Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Fraţii Tarzan. Corifei în arena circului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Traian şi Dumitru Cristea sunt doi dintre corifeii spectacolului magnific sub cupola circului, continuatori ai tradiţiei circului românesc. Prin capacitatea de fantezie, virtuozitate şi curaj, ei au indus spectacolului o formă a receptării lui eroice; au dominat  

în relaţia om-natură, supunând-o prin artă, echilibru şi armonie. Atmosfera siderată, spiritualizată, creată de ei în arenă a deschis drumul circului românesc spre intrarea în neant a graţiei, divertismentului, suspansului şi curajului, într-o beţie a gloriei, inseparabile talentului uriaş, riscului maxim şi muncii înrobitoare…! Au executat atâtea numere de circ, toate, de nerepetabilă frumuseţe şi măiestrie, şi de o dificultate până la limita posibilului omenesc, încât ele nu pot fi denumite decât în context de generic: tot ceea ce înseamnă circ! Azi, numai Traian este în viaţă. Acum este clovn! Anii s-au adunat în urma lui, şaptezeci şi opt la număr, atâţia câţi să îi poată frânge zborul acrobatic, la înălţime!  

 

Fraţii Cristea, copii timişeni înnăscuţi cu aptitudini acrobatice  

Fraţii Cristea, timişoreni de obârşie, au fost predestinaţi splendorilor circului, având înnăscut spiritul şi abilitatea acrobatică. Când erau copii plonjau din copac în copac, sau pe casă, spărgând ţiglele, ori săreau dintr-o şaretă, pe cai. Dumitru, cel mai mare dintre fraţi s-a ataşat de o trupă de circ, de foarte tânăr. „A lucrat ca recuziter, apoi a început să deprindă treptat, execuţia unor numere, de la aruncarea cuţitelor, la ţintă vie, până la acrobaţie pe sârmă, la înălţime. Nu după mult timp m-a adus la trupă şi pe mine, iar pe măsură ce ne iniţiam, am început împreună să executăm numere de circ în public, din care câştigam bani, îndeajuns pentru a avea de unde să trimitem şi acasă”, îşi aminteşte acrobatul de altădată, Traian Cristea..  

Angajaţi la Circul de Stat, mai apoi, Dumitru şi Traian Cristea s-au făcut în scurt timp, foarte cunoscuţi în toată ţara, dobândindu-şi renumele de „fraţii Tarzan”. Acrobaţiile executate de către ei tăiau răsuflarea privitorilor. Aşa şi-au început scrierea unei biografii colosale.  

 

Au trecut prin toate regimurile, impunându-şi valoarea…  

Dacă în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, în faţa căruia, nu o singură dată au dat spectacole, aşa cum au dat şi în faţa lui Kim Ir Sen sau Mao Tzedun, Traian şi Dumitru Cristea au fost foarte cunoscuţi, s-au bucurat de succes şi după ajungerea la putere a lui Nicolae Ceauşescu. Familia lor este înrudită cu Mareşalul Ion  

Antonescu, cel care le-au botezat sora, alegându-i-se numele Ana, după numele principesei Ana. Copilărind în monarhie, au trecut apoi prin regimul comunist reuşind să aibă glorie şi linişte, prin a-şi impune valoarea…!  

 

Numere de circ, dincolo de imaginabil şi roluri în filme  

 

Numerele executate de Traian Cristea sau fratele său, erau şi au rămas unice, depăşind hotarele valabilităţilor perceptibile, dincolo de care începe spiritualul, minunea. Astfel, au executat acrobaţie la înălţime sub elicopter, fără centură, la Beijing, acrobaţie pe sârmă, de pe bloc pe bloc fără centură şi plasă, pe sub ei circulând maşini, trăsuri, sau oameni, asumându-şi astfel riscul căderii fatale pe şoselele pietruite, acrobaţie pe sârmă, de pe furnal pe furnal, la Petroşani, la o înălţime de 99 de metri, sau de pe catarg pe catarg, deasupra valurilor oceanului forfotit de rechini… În avanpremierele spectacolelor de la Timişoara se luptau, pentru a atrage publicul, cu urşi carpatini sau cu boxeri, ori cu luptători sportivi de performanţă.  

Totodată, fraţii Cristea au cunoscut mari artişti de circ şi comici, cum ar fi Ceacanica, Ţăndărică, fraţii Moşianu şi alţii, şi au făcut cascadorie, dublând actori sau jucând numere de circ în mai multe filme, cum ar fi: „Dacii şi romanii”, „Columna”, „Duios Anastasia trecea”, „Fram, ursul polar”, „Dr. Faust”, „Toate pânzele sus”, „Şah la rege”, „Serbările galante” (în acest film al lui René Claire, Traian Cristea i-a fost adversar în lupta cu lancea, lui Castellani). Rolurile interpretate în filme le-au prilejuit întâlniri cu mari actori din cinematografia universală, cum ar fi Jean Marais sau Johnny Weismuller, (interpretul lui Tarzan), dar şi cu monştri sacri ai cinematografului românesc, printre care: Birlic, Tomazian, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Ion Dichiseanu, Octavian Cotescu sau cu Maria Tănase ori Maria Lătăreţu...  

 

Ostaş cazac sfâşiat de fiară…!  

Dumitru Cristea s-a stins, după o viaţă trăită în arena circului. Fotografiile îl înfăţişează drept un bărbat frumos şi puternic, cu trup, de erou antic şi privire dârză, de gladiator. Se ştie despre el că se îngropa sub pământ, la doi metri adâncime după care treceau peste groapă, cai, urşi, elefanţi, pentru ca să fie dezgropat peste o oră şi jumătate, la capătul unei rezistenţe supraomeneşti, că spărgea pe piept, cu barosul, pietre de moară, făcea box şi lupte cu sportivi de performanţă, campioni, era omul forte care rupea lanţuri, intra într-un butoi cu apă, deasupra căreia se turna benzină şi i se dădea foc, spre a nu permite ieşirea, câteva minute bune, până când ardea combustibilul, se lupta cu un urs carpatin de doi metri şi jumătate şi două sute cinzeci de kilograme.  

„În afară de el, nimeni nu putea să lupte cu fiara”, mărturiseşte fratele său. „În timpul războiului”, îşi aminteşte acesta, „un caporal cazac, fost campion al Rusiei la lupte căzăceşti, a zis că «Tarzan», adică fratele meu, nu poate fi mai puternic. E drept, cazacii erau inimaginabil de puternici. Se trăgea cu arma în ei, părea că se prăbuşesc din şa, dar ieşeau pe sub burta calului, pe partea cealaltă, în galop furibund, ca nişte diavoli nemuritori. Acel nefericit cazac, însă, a intrat în cuşca ursului, ca să îşi arate muşchii, părându-i-se că este invincibil. A prins ursul de mijloc, încercând să-l doboare pe spate. Dar fiara i-a prins cu putere un braţ şi i l-a smuls din umăr. Acest animal are ghearele groase şi înconvoiate, încât, atunci când le smulge din trupul prăzii, rupe bucăţi mari de carne, cauzând o moarte îngrozitoare. Urlând de durere, cazacul s-a aruncat înspre armă, însă oamenii circului l-au imobilizat, pentru că odată intrată puşca în mâna rănitului, consecinţele puteau fi incalculabile. După întâmplare a trebuit să renunţăm la urs, deoarece nu se mai poate lucra cu un animal sălbatic, dacă a atacat o singură dată, un om. Chiar şi după această întâmplare dramatică, în cariera noastră am colaborat de multe ori cu artişti ai circului, cazaci, executând numere de gighiţi pe cai-călărie în iureş, cu arma în mână. Printre aceşti colaboratori mi-i amintesc pe Hassan Bek Kantonirov şi Tali Bek”.  

 

Dresoare sfâşiată de tigru  

 

Traian Cristea are o poveste de viaţă, de roman. Depănând-o, o retrăieşte, cu lacrimi şi surâsuri. O întâmplare dramatică, la care a fost martor şi trăitor, îi dezvăluie trăsătura umană predominantă: spiritul de dăruire, de sacrificiu, de jertfă…! Este vorba despre moartea tragică, în arenă, a dresoarei Lidia Jiga. Destinul dresorului este primejdia, jocul cu moartea. El, greşind o singură dată, într-o clipă de neatenţie a sa, se poate preda în chinuri îngrozitoare, morţii.  

Unele animale îmblânzite revin adesea la comportamentul sălbatic, instinctual, şi cauzează tragedii. Lidia Jiga era o dresoare de tigri, lei şi pantere. Cei care au cunoscut-o spun despre ea că îşi trăia viaţa la maxim, că mergea întotdeauna prea departe, şi avea prea mare încredere în ea, subestimând pericolul. Aproape aluneca în hazard, sau chiar în superficialitate, într-o imprudentă şi deliberată neatenţie, dincolo de puterile fizice şi mintale, delimitate, ale omului.  

„Eram în 1970, la Hakov, în fosta URSS, în cadrul unui turneu prin Mongolia, Coreea, China, Israel şi URSS, cu Circul Globus” îşi aminteşte Traian Cristea. „La un spectacol, vrând să devină mai impunătoare, dresoarea l-a provocat pe leul Ruslan, care a lovit-o cu laba şi i-a sfâşiat şoldul. Căzând la pământ, un tigru siberian, pe care îl chema Amur, incitat de mirosul sângelui a tăbărât pe ea, i-a înfipt colţii în ceafă şi i-a sfârtecat abdomenul. Fratele meu Dumitru a sărit la furtunul cu apă, dar, nefiind presiune, fiara nu a putut fi intimidată astfel. Atunci m-am urcat eu pe sârmă, deasupra arenei şi am lovit cu ştanga de la piramidă, tigrul agresiv, care s-a retras pe parapet. Animalele mă atacau şi puteam să cad în orice clipă în mijlocul lor. Deşi l-am forţat pe tigru să se retragă, a fost prea târziu. Lidia murise, pentru că i se rupsese gâtul şi avea abdomenul sfârtecat, cu toate organele împrăştiate prin arenă”. Trebuie să fie teribil să priveşti un om murind în astfel de circumstanţe groaznice, strigând disperat, „salvaţi-mă, salvaţi-mă…!”. Lidia Jiga avea numai 36 de ani!  

Animalele sălbatice, îmblânzite, sau nu, într-o zi se pot întoarce la propria natură, la propria fire. Orice animal dresat rămâne cu scânteia de sălbăticie în stare să reaprindă cruzimea, oricând.  

 

Pirueta ucigaşă, în cuşca leilor  

 

Retrăind astfel de amintiri, Traian Cristea are lacrimi în suflet! O altă întâmplare care îl zguduie şi astăzi este moartea în cuşca leilor a unei alte dresoare, Elena Ţipa. Au trecut peste douăzeci de ani de când dresoarea, o femeie caldă, cum şi-o amintesc colegii ei din arena circului, tulburător de frumoasă, cu ochii violet, şi-a pierdut viaţa în cuşca fiarelor, chiar în timpul unui număr de dresură cu feline. Iubea animalele atât de mult încât, aşa cum spun cei care au cunoscut-o, nu recunoştea că zgârieturile de pe mâini erau provocate de ghearele lor ci, spunea că-s urme de la tigaia în care întorcea clătitele. „Nu era adeptă a regimului de dresură cu bătaia sau prin înfometare, ci, crescând animalele de mici, le hrănea cu mâna ei şi se purta afectuos cu ele”, povesteşte Traian Cristea. „Se prefăcea că doarme, stând întinsă la pământ, cu ochii mijind şi lăsa leii să o înconjoare, iar când se apropiau prea mult, sărea brusc în picioare, inducând animalelor faptul că are reflexe mai repezi ca ale lor.  

Printre aceste feline se afla şi leul Albert care, fiind odată bolnav şi nevindecându-se, a fost propus de către medicii veterinari, pentru eutanasiere. Elena Ţipa, însă, a continuat să îl hrănească şi să îi trateze rănile, ceea ce a dus la miracolul însănătoşirii şi al refacerii lui complete, pentru ca, într-o zi, să reintre chiar în arenă! Iar când, în timpul unui spectacol, Elena Ţipa a fost zgâriată la o mână, de o leoaică şi, simţind mirosul sângelui, felinele toate au sărit asupra ei, leul Albert a tăbărât pe ele, salvându-şi binefăcătoarea, aşa cum şi ea, la rându-i îl salvase pe el, altădată. Aceste întâmplări s-au mai repetat, felinele fiind în vârstă, fapt care incită instincte sălbatice”.  

Dar a venit ziua tragediei…! La un spectacol în Kuweit, leul Albert, trebuind să sară peste trupul dresoarei, de pe un parapet pe altul, spun artiştii circului că nu şi-ar fi luat elanul necesar, iar ea a ţipat la el, ca să îl prevină şi să îi dea curaj. Probabil, stresat de ţipăt, leul s-a răsucit în timpul saltului şi a agăţat cu ghearele jugulara dresoarei. Sub ochii spectatorilor, artista de circ, Elena Ţipa a fost răpusă, pierzând până la ultima picătură, tot sângele, prin artera străpunsă. Leul se spune că a vegheat lângă trupul neînsufleţit, parcă umanizându-se şi parcă plângând, îndurerat de nenorocirea comisă fără a fi fost vinovat…! După această întâmplare el nu a mai vrut să mănânce. A stat însingurat şi trist într-un colţ al cuştii, până când a murit. Şi soţul Elenei Ţipa, Cezar Ţipa, a fost tot artist de circ şi regizor, la Circul de Stat. După moartea soţiei sale a plecat din ţară şi nu a mai venit niciodată la Bucureşti. A murit de inimă, la Bahreim şi a fost înmormântat, alături de soţie, în Kuweit.  

Pentru orice număr de circ trebuie pasiune şi har, dar şi o muncă de rob, concentrare maximă, putere colosală, de zeu, dăruire totală şi spiritul jertfei…! Tipul de relaţionare interumană scandalos se numeşte panaramă, nu circ. Este greşit folosită paradigma „circ”,pentru scandaluri şi comportări caraghioase! Circul este artă, spectacol, splendoare, miraj! Circul este act cultural şi artistic!  

Lumea se împuţinează zilnic de cei care o înfrumuseţează şi e plină vârf de personalităţi prefăurite, fără caratele autenticului. Cu atât mai luminos este, aşadar, chipul marelui acrobat de circ de altădată şi marelui clovn de astăzi, pe care îl laurează istoria Circului, Traian Cristea! Toate spectacolele cu Traian Cristea, dar şi cu fratele său, au fost întotdeauna un regal sub cupola circului, special, magic, fascinant.  

 

Luminile Circului AS  

 

197  

 

 

Astăzi, prezenţa lui Traian Cristea în arenă, aduce momente de comic elevat, decent, elegant şi atractiv, încordarea de altădată, zborul la trapez, acrobaţiile pe sârmă şi suspansul, dând locul hazului cel mai plin! Face parte din Circul AS a cărui întreagă trupă protagonistă este familia Cristea, corpul organizator, doi recuziteri şi cinci acrobaţi. Decan de vârstă este Traian Cristea, acum, la 79 de ani, cel care poartă pe umeri nu piatra de moară a anilor, ci nimbul rezistenţei cu demnitate, în înfruntarea cu ei. Trupa de circ AS izbuteşte întâlnirea cu istoria Circului!... Aici poate fi regăsit făptuitorul ei, corifeul arenei circului, Traian Cristea!...  

(Nu mult după realizarea acestui text, pe baza unor asistări fascinante la spectacole cu reprezentaţii ale celebrului acrobat de altădată, Traian Cristea, după întâlniri cu maestrul şi cu alţi artişti de circ, după conversaţii şi petreceri plăcute, multe la număr, cu ei, în rulote, în anul 2012, acrobatul Traian Cristea s-a stins! Cu o tristeţe neexprimabilă în cuvânt public această povestire despre decanul de vârstă al Circului românesc, Traian Cristea, ştiind că a citit-o şi că i-a trezit amintiri!. Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Fraţii Tarzan. Corifei în arena circului / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!