Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Frumoasa nostră planetă albastră
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4). 
  
Spre sfârşitul secolului XX, mulţi propovăduiau, vorbeau, se temeau şi aşteptau „Sfârşitul Lumii”, fenomen ce urma să aibă loc în anul 2000. Am trecut acest prag şi se fac tot felul de scenarii dramatice, catastrofale, altele dătătoare de speranţă, referitoare la anul 2012.  
  
Sunt şi unele argumente ştiinţifice, precum Rezonanţa Schumann, numită sugestiv „Pulsul Terrei”, verificată în mod experimental şi demonstrată matematic în anul 1952, de fizicianul german Winfried Otto Shumann (1988 – 1974), profesor la Facultatea de Ştiinţe din München. El a prezis existenţa câmpului bioenergetic al pământului şi a calculat frecvenţa sa de vibraţie, înainte chiar de a putea fi efectiv măsurată. Acest câmp are o rezonanţă, măsurată în pulsaţii (vibraţii) pe secundă. Unii o consideră responsabilă de echilibrul biosferei, mediu natural de care depind toate formele de viaţă. S-a ajuns la concluzia că toate vertebratele şi creierul nostru au aceeaşi frecvenţă (aproximativă) de 7,83 hertzi. „Noi şi planeta formăm o entitate unică. Adică noi, fiinţele umane suntem pământ care simte, gândeşte, iubeşte şi venerează. De ce suntem aşa? Pentru că avem aceeaşi natură bioelectrică şi suntem înconjuraţi de aceleaşi unde rezonante Schumann.” Datorită faptului că sângele nostru conţine fier, spun unii cercetători, suntem făcuţi să vibrăm în ritm cu Pământul; vibraţia noastră este o sumă de impulsuri electrice care controlează activitatea muşchilor, sistemului nervos, organelor de simţ, creierul fiind organul centralizator şi coordonator al acestor vibraţii, numite unde cerebrale. Ele pot fi măsurate.  
  
Vorbind din punct de vedere fizic despre Rezonanţă, putem spune că este vorba despre frecventele descărcări electrice ce apar în timpul unor furtuni puternice şi care creează unde electromagnetice între Pământ şi ionosferă (pătura superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 şi 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate şi încărcate cu ioni, producând acea rezonanţă electromagnetică. Deci, suprafaţa terestră şi ionosfera sunt bune conducătoare de electricitate şi atmosfera cuprinsă între ele se comportă ca un dielectric, ca o imensă cavitate rezonantă pentru undele electromagnetice. Valorile lor au fost puse în evidenţă: 7,83 Hz, 14,3 Hz, 20,8 Hz, 27,3 Hz şi 33,8 Hz (o frecvenţă de un Hertz corespunde unei perioade de repetare de o secundă). Când s-a calculat cu aproximaţie cea mai joasă frecvenţă de rezonanţă a „cavităţii rezonante terestre” s-a împărţit viteza luminii la circumferinţa terestră şi s-a obţinut valoarea de 7,8 Hz. Nu este o valoare fixă, ci una variabilă, deoarece altitudinea ionosferei are variaţii de la o zi la alta şi de la un anotimp la altul. Analizată ştiinţific, Rezonanţa Schumann poate oferi date importante referitoare la modificările climatice, dar şi informaţii despre activitatea solară, furtunile terestre. 
  
De aici încep comentariile ştiinţifice a căror veridicitate, cu greu o putem proba. Găsim semnalat că „Timp de mii de ani, Rezonanţa Schumann sau Pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă. Însă, din 1980, rezonanţa a început să crească încet, acum fiind de 12 cicli pe secundă”. Această creştere a frecvenţei de rezonanţă Schumann, a fost observată şi identificată mai întâi de un clarvăzător brazilian. Se preconizează că la 13 Hz inima pământului se va opri. Dar, determinările experimentale infirmă modificări ale frecvenţelor de rezonanţă Schumann în sensul unei creşteri continue, ne spune Alexandru Mironov, jurnalist român, specialist, scriitor SF: „Este evident că pentru a se produce asemenea modificări este nevoie să se modifice parametri fizici ai cavităţii formate din suprafaţa terestră, straturile inferioare ale atmosferei şi ionosferă”. Iar aceste modificări, ne spune dumnealui că nu s-au produs, nu s-a întâmplat nimic cu cavitatea Schumann. „Creşterea frecvenţei de rezonanţă Schumann se traduce prin scăderea progresivă a densităţii planetei” şi cum masa planetei este constantă, înseamnă că îi creşte volumul, iar o asemenea creştere de volum nu a fost înregistrată de nici unul dintre sateliţii care efectuează măsurători de precizie asupra planetei (densitatea fiind raportul dintre masă şi volum). „Mai degrabă putem bănui că intensitatea câmpului magnetic fluctuează, scăzând şi apoi revenind, fără a se modifica polaritatea câmpului magnetic terestru. Astfel de fluctuaţii au mai avut loc în trecut. Inversiune sau fluctuaţie, nucleul terestru pare a fi agitat însă de furtuni intense.” De adăugat că ultimele studii ale cercetătorilor de la Institutul de Geodezie din cadrul Universităţii Bonn din Germania au demonstrat că mărimile planetei s-au micşorat în ultimii cinci ani, cu 5 milimetri. Nu ar fi aceasta cauza valorilor modificate ale Rezonanţei Schumann? Și admiţând modificarea rezonanţei Schumann, putem crede că ea poate conduce la modificări genetice lente şi progresive în sensul reducerii timpului necesar dezvoltării şi maturizării fiinţelor de pe Terra? Iar ingineria genetică ar putea interveni într-un mod util, pentru a face corecţiile necesare sau pentru a anula efectele acestui fenomen dacă procesul s-ar derula în defavoarea omului?  
  
Se vehiculează ideea că datorită acestui fenomen ziua nu mai are 24 de ore, ci doar 16 ore şi că acest aspect ar fi sesizat de mulţi dintre noi. Logic nu putem afirma că ziua nu mai are 24 ore, ci doar 16, pentru că, dacă ar fi aşa, ceasul ar trebui să treacă de la orele 16, direct la 24 şi am avea ceasuri cu doar 16 ore. Alexandru Mironov ne linişteşte şi ne vorbeşte (în 2007) despre acest timp: „Avem ceasuri? Avem! Ce ne spun ele nouă? Ne indică vreo accelerare a timpului? Haideţi să credem că sunt influenţate ceasurile terestre, aşa că nu mai putem detecta o accelerare a curgerii timpului. Dar ceasurile din spaţiu? Ele cum de sunt influenţate? Nu uitaţi că orice vehicul spaţial are la bord ceasuri de mare precizie, ele fiind folosite ca bază de timp pentru desfăşurarea activităţilor programate. Ei bine, aceste ceasuri nu au „sesizat” nici o anomalie în curgerea timpului...” Care este adevărul? Poate ceasul nostru interior va trebui potrivit în alt mod? Ni se pare că timpul se scurge din ce în ce mai repede şi nu mai putem face tot ce ne propunem. Nu cumva cantitatea de informaţie pe care creierul nostru trebuie să o proceseze creşte neîncetat, iar posibilităţile de comunicare sunt din ce în ce mai multe şi de la mai mari distanţe, deci procesarea acestor informaţii şi conexiuni necesită din ce în ce mai mult timp şi ziua ni se pare mai scurtă, numărul zilelor mai puţine, viaţa mai scurtă? Poate fi doar o schimbare de percepţie a curgerii timpului pe care o resimte orice om, o criză acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală vis - a-vis de informaţiile care ne asaltează. Ne mai punem întrebarea: Este o iluzie sau are o bază reală? N-ar trebui să ne străduim să ne adaptăm şi să încercăm să facem faţă vitezei cu care vin informaţiile şi cantităţii lor? Căci ce este adaptarea decât un conflict de forţe care ajung la un echilibru, la o neutralitate? Echilibrarea unor dezechilibre, spunea un coleg de-al meu! De câte ori nu au oscilat gândurile noastre până am luat o hotărâre? Acea hotărâre a fost punctul de echilibru al oscilaţiilor noastre. Poate este necesar să gândim şi să acţionăm mai rapid pentru a ne încadra într-un timp mai scurt ? Poate unii dintre noi nu dispun de această posibilitate a adaptării? Poate creierele noastre se vor adapta la o capacitate mai mare de procesare, întocmai computerelor care se schimbă, devin mai rapide şi cu capacitate mai mare de procesare? Neuro-fizicianul britanic W. Grey Walter spunea că cel puţin zece miliarde de celule electronice ar fi necesare pentru a face o copie a creierului omenesc. Aceste celule ar ocupa cam 500 de mii de metri cubi şi alte câteva milioane de metri cubi ar mai fi necesare pentru „nervi" sau cabluri, iar puterea necesară pentru operare ar fi de un miliard de waţi. Iată cu ce am fost înzestraţi de Divinitate!  
  
În cartea „Misterele marii cruci de la Hendaye” (cruce aflată în sudul Franţei, monument ce reprezintă Sfârşitul Timpului conţinând într-o formă codificată informaţii despre marele An Cosmic şi ciclurile de purificare şi „triere” care vin odată cu acesta), ni se spune că astăzi suntem la marginea Timpului şi că întreaga realitate se va întoarce „pe dos”. Autorii se bazează nu pe profeţie, ci pe cercetări ştiinţifice în legătură cu alinierea planetelor şi a galaxiilor care au determinat perioadele de purificare din trecut. Acelaşi lucru s-ar fi întâmplat în Atlantida cu mii de ani în urmă, când, ca şi acum, domneau lăcomia, materialismul, setea de putere şi tehnologia, în detrimentul spiritualităţii. Mai multe texte străvechi descriu transformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii. „Odată cu trecerea timpului şi apropierea de anul 2012, vor avea loc mai multe schimbări la nivelul planetei, care vor provoca modificări radicale şi bruşte de climă, timpul va ajunge la zero, clima se va schimba dramatic, iar ADN-ul uman va fi reprogramat”, citează oamenii de ştiinţă, considerând ADN-ul nostru un Internet biologic. Consecinţele acestui fenomen se pare că sfidează puterea imaginaţiei: „Întreaga planetă şi toţi locuitorii ei vor trece într-o altă dimensiune!” Deci, curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe măsură ce ne apropiem de „Punctul Zero”; dacă 24 de ore ale zilei reprezintă încă, la ora actuală, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista!?  
  
Astronomii spun astăzi că planul Sistemului nostru solar se va alinia peste planul Galaxiei, Calea Lactee, lucru care se întâmplă o dată la 26.000 ani, când se încheie un Mare Ciclu Cosmic. Această afirmaţie corespunde previziunilor mayaşilor, cei care în urmă cu 3500 de ani au pus bazele astronomiei şi au calculat date astronomice pentru perioade de milioane de ani, cât şi ciclurile prin care planeta trece ireversibil: Oscilaţia axei terestre, schimbarea poziţiei aparentă a stelelor, iar la nivel planetar, inversiunea polilor magnetici, fenomen care s-ar petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. În prezent, se spune că ne apropiem de aceste două mari schimbări, aflându-ne la sfârşitul acestui mare ciclu, dar şi la începutul unuia nou. Mayaşii au prezis chiar şi data exactă a dispariţiei propriei civilizaţii. Calendarul mayaş se opreşte în 22 decembrie 2012 şi de aici concluzia că schimbările care se aşteaptă în 2012 vor modifica total viaţa pe Terra şi omenirea însăşi. Persoanele clarvăzătoare au confirmat că în jurul anului 2013 este o barieră de care ele nu pot trece, aceasta nu ar înseamna că nu este nimic dincolo de acel an, ci doar că este ascuns percepţiilor noastre. S-ar părea că avem de a face cu o elevare a conştiinţei pe măsură ce ne apropiem de translaţia în cea de-a patra dimensiune, adică de trecerea la o frecvenţă de vibraţie superioară. „A patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Este o dimensiune în care predomină compasiunea, înţelegerea şi iubirea.” Se vorbeşte despre 9 dimensiuni ale conştiinţei, din ce în ce mai înalte. Pană în prezent, se pare că am pierdut în mare parte legătura cu dimensiunile mai înalte - dimensiuni spirituale, iar acest lucru ne-a făcut să involuăm într-o „specie dăunătoare, ce ar putea distruge întregul Univers”. Un destin neînţeles ne-a condiţionat până acum existenţa?  
  
Cert este că există în profunzimea fiinţei umane o sămânţă care aşteaptă să încolţească, este acel neastâmpăr pe care-l simţim, cu scopul regăsirii adevăratei noastre naturi, de a ieşi din visul materiei şi de a ne întoarce la spiritualitate, la divinitatea care veghează şi ne îndrumă CALEA. Vocea Sinelui trebuie să fie mai puternică ca cea a Egoului. Căci numai Sinele ne poate face să cunoaştem ADEVĂRUL şi numai astfel vom ajunge la adevărata VIAȚĂ. A urma drumul spiritual înseamnă a urma drumul arătat nouă de Divinitate şi mai înseamnă a ne autocunoaşte şi a ne elibera de teama întunericului. Pe frontispiciul templului din Delphi este scris: „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întregul Univers, cu energiile şi forţele sale ascunse” iar un aforism al înţelepciunii ne învaţă: „Ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei mele) este pretutindeni (în macrocosmos),ceea ce nu este aici nu este nicăieri”.  
  
Se mai vorbeşte despre Centura Fotonică care încercuieşte constelaţia Pleiadelor. Oamenii timpului nostru având un comportament egoist şi, deci, cu vibraţii scăzute în aura energetică, nu vor supravieţui radiaţiei de înaltă frecvenţă ale acestei nebuloase, nor electromagnetic care emană din centrul galaxiei. Astronomii ne explică cum sistemul nostru solar, trece prin Centura Fotonică de 2 ori la fiecare 25.920 ani, iar trecerea Centurii durează 2000 de ani. Unii cred că soarele a şi intrat în Centură din 1998, preia energia şi o distribuie în întregul sistem solar; urmează ca Terra să intre în 2012, când sunt de aşteptat efecte temporare spectaculoase. Terra înconjoară Soarele pe orbita sa, deci este sau în faţa sau în spatele Soarelui, dacă ne imaginăm intrarea lineară în Centură. În consecinţă, ori Soarele, ori Terra va intra prima dată. Este imposibil de prezis exact care va intra, deoarece Centura se dilată şi se contractă mereu. Dacă Soarele va întâlni primul Centura, ne comunică unii, vor urma 3-5 zile de întuneric total şi vor cădea toate sursele de curent electric; dacă Terra va intra prima, nu va fi întuneric. Ni se mai comunică faptul că o dată cu intrarea planetei în Centură, vom experimenta un şoc electric, cam o zecime de secundă, dar care nu va fi periculos. Alte surse spun că în jurul Terrei va exista o intensă activitate fotonică, apoi o comprimare şi o expansiune bruscă a atmosferei; multă vreme, cerul va deveni plin de lumină intensă, care îi poate duce la orbire pe cei neprotejaţi. Această lumină este aşteptată să apară în ultimele 3 zile. O altă caracteristică spectaculoasă va fi efectul activităţii intense a fotonilor asupra materiei. Va exista o înaltă excitaţie a atomilor, cauzând fluorescenţa tuturor corpurilor. Ca rezultat major, nu va mai exista noapte timp de 2.000 de ani. Despre acest Nor fotonic se spune că are o mare densitate de electroni şi pozitroni (antielectroni). În fizică, atunci când o particulă şi antiparticula sa intră în coliziune, sunt amândouă anihilate, cu o imensă degajare de energie radiantă-fotoni. Prezenţa acestor pozitroni liberi va interfera cu electricitatea terestră formată din electroni, ceea ce va duce la acel şoc electric. Oricum, energia fotonică, ca rezultantă a coliziunii dintre electroni şi pozitroni, va deveni o majoră sursă de energie liberă şi nepoluantă. „Întâlnirea cu Centura Fotonică va fi o mare experienţă pozitivă, dar numai Omul cu suficientă disciplină pusă în slujba ameliorării şi elevării propriei conştiinţe, îşi va da seama că anticipata "Epoca de Aur", se manifestă deja. Nu se poate pune la îndoială faptul că pentru Omenire, întâlnirea cu Centura Fotonică, va fi în esenţă o experienţă spirituală. Dar acest lucru depinde totuşi de fiecare. Dacă la acea vreme vom fi destul de evoluaţi, mari paşi înainte vom face prin ridicarea nivelului conştiinţei prin absorbirea razelor de lumină de înaltă frecvenţă. Dacă comportamentul nostru rămâne negativ, avem multe vibraţii scăzute ca rezultat al acţiunilor egoiste, nu ne putem aştepta să supravieţuim radiaţiei de înaltă frecvenţă. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selecţie naturală pe bază spirituală.” Nu par toate de domeniul ştiinţifico-fantastic? Este posibil? Sau nu este posibil? Să ne speriem? Sau să ne bucurăm?  
  
Diferite organizaţii sunt alertate de faptul că oamenii tulbură procesele naturale, prin modul în care trăim - emisia de gaze fiind responsabilă pentru efectul de seră (dioxidul de carbon şi metanul), iar ca rezultat planeta este din ce în ce mai fierbinte. Se preconizează că va creşte nivelul mărilor prin extinderea oceanelor şi topirea gheţarilor, vom avea parte de furtuni, tornade şi secetă. Pământul se îndreaptă spre o creştere a temperaturii medii de aproximativ 4 grade Celsius până la sfârşitul secolului, potrivit unei analize de monitorizare a emisiilor toxice efectuată pe 60 de ţări. Aceasta va duce la dispariţia unor specii de vieţuitoare, la reducerea culturilor şi deci a hranei (unii sunt de părere contrarie şi anume că va duce la o majorare a producţiei de hrană), precum şi colapsul calotei glaciare a Groenlandei. Kevin Trenberth, directorul pentru analiza climei al Centrului Naţional al SUA pentru Cercetări Atmosferice (CNCA) adaugă o observaţie: „Este vorba de un lucru care nu poate fi oprit. Va trebui să pur şi simplu să trăim cu aceasta. Noi creăm o altă planetă, diferită. Dacă ar fi să ne întoarcem aici pentru o sută de ani, am găsi o cu totul altă climă.” Richard Lindzen, fizician specializat în probleme de climă, profesor de meteorologie, absolvent şi doctor în matematici aplicate la Harvard, consideră încălzirea Pământului absolut reală, dar afirmă că aceasta este rezultatul variaţiilor naturale ale climei Terrei. Concluzia lui, după 40 de ani de studiu al meteorologiei: Este vorba de un „alarmism fără bază”. Mai mult, el susţine că mulţi alţi cercetători sunt de aceeaşi părere, că în momentul de faţă finanţarea multor programe de cercetare este condiţionată de preocuparea manifestată pentru încălzirea globală. Și-atunci ce să mai credem? Care este adevărul? 
  
De curând, profesorul Leonid Sokolov de la Universitatea din St. Petersburg, vorbeşte despre un asteroid pe nume Apophis care se apropie de Terra şi cel mai probabil va lovi Pământul pe data de 13 aprilie 2036. Cercetătorul crede că asteroidul se va dezintegra în particule mici, iar fragmente din el vor continua să cadă pe Terra timp de mulţi ani. Asteroidul a fost descoperit în 2004 şi este considerat cea mai mare ameninţare la adresa planetei. Cercetătorii NASA spun că ideea unei ciocniri în 2036 ar fi un pic hazardată. Care este adevărul? 
  
Profesorul de Geologie de la University din Arizona, Jonathan Overpeck, întrebat, dacă trebuie să facem ceva în tot acest timp, a răspuns: „Ceea ce vă pot spune este că dacă decideţi să nu faceţi ceva, impactul va fi mult mai mare decât dacă decideţi să faceţi”. 
  
Catherine Pearce, membru al asociaţiei „Prietenii Pământului”: „Clopotele au început să sune alarma. Lumea trebuie să se trezească în faţa ameninţării.” 
  
În ultimii ani, informaţii de natură metafizică şi spirituală, au intrat în câmpul conştiinţei planetare făcându-i pe mulţi oameni să se întoarcă din nou către spiritualitate. Conştiinţele s-au polarizat şi se crede că aceasta ar face parte din procesul de purificare al acestei frumoase planete albastre. Universul este Spirit în manifestare, nimic nu este întâmplător în Univers, în viaţa noastră zilnică, totul este perfect făcut şi coordonat de Divinitatea plină de iubire, în scopul evoluţiei noastre, apropierii de Fiinţa Sa. Noi, oamenii suntem cei care stricăm frumuseţea şi echilibrul acestei planete! Și tot atât de adevărat este că fiecare efect sau fenomen are la bază o cauză, adică un înţeles adevărat, a cărui însemnătate nu trebuie să ne scape.  
  
Unde se află Adevărul? În inima omului credincios, şi numai el va confirma veridicitatea cuvintelor unui profet, ale unui om de ştiinţă şi va discerne neadevărul de adevăr. 
  
Biblia ne spune însă, că nimeni nu ştie: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24:36)  
  
Nu vedem oare ce loc frumos pentru viaţă ne-a oferit Divinitatea? O realitate care nu ar exista fără ca noi să o putem percepe! Ne-a înzestrat cu simţuri pentru a ne putea bucura de frumuseţile din jurul nostru; ne-a înzestrat cu minte pentru a înţelege că facerea lumii a fost un act al Iubirii absolute, un destin etern şi fericit al omului. Este cauza care trebuie să ne determine a adăuga frumuseţi acestei naturi făcută din iubire pentru noi oamenii. Condiţia istorică a fiinţei umane ne obligă să recunoaştem şi existenţa răului din jurul nostru. Faptul de a exista pentru totdeauna, de a ne schimba sau a nu mai exista, sălăşluieşte în final în puterea Celui ce există cu adevărat, a Dumnezeului nostru. Reprezentanţii Bisericii ne spun că deosebirea dintre sensul primordial şi starea actuală a fiinţei impune credinţa că mântuirea pe care a început-o Fiul lui Dumnezeu prin Întrupare „va fi încununată cu restaurarea fiinţei în condiţia ei finală, împlinită şi desăvârşită”. Sfântul Ioan Damaschin spunea: „Numai prin iubirea lui Dumnezeu se poate afirma şi conserva sau permanentiza fiinţa. A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în fiinţă, adică în Dumnezeu”  
  
Biblia ne învaţă că trebuie totuşi să veghem; trebuie să fim pregătiţi în orice clipă pentru a ne întâlni cu Dumnezeu. Pentru aceasta noi trebuie să credem din toată inima în Domnul Iisus Hristos, să trăim o viaţă sfântă şi curată.  
  
Să ne cunoaştem capacităţile şi defectele, pentru a putea adopta un comportament adecvat ori unde ne-am afla. Reuşind să ne autocunoaştem, ne putem autocontrola, reuşim să facem distincţia dintre adevăr şi minciună, dintre bine şi rău, dintre aparent şi real, dintre posibil şi imposibil. Și aceasta deoarece în prezent comportamentul oamenilor s-a schimbat, hotarul dintre rău şi bine a cam dispărut, disperarea, agresivitatea au crescut la cote alarmante, de asemeni intoleranţa. Lumea este complet derutată. Să fie de vină aceste presupuse şi unele chiar demonstrate schimbări ? Sau de vină este îndepărtarea noastră de credinţă, de Legile divine? 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Frumoasa nostră planetă albastră / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 40, Anul I, 09 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!