Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Deorece în ultimul timp interesul pentru fosta insulă Ada Klaleh s-a manifestat prin organizarea de expoziţii cu această tematică, editarea unor lucrări de beletristică inspirate de legendara insulă, insulari, sau lucrări de memorialistică deosebit de interesante şi captivante precum: Carmen Mihalache, Magda Andreescu, Adakale-li- patria din buzunarul de la piept, Editura Martor, 2012 sau Carmen Bulzan, Ada-Kaleh- insula amintirilor, Editura Prier, 2013, ş.a., publicăm la rândul nostru un capitol din lucrarea noastră Varvara Magdalena Măneanu,Vestigiile arheologice şi tardiţii culturale, Ed. Autograf, MJM, Craiova, 2009, p.127-138  

 

 

 

 

FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE

Varvara Magdalena Măneanu  

muzeograf  

 

 

2. Relatări

 

Relatările Domnului Hamdi Salih  

 

Când s-au început strămutările în Ada Kaleh erau 148 de familii . Din acestea acum mai sunt la Severin şi Schela Nouă .  

În trecut locuitorii insulei se ocupau în special cu comerţul. Sare şi petrol luam de la noi şi vindeam la sârbi şi unguri de la unguri luam aur.  

Cu agricultura pe insulă mai bine spus cu grădinărit se ocupau turcii veniţi din Bulgaria, care vindeau fructe sau legume la Orşova, iar turcii vei din Serbia aveau meserii cu specific alimentar în special preparatul zaharicalelor (Kadri fratele lui Ali Kadri prapara rahat ) . Ale ocupaţii era dulgheritul, cărăuşia cu barca de pe un mal pe altul, ocupaţii casnice ţesut , croitorie . Pe insulă erau mulţi şerpi ne veninoşi , pe care insularii îi prindeau şi uneori le utilizau pielea pentru a împodobi bastoane, pe care le videau ca amintiri de pe insulă.  

Majoritatea bărbaţilor lucrau la fabrica de ţigări care primea materie primă din Bulgaria ( tutun ca mătasea - de foarte bună calitate ). O altă parte lucra la Şantierul Naval din Severin .  

Ca transport erau utilizate arabalele cu două sau patru roţi trase de oameni în general. De asemenea bărcile. Pentru greutăţi şi bagaje mai mici bocceaua pe băţ, şi cobelca .  

Existau trei cafenele. Prescripţiile de ordin religios interzicea femeilor să intre în cafenea . Aici mai exista obiceiul ca pe lângă băutul cafelei şi fumatul narghilelei să se mestece sacâz . un fel de clei de copac adus din Turcia . El se obţinea dintr-un anume copac care creştea pe insula Sacâz din Marea Mediterană .De la cafenea sau din bazar vizitatorii insulei îşi puteau procura unele mărfuri precum rom din Italia, Spirt de la Banoviţa , zahăr de la Giurgiu, cafea din Brazilia ,  

Monedele care au circulat pe insulă nu au fost turceşti ci ungureşti, iar din 1919 a circulat monedă românească .  

Clopotul de la capela ortodoxă de pe insula Ada Kaleh a fost mutat la Biserica Maioresii din Tr Severi .  

Casele erau joase cu o bucătărie , o cameră de dormit , o cămară . Cele mai multe locuinţe fuseseră amenajate în catacombele cetăţii , iar după 1930 s-au construit şi pe cetate , în general cu cărămidă din cetate şi erau acoperite cu ţiglă adusă de la Orşova. Exista obiceiul pe insulă ca pentru copii să se amenajeze camere în aceeaşi curte cu părinţii . În casă se încălzea cu sobe de teracotă.  

Cules de Varvara Magdalena Măneanu în 1987. Păstrăm în sufletul nostru o vie şi duioasă amintre acestei familii.  

RELATĂRILE DOMULUI GH. IORDACHE

 

 

Despre insula ADA-KALEH ( el fiind prin anii 1956 delegat ce răspundea de zona respectivă )  

 

Între altele Domnul Iodache şi-l amintea pe Taica Ilie care era barcagiu, cunoscut de toată lumea cu numele acesta .El era şi pescar .  

Din spusele localnicilor ar fi existat o Catacombă cam în dreptul casei lui Ali Kadri (Palatul Verde- pentru că era în întregime îmbrăcat în verdeaţă )ce se continua cu un tunel care ar fi dus pe malul sârbesc pe sub fundul Dunării. Nici până la scufundarea insulei nu s-a stabilit cât era legendă şi cât adevăr în această afirmaţie .  

Prin anul 1956 mulţi dintre locuitori aveau condiţii destul de precare de locuit. Mulţi aveau casele în catacombe (erau amenajate direct în catacombe )care erau igrasioase şi umede .De aceea femeile şi copii, cei care stăteau mai mult acasă erau bolnavi de plămâni. Aceasta a fost pentru mult timp o problemă importantă de rezolvat .Mulţi din locuitorii insulei aveau oi în jurul anului 1945.  

Tot prin anul 1945 dl.Ion Popeangă a fost director al Fabricii de ţigări. (apoi a lucrat la cadre la Consiliul Popular)  

Pe insulă populaţia feminină predomina .  

Cei mai în vârstă îşi aminteau că Ali Kadri ar fi avut harem, lucru care nu era văzut cu ochi buni de cei din insulă .  

Prin 1956 intrând într-o casă puteai observa că se stătea direct pe covor sau pe perne (celor care nu erau turci li se ofereau scaune )şi erai întâi de toate servit cu cafea .  

Pe insulă a fost şi o organizaţie de partid cu circa 30 de membri ,iar sectretar era un oarecare SAKIR ce era şi membru al comitetului raional de partid .  

Populaţia era orientată în aşi câştiga existenţa din turism. Astfel erau comercianţi de amintiri de pe insulă diferite obiecte inscripţionate cu marca ADA KALEH, produse zaharoase rahat Locum, acadele ,halviţă, bomboane ,dulceţuri de smochine ,trandafiri, fructe pere, struguri, ţigări între care unele denumite chiar ADA KALEH .  

În legătură cu turismul funcţionau şi barcagii care transportau totul de pe un mal al insulei pe celălalt mal al Dunării : persoane ,turişti ,insulari, materiale de construcţii cărămidă ,piatră, lemn ,diferite mărfuri cu care trebuia aoprovizionată insula .,chiar turmele de oi erau transportate pe Ostrovul Banului sau pe malul românesc pentru păşunat .  

La căminul cultural se organizau acţiuni culturale unde veneau în special tinerii .Bărbaţii şi femeile mai învârstă nu participau.(dată fiind educaţia religioasă de aşa natură ),iar prezenţa fetelor mai tinere nu era privit de asemenea cu ochi buni.  

La consiliu referent a fost D.Marinescu, care s-a căsătorit cu o turcoaică şi dl.Popeangă de asemenea  

Cules de Varvara M. Măneanu în 1986  

 

 

 

ADA KALEH……ADA KALEH…

Popescu Mihaela( colega noastră de liceu)  

Născută 28 iunie 1957 Craiova ,Dolj.  

 

 

 

Numele acestei insule îmi este legat de amintirea unei călătorii făcută la Cazane ,venită în vizită la rudele din Tr-Severin prin vara anului 1965.  

Păstrez şi acum ,la maturitate ,în minte câteva scene care ,asemeni viselor frumoase ,par învăluite într-o ceaţă ,ca dimineţile începutului de toamnă ,după care se ivesc razele soarelui destul de darnice .  

Aşadar ,în drum spre Cazane ,cu vaporul ,am făcut o scurtă escală pe această insulă care ştia că îşi trăieşte ultimele ei zile .,înainte de a fi acoperită de apele fluviului în urma lucrărilor ce se făceau la baraj.Toţi turiştii eram curioşi să vedem ultimele imagini ale acestui picior de pământ oriental implantat în mijlocul apei ,între două lumi .Drumul din port până în interior şerpuia deasupra unor canale unde băltea apa Dunării. Îmi amintesc de case dărăpănate şi fără curţi, sau cu fragmente de garduri.  

Geamia am găsit-o închisă ,dar ea totuşi domina insula şi cu minaretul ei înalt era uşor de recunoscut chiar şi de pe mal .,de departe . Atenţia mi-a fost atrasă de un grup de bătrâni la care am recunoscut fesul ,singurul element de port tradiţional .Bătrânii erau aflaţi lângă o masă cu zaharicale pentru turişti ,apoi mi-a mai atras atenţia un grup de fete care vorbeau turceşte ..  

Ineditul peisajului mă făcea să observ în detaliu tot ce mă înconjoară ,imagini estompate de timp ,dar priveam cu uimire şi nesaţ dezordinea ordonată a camerei mortuare alui Mischin Baba ,cu o mulţime de ciucuri ,perne mici ,sfeşnice ,iar pe o canapea învelită în catifea la al cărei capăt pe o pernă mare domina fesul defunctului ,despre care am aflat că era învăţat,respectat de comunitate la fel ca şi imamul .  

Am fost trezită la realitate de sirena vaporului care ne anunţa că venise timpul de plecare de continuarea drumului (…)  

Vizitând această expoziţie mi-au revenit în minte aceste amintiri ,cu regretul că sunt atât de estompate şi cu speranţa în reînvierea acestei lumi inedite ,chiar şi ăn spaţiul unui muzeu în aer liber pe insula Şimian.  

 

 

Insemnare consemnată în 1993-1994 de Varvara M. Măneanu după vizitarea expoziţiei ’’Ada Kaleh -un mic orient pe,Dunăre .’’ la Palatul Cultural din Dobeta Tr Severin .  

 

 

 

 

 

 

 

UZEIR MUSTAFA  

 

Uzeier Mustafa ( bărăgănist, pesionar M.I). Fragment din scrisoarea adresată nouă, fiind preocupat de necesitatea publicării unei monografii a insulei, ale cărui memorii selectiv s-au publicat în revista Răstimp, an II , nr.3., 1999, p.17.  

 

 

Precum ştiţi sunt născut în insula Ada Kaleh, am 64 de ani , pregătire modestă de 4 clase liceu, din părinţi muncitori, aveam doi fraţi din care unul după ce a fost dus în Bărăgan s-a dus în Turcia ( că aici sunt câinii cu covrigi în coadă ), n-a rezistat, s-a înapoiat în ţară, după doi ani şi a decedat în martie 1997, la 63 de ani. Celălalt frate este în Turcia din 1964, Izmir despre care nu cunosc nimic.  

Nu scriu autobiografia mea ci doar unele date pentru a cunoaşte cât de cât, ceva din persoana mea , încercând în relatările mele să fiu cât mai transparent.  

Am fost educat de părinţii mei în spiritul cinstei, corectitudinii şi modestiei urând minciuna, hoţia, făţărnicia, perversitatea. Bunicul mei fiind preot turcesc ( hogea ) a fost un atu pentru comportarea mea în societate .  

Crezul meu, a copilărie era ca să devin contabil . De aceea m-m înscris la Liceul Comercial din Orşova, unde director pe atunci era domnul Teodor Trâpcea (…..)  

 

Fragment dintr-o scrisoare prinită de noi în 1997.  

 

Redăm şi noi un fragment din manuscrisul intitulat Amintiri  

Închid ochii, ascultând cum apele Dunării curg molcom, aproape de picioarele mele , îndemnându-mă spre locul acela tainic învăluit în ceaţa dimineţii irizată pe margini de întâile raze ale soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi desluşesc pufăitul unui motor şi ghicesc silueta albă a remorcherului avântându-se ca o lebădă uriaşă pe oglinda apoi incendiată de soare , în timp ce sirena suna prelung . Trag adânc aer în piept, înfiorat că mă simt iar în largul meu, aici acasă, leagănul copilăriei mele Ada Kaleh.  

 

 

 

 

 

 

 

Relatările domnuluiInginer Constantin Bărbulescu, Călan, 19 ian. 1998.  

 

 

Din cunoaşterea mea directă, dintre obiectivele vizitate, consider oportună următoarele descrieri:  

Accesul pe insulă se realiza cu ajutorul bărcilor, uneori a vapoarelor de pasageri, bărcile fiind conduse cu ajutorul vâslelor de către barcagii insulari, pentru care era distracţie atunci când se întâmpla ca în timpul traversării apei să treacă câte un vapor care producea valuri declanşând uneori strigăte de spaimă a celor care nu erau obişnuiţi cu acest fenomen- turiştii ocazionali.  

Toţi cei care doreau să ajungă pe insulă, turişti sau insulari care se întorceau acasă erau aşteptaţi la punctul numit La bordei ( km. f. 952) numit astfel după aspectul camerei din piatră zidită pe care o ridicaseră barcagii chiar în malul Dunării , sub nivelul şoselei naţionale pentru a se adăposti pe timp nefavorabil. La nivelul şoselei era un intrând spre apa fluviului, o mică platformă folosită pentru parcarea maşinilor care îi aducea pe turişti, un panou pentru reclamă, câteva chioşcuri care ofereau trecătorilor diferite bunătăţi, produse artizanale produse pe insulă, şi ilustrate de la debarcader - spre care se cobora pe câteva trepte din piatră, ne zidite - porneau bărcile încărcate cu pasageri. Pentru mărfuri se foloseau bărci de mai mare capacitate încărcate de obicei în portul industrial Orşova, navigând pe firul mijlociu al fluviului unde aveau un loc de acostare aparte .  

Ajunşi în insulă, turiştii aduşi cu bărcile până la debarcaderul special amenajat pentru călători la capătul din vest ( amonte) spre malul românesc al insulei ( unde puteau acosta şi vapoare de pasageri) turiştii erau întâmpinaţi cu multă amabilitate de ghizii locali care îi aşteptau pe băncile aliniate pe aleea pietruită cu dale şi ronduri de flori, oferindu-şi serviciile contra unor sume destul de modeste).  

Dincolo de această alee puţin ridicată, ceva mai joasă era zona unde se amenajase un mini parc plin de verdeaţă, la capătul de vest ( amonte ) acestuia aflându-se mormântul lui Mischin Baba , un fost prinţ uzbec care pornit prin lume pentru a împărtăşi pacea şi liniştea între oameni şi-a găsit sfârşitul în acest loc unde a şi fost înmormântat (1786 ), despre care se mai spune că era venerat de musulmanii de pe insulă .  

De la acest părculeţ, îndreptându-ne spre centrul insulei se parcurgea aceeaşi alee pietruită spre est ( aval ) trecând pe lângă o foarte frumoasă terasă, aflată chiar aproape de nivelul apei fluviului .  

Se continua spre sud, la mică distanţă de terasă, pe stânga un magazin unde se ofereau spre cumpărare ă multitudine de obiecte artizanale realizate numai de insulari, accesul unor astfel de produse finisate fiind prohibitive în insulă . Dintre produsele oferite menţionăm: râşniţe pentru măcinat cafeaua manual din alamă,(având formă cilindrică cu două componente principale manivela pliantă fixată de un ax care în repaus putea di introdusă într-unul din cele două corpuri componente , un căpăcel care acoperea coşul în care se puneau boabele de cafea ,prăjite gata de măcinat, sistemul propriu zis de măcinare acţionat prin rotirea axului , al doilea tub de jos alcătuia compartimentul în care cădea cafeaua măcinată.), ibrice din alamă de diferite dimensiuni remarcabile prin forma lor caracteristică mai înalte şi mai subţiri decât cele obişnuite, piuliţe din alamă , cuverturi cu motive specifice , lenjerie de corp frumos brodară, ştergare şi prosoape frumos cusute , fesuri roşii cu ciucuri negri, dintr-un material de foarte bună calitate, papuci de casă cu ciucuri, frumoase cusături, broderii, evantaie, brelocuri şi alte obiecte excepţional finisate şi prezentate .  

Înaintând spre sud , spre inima insulei pe străzile înguste pietruite , cu rigole de scurgere a apelor , străjuite de zidurile fostei cetăţi în incinta cărora locuitorii îşi amenajaseră locuinţe , cu faţadele acoperite de viţă-de-vie , se ajungea în centrul industrial patronat de Regele Ali Kadri (posibil de la Tc. Kadi - cadiu , judecător al musulmanilor ) acolo se aflau fabricile de halva*şi rahat cu diferite arome, inclusiv cu migdale, produse foarte gustoase ambalate în cutii metalice cu diferite imagini din insulă care îţi luau ochii; fabrica de ţigări, mult căutate pentru calitatea lor, mai ales înainte de 1948 - anul naţionalizării, ambalate în diferite forme de cutii, de asemenea tutun pentru pipă. Se putea procura pe insulă şi rom de o calitate excepţională din care Regele Ali Kadri, mi-a trimes două sticle drept cadou cu ocazia peţitului meu , eveniment despre care a aflat de la poştaşul turc de pe insulă care făcea naveta Ada Kaleh la Orşova şi retur - cu barca şi bicicleta eu fiind funcţionar la Oficiul PTT Orşova ( până în anul 1949 ) . Mai târziu a fost înfiinţată aici şi o fabrică , despre care nu cunosc detalii.  

Tot acolo în centru, se afla o cafenea unde se putea servi şi procura cafea preparată la nisip în ibrice de alamă cu o aromă şi un gust inegalabil, mai ales dacă era marghilomană ( cu câteva picături de rom ), prăjituri de tot felul , inclusiv cele specifice , ca baclava din foi de plăcintă , nuci sau migdale şi miere sau sirop de zahăr, sau sarailiile din foi de plăcintă rulate cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibate cu miere sau sirop de zahăr, renumita şi unica în ţara noastră dulceaţă de trandafiri sau smochine, diferite sortimente de îngheţată, cu un gust nemaiîntâlnit din care bătrânul Hassan ducea cu bidoanele speciale la Orşova unde o vindea ambulant, bidoanele fiind introduse într-un cărucior special amenajat, bragă o băutură răcoritoare cu gust acrişor şi miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă şi fermentată, pe care insularii o vindeau de asemenea şi în afara reşedinţei lor, vânzătorii de bragă fiind recunoscuţi după fesul roşu cu ciucuri negri ce purtau în spate un recipient de metal , înalt în formă de pară, din care se scurgea licoarea printr - o ţeavă prin simpla aplecare a vânzătorului. , sugiuc, din nuci muiate în must fiert cu făină, bomboane de zahăr ars în diferite sortimente inclusiv cele sticloase (transparente , goale pe dinăuntru ) având diferite forme zoomorfe ( păsări, peşti, miei, etc. sau cutii cu bomboane fondante, castane comestibile, fierte sau coapte pe care le aduceau de pe valea Cernei - Baia de Aramă .  

Locuitorii băştinaşi ai insulei în marea majoritate turci vorbeau curent limba română , erau primitori , cinstiţi , sociabili, şi mai ales loiali . În copilărie aveam câţiva prieteni din insulă printre care şi o fată sora Emine ( am aflat că ar fi ajuns la Timişoara ) . Până prin anul 1948 , mai existau câteva femei în vârstă care purtau feregea (costumaţia care le acoperea în întregime chiar şi faţa ) . Unii dintre bărbaţi purtau fesuri roşii cu ciucure negru, singurul Hogea purta fesul într-un şal alb. Insularii erau oameni muncitori , trudind din greu ca barcagii, pescari, la fabricile din insulă, ca artizani, negustori. Cu ocazia sărbătorilor pe care le respectau cu stricteţe, treceau cu bărcile peste Dunăre până la satul Vârciorova ( satul meu natal, azi dispărut ca şi insula ) şi mergeau pe valea Bahnei , dincolo de caraulă , unde , într-o poieniţă se aşezau la iarbă verde în zona dintre Fântâna inginerului ( Pitulescu ) - moara lui Vrăcneanu - Fabrica de perii. . Am asistat la câteva din aceste ieşiri pe care le descriu astfel : se aşezau pe jos pături, pentru cei mai în vârstă se puneau perini* , în timp ce unii bărbaţi se ocupau cu sacrificarea şi frigerea unui batal gras , alţii se întreceau la trânta ( luptă corp la corp între oameni ne înarmaţi , care încearcă să se doboare , unul pe celălalt numai cu ajutorul braţelor, femeile aşezate separat în cerc sporovăiau între ele gustând din dulceţurile puse în chisele ( vase mici de porţelan sau sticlă în care se aducea dulceaţa) şi beau apa din vase specifice ( de multe ori argintate ) , de asemenea butoiaşul de bere ( procurat prin contribuţia tuturor se răcea în jgheabul Fântânii inginerului . Copil fiind , împreună cu câţiva prieteni din sat am făcut o glumă mutând butoiaşul cu bere din jgheabul fântânii , dincolo de drum în apa râului Bahna. . Ne-am amuzat mult atunci când constatând dispariţia butoiului cu bere , turcii au început să-l caute cu disperare în jur. L-au găsit numai atunci când râsetele noastre au trădat locul unde fusese ascuns, noi fiind nevoiţi să fugim de acolo.  

Dintre obiectivele pe care le-am vizitat în insulă aş menţiona Geamia, o construcţie destinată celebrării cultului musulman de obicei mai mică decât o moschee, o clădire impozantă cu minaret înalt, remarcată şi prin complexul din jurul ei reprezentat printr-un chioşc care acoperea un bazin şi Fântâna Geamiei cu pompă de apă folosită la spălatul pe mâini a credincioşilor care se descălţau într-un antreu înainte de a pătrunde în interiorul lăcaşului unde se afla un covor uriaş împodobit cu elemente florale stilizate în culorile verde , roşu, galben, auriu, primit în dar de la un sultan turc . Aşa cum sunt cunoscuţi turcii din perioada îndelungatei suzeranităţi , nici cei din insulă nu s-au opus celorlalte culte. In ultima perioadă după 1948, în insulă fusese amenajată o capelă ortodoxă* slujită de un călugăr Dosoftei , ( un bătrân suferind de picioare care fusese în pelerinaj la Jerusalim ( unde se află mormântul sfânt al creştinilor ) de la care am aflat şi preluat legenda Moşul şi Baba cu analogii despre Sf.Petre din Zona Porţile de Fier*** .  

Cimitirul vechi, aflat dincolo de geamie era bine îngrijit, acolo existând doi chiparoşi, două monumente ale unor foşti conducători locali .  

Inginer Constantin Bărbulescu, Călan, 19 ian. 1998.  

***Mai pe larg despre acest lucru ca şi alte date despre Insula Ada Kaleh, vezi Constantin N.Bărbulescu, Vârciorova - aşezarea de la izvoarele Istrului , Editura Europa Nova , Lugoj, 2002, p.236 şi p.141-147  

 

****  

Referinţă Bibliografică:
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 907, Anul III, 25 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!