. Dar n-avea unde să se refugieze. 
  
-Eu te înţeleg într-un fel, eşti adolescentă, iar adolescenţii sunt rebeli. Nu mă urăşti în realitate, dar aşa vrei să-ţi manifeşti nevoia de autonomie. Va trece şi perioada aceasta şi vei vedea că totul se va rezolva, a spus cu un accent amar tatăl. 
  
-Tu ai auzit vreodată despre intimitate? Cum ai îndrăznit să-mi citeşti jurnalul personal? Tu n-ai secrete?! Tu nu-ţi încui lucrurile personale în dulap unde n-are voie să umble nimeni?! Ce ai câştigat prin faptul că mi-ai citit jurnalul? Te-a surprins într-un mod neplăcut? Aşa-ţi trebuie! De acum încolo te poţi calma, jurnalul a fost ars şi nu mai încep altul ca să nu te ademenească vreun gând similar! 
  
După masă tatăl a adus o prietenă în casă. 
  
Prezenţa ei o deranja, dar faptul că tatăl dorea ca ea să-i fie prezentată, i s-a părut penibil de tot. Nici un an n-a trecut de când şi-a îngropat mama, dar părintele era de neîntrecut în a agăţa fel de fel de femei. Fiecare dorea să meargă cu el la restaurant şi s-o cunoască pe ea. Ana avea 17 ani şi nu accepta o nouă mămică. Această noţiune nu poate fi multiplicată sub nicio formă după bunul plac. Nimeni n-o poate invada, mai ales fiinţele din apropierea lui. 
  
-Ţi-am spus de mai multe ori, mama e numai una, şi renunţă, fă bine, la insistenţele tale. Nicio femeie nu doresc s-o cunosc din colecţia ta! Dacă îţi plac, decizia e a ta, ce faci cu ele, dar mie să-mi dai pace, nu vreau să ştiu de ele. Peste un an sunt majoră, deci nu am nevoie să mă crească nimeni. Eu o plâng pe mama în fiecare zi şi mă deranjează grozav vocile străine în încăperile acestea, care respiră şi azi urmele ei ... plânsul care o gâtuia, a împiedicat-o să mai discute cu tatăl. S-a închis în camera ei şi a început să citească, uitându-se de fapt, în depărtare deasupra literelor. Cum să iasă din această situaţie? Nu ştia. Nu avea un sfetnic bun. 
  
Peste un timp desluşea o voce feminină, străină în cealaltă cameră, care i se părea insuportabilă. Aşa a păţit şi în cimitir când din senin a început să cânte o orchestră la înmormântarea mamei sale. La timpul respectiv i se părea absurdă muzica la mormântul fiinţei dragi. Nu suporta nici acum vocea intrusă, trebuia să acţioneze, să fugă, dar cum? Prin holul casei nu se putea că o repera tatăl. A rămas fereastra din bucătărie. Dacă o va căuta părintele, măcar îşi dă seama ce părere are despre atitudinea lui. Uşurată, pornea la o plimbare prin oraş fără niciun ţel. Se însera, dar nici atunci n-avea chef să se întoarcă. Casa a devenit străină pentru ea de când nu mai era mama, nici fratele, fiind condamnată ea singură să trăiască cu părintele, singurul vinovat pentru tragedie. 
  
Pe neobservate a ajuns şi pe nişte străduţe secundare. Cineva i-a vorbit, iar Ana a răspuns pe loc. Nu obişnuia să facă cunoştinţă pe străzi, dar atunci totul părea altfel, simţea nevoia comunicării. Părea un tip cumsecade, prietenos şi înţelegător după ce i-a relatat în mare, suferinţa ei. Îi punea întrebări binevoitoare, aştepta răspunsurile răbdător, o consola exact cum dorea ea. La miezul nopţii o îndemna: 
  
-Hai să mergem la mine, stau prin apropiere, în chirie, te poţi odihni la mine, am pat şi în bucătărie, şi în cameră, şi-ţi promit că 
  
voi fi gazdă bună, nu-ţi fac niciun rău în starea 
  
în care eşti. Am şi eu inimă, ce crezi?! 
  
Ana îl credea. Cine ar putea profita de ea într-o asemenea situaţie?! După ce au mâncat salam, pâine şi muştar, bărbatul a pornit televizorul. 
  
-Unde ţi-e baia? întreba fata.  
  
-În capătul curţii. 
  
-Explică-mi că o voi găsi, insista Ana. 
  
-Nu vreau că poate nu te mai întorci, râdea nervos tipul. Şi am să rămân singur în această noapte. 
  
Ana a intuit brusc primejdia şi a început să improvizeze. 
  
-Stai liniştit, îmi pot face nevoile şi în casă, sper că ai o găleată la îndemână? 
  
-Bineînţeles, sărea bărbatul ca s-o servească numaidecât. 
  
-Acum te rog să ieşi din cameră şi stinge şi lumina ca să nu mă vezi din bucătărie că sunt cam ruşinoasă.  
  
Bărbatul o asculta întocmai, încrezător în starea faptelor. Fata imediat a încercat geamul, noroc că s-a deschis din prima şi nu avea nici gratii. S-a urcat pe un scaun şi deja era în curte, acolo nu-i mai era aşa de frică, putea striga la nevoie şi ar fi ieşit vecinii. Alerga către centru unde erau lumini şi câte un om grăbit spre casa lui, în plină noapte. Multă vreme se simţea urmărită, dar de întâlnit nu s-a mai întâlnit cu tipul dubios. 
  
Era un sentiment fenomenal că a putut fugi din acea casă, cine ştie ce lucruri îngrozitoare i se puteau întâmpla. Îşi făcea reproşuri necontenit, şi acum ca şi altă dată, mereu se încredea în oameni, ea dacă era generoasă, presupunea că toată lumea e condusă de intenţii bune. Ce motiv ar fi avut lumea să fie rea cu ea?! – se întreba de atâtea ori şi nu-i venea să creadă că sunt socoteli şi fără logică, dubioase, murdare sau absolut egoiste. Învăţa treptat ce-i viaţa, ce-i nedreptatea, că nu există sprijin necondiţionat. O realitate amară. A derulat din nou întreaga zi. Ce a greşit, unde a greşit? De ce trebuie să treacă prin astfel de momente?! De ce trebuie să vagabondeze singură pe străzi întunecoase, în nopţile reci?! În această seară de două ori a fugit prin fereastră din case diferite, motive diferite. Câte ferestre o mai aşteaptă oare, de acum încolo?! 
  
Până mai sunt ferestre... 
  
Suzana Deac 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Fuga / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!