Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Ioana Stuparu         Publicat în: Ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Fragment din romanul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Maria Mireanu se simţea în largul ei, în furnicarul de la Pasajul Universităţii. Nu glumise când îi spusese Liei:  
  
“Dacă vreodată crezi că m-ai pierdut, să mă cauţi în centrul Bucureştilor, la Pasajul de la Universitate. Acolo îmi place mult de tot să mă duc. Să mă uite timpul stând pe treptele ce dau ocol părculeţului de la Teatrul Naţional. Să ţin în mână un pahar cu Coca-Cola şi să sorb din el cu paiul. Să uit să beau, să uit de mine ... Să privesc cu dragoste trecătorii care se perindă din toate părţile... Să mă minunez cum izvorăsc şi se scurg oamenii, ca furnicile, în gurile pasajului!... Iar cu un dor nestăvilit, să-mi clătesc ochii pe măreţia cerului!... De acolo mi s-a părut că pot vedea cerul în toată întinderea lui... Acolo, deasupra Pasajului de la Universitate, simt eu că se află cel mai înalt punct al cerului...”. 
  
Ţopăind cu piciorul drept, pe scara rulantă, Maria trăia impresia că urcă spre o altă lume. În faţa şi în spatele ei, oameni şi oameni... Tot sub piciorul drept, a prins asfaltul, într-o clipită. Doi, trei paşi repezi, după care a pornit-o agale pe trotuar, să ia troleul din staţia de la Universitate. Se ducea acasă, în cartierul Drumul Taberei. Pe lângă ea, care încotro, se petreceau oameni de toate felurile. Era o zi superbă, ca-ntr-un vis frumos!... “Câte minuni a lăsat Dumnezeu pe pământ!”, se bucura Maria, de parcă ar fi văzut totul pentru prima oară. În faţa ei, doar la câţiva paşi distanţă, doi tineri, un el şi o ea, mergeau domol, parcă plutind, ţinându-se de mână. Ea îmbrăcată într-o rochiţă până la genunchi, vaporoasă, de un roz deschis, ca al florilor de măr. El purta pantaloni albi din tercot subţire şi un tricou roz, cu dungi albe. Cu un gest cam repezit, el s-a aplecat şi a sărutat-o pe ureche. Ea a răspuns înclinându-şi puţin capul, zicând totodată: “Andrei, mă enervezi!”. Ca şi când i-ar fi şoptit “Andrei, te iubesc!”... Apoi a întins mâna şi l-a cuprins pe după mijloc, ca o liană, rezemându-şi capul pe umărul lui. El a încrucişat mâna peste a ei şi i-a cuprins posesiv mijlocul, sărutând-o pe păr.  
  
Când a auzit: “Andrei, mă enervezi!”, Maria Mireanu a tresărit. Parcă şi timbrul vocii o răscolise un pic. Au început s-o năpădească amintirile, de parcă ar fi fost chemate anume. Cu opt veri în urmă, într-un loc dătător de speranţă, unde unele persoane căutau sănătate cu dramul, ea auzise foarte des expresia: “Andrei, mă enervezi!”. A devenit curioasă. Sufletul o îndemna să vadă cine era tânăra care îi trezise amintirile. A grăbit un pic pasul şi s-a apropiat lateral, ca şi când s-ar fi aflat în depăşire. Nu i-a trebuit decât o uitătură piezişă, fugară, ca să-şi dea seama că tânăra era Vera. L-a recunoscut şi pe Andrei. Inima a început să-i păcăne tare, tare, a emoţie, a bucurie... Bunule Dumnezeu, la un pas de ea, se aflau două persoane dragi, pe care le cunoscuse cu opt ani în urmă, în împrejurări triste! După cum se observa, Slavă-Domnului, reuşiseră să depăşească momentele grele. De data aceasta, cea care vorbea era dragostea. Încă un exemplu de două destine care deveniseră unul singur, minunea dumnezeiască, datul de la Dumnezeu, lucrătură divină ce o impresiona în mod deosebit pe Maria Mireanu. Încă o întărire a convingerii ei, că nimic nu este întâmplător, că fiecare om are un destin al lui, de la care nu se poate abate.  
  
Maria a încetinit pasul, rămânând un pic în urma lor, neîndurându-se să-i deranjeze cu amintiri triste.  
  
Vera avea burtică. Probabil era în luna a şasea de sarcină. “Cred că va da naştere unui băieţel, fiindcă are burtica ţuguiată”, îşi făcea Maria socoteala. Îmbrăţişându-i din priviri, mergea cu pas domol în urma lor, pe bulevardul ce cobora de la Universitate, către Cişmigiu. Ei şi-au văzut de drum, intrând pe aleea Cişmigiului, iar ea a rămas în staţie, în faţa Spicului, ca să ia troleul către casă. 
  
S-a apropiat de gărduţul parcului, şi a rămas acolo, privind lung, în urma celei mai frumoase perechi de tineri îndrăgostiţi pe care a văzut-o vreodată. 
  
“Trebuie să urc în troleu, să ajung acasă, că s-o fi făcut târziu, a fulgerat-o un gând. Ei, şi?... a reacţionat ea numaidecât, ca şi când s-ar fi aflat faţă în faţă cu timpul, ca şi cu un om. Timpul cu rostul lui, eu cu rostul meu!... De ce să mă las mereu condusă de timp? Am şi eu locul meu şi rostul meu pe pământ, după cum a rânduit Dumnezeu!...  
  
Câte trolee or fi trecut, cine ştie!?... Maria Mireanu nu se încumetase să-şi mute privirea de la cele două fiinţe pe care le îndrăgise de parcă ar fi fost sânge din sângele ei. Le văzuse în momente triste şi le iubise; le vedea în momente de Lină Lumină şi le iubea ... O pereche de îndrăgostiţi, mai frumoasă decât toate frumuseţile Cişmigiului!  
  
Abia când nu i-a mai zărit, a sărit în troleu. Avea inima uşoară ca fulgul şi atât de mare că putea să încapă în ea Cerul şi Pământul.  
  
_ *****************_ 
  
IOANA STUPARU 
  
Bucureşti 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Fragment din romanul VERA de Ioana Stuparu / Ioana Stuparu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 989, Anul III, 15 septembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Stuparu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Stuparu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!