Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Daniel Dăian         Publicat în: Ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Fluturi sub cearcăne
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Obscuritatea încăperii învăluia fiecare umbră într-un veşmânt de taină. Perdele groase atârnau noaptea din vârful tavanului, sfâşiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină care s-ar fi prăbuşit din greşeală printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colţ, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veşnicia timpului îşi făcuse culcuş. Peste tot cuprinsul său zăcea aşternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. 
  
Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Îşi tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina îşi gemea neputinţa de a încălzi acest dezmăţ de negru. În partea din stânga a biroului din stejar negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veşmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieţi. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbuşit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei şi câteva haine neumblate prin lume. Uşa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viaţa unei fiinţe. Tăcerea acestei rămăşiţe era din când în când întreruptă de un şuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deşirat, zăcea nemişcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte şi de alta a corpului. Ochii deschişi priveau înainte şi pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă din dreptul ochilor adânciţi în orbite. Formele carne care îi mai aduceau încă aspectul de om se pierdeau într-o grimasă aproape mongoloidă. Fruntea înaltă armoniza cu restul corpului dispărut în negura unei dureri vizibile din fiecare tresărire a acestei fiinţe. Dar trăsăturile nu se mai ştiau recunoaşte în privirea nimănui, oricât ai fi încercat să priveşti cu umanitatea caldă din tine. În această cameră o făptură delicată ca o felină trăgea viaţa dupa ea în firimiturile sale timide de carne. Sufletul îi era mort. Poate dintotdeauna sau doar dintr-o prăbuşire de timp într-un demult ancestral. 
  
Lumina îşi scurgea înţelesurile la adăpostul cuvintelor. Doar aşa se putea face înţeleasă deşi de fiecare data muţenia ei era cea care vorbea în adâncul ochilor. Vorbea la baza înţelesului de oameni. Doar Ea, nu gusta sub nicio formă înţelegerea. Nici nu avea nevoie să o facă de vreme ce toţi ceilalţi o făceau pentru ea. Se aruncau la picioarele sale cu toate răspunsurile de care avea nevoie. Nimeni nu i se împotrivea glasului delicat, asemănător parcă piciorelor lungi, incomensurabil de fine cu care întemniţa sufletul şi ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumuseţea legendarei Afrodita. Părul mătăsos şi negru împrejmuia cu o graţie nemăsurată chipul uşor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruenţă cu tot corpul care o aducea în timp de zeiţă. Era o femeie fără nume. Niciun nume nu i s-ar fi potrivit frumuseţii ei autentice. Ar fi fost de prisos orice încercare de apelare. Nu ar fi răspuns nimănui cu dezinvoltura cu care o făcea înaintea lui. Corespondau aproape ideatic iubirea lor neconvenţională, o respirau cu un singur plămân, întregind-o într-un spaţiu de o rotunjime autentică. Pentru că dragostea adevărată nu are nevoie de cuvinte pentru a coresponda, nu are nevoie de atingere pentru a intermedia senzaţiile cărnii. Este un simbol de o autenticitate absolută. Chiar ai merge cu gândul la universalitate şi poate tot nu ai reuşi să înţelegi pe deplin această dragoste nemăsurată între două lumi, între două constante diferite poate sau neobişnuit de gemene. 
  
Fiecare prilej de a o întâlni devenise pentru el aproape compulsiv, generat de nevoia fantastică de a se îmbăia în ochii ce cuprindeau o vastitate necuprinzătoare a unui negru adânc de fierbinte. O atingea cu palmele minţii în adâncul esenţei ei de femeie pură, o poseda cu forţa incapabilă a unui zâmbet, răstălmăcit în dansul halucinant al clipelor când se posedau aproape demonic, fiecare dintr-o parte corespondentă a unei singure clipe. Iubea cu teamă în carne această fiinţă a cerului. Teama de atingere. Atingerea ar fi ucis iubirea netăgăduită de nimeni. Ea poate nu ar fi aflat niciodată când el ar fi început să moară în viaţă. Pentru că nu ar fi simţit niciodată atingerea lui de prea dorinţă. Aşteptarea mâini la marginea sânului, tremurul frunţii la aroma apropiată a buzelor cărnoase care nu uimeau tăcerea, ci doar o îmbrăţişau cu timiditate, glasul ochiului care uitase să clipească din dor nemăsurat de aceeaşi privelişte, toate acestea îl înfiorau. Parfumul glasului ei tăcut, vibra parcă la marginea timpului oprirea de sine, popasul dinaintea mareului drum care i se pierdea în toate direcţiile. 
  
Din mijlocul camerei, tăcut, o privea înaintea lui plutindu-şi şoaptele nerostite ca o mângâiere prin părul său. Lăsă fruntea preţ de o clipă pe umărul ei. Ce bine era să nu mai ştii să vorbeşti înaintea unui asemenea întreg de oameni la un loc. Dar mintea făpturii făcu loc unui salt într-un alt timp de oameni. Şi acolo zării o altă întregire de carne care îl privea cu o fixare aproape bolnăvicioasă. Trăsăturile chipului îi erau parţial înghiţite-n şuvoaiele de auriu care i se scurgeau până peste umerii de un alb ţipător. Şi nu era acea paloare albă, ci un alb neobişnuit de respirabil, care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simţea tristeţea mută în ochii pe jumătate întredeschişi, care îl ţintuiau în mijlocul lumii lui. Ochii erau dezaprobatori, acizi de atât de multă supărare cât sălăşuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre ochii ei dezamăgiţi, dar ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea cuvinte în mintea lui cu brutalitatea unui vânt de furtună. Ochii ei căprui scânteiau dezinteres total faţă de orice nevoie de apropiere a făpturii. Simţi cum o arsură nedefinită îi răneşte obrazul. Cât de dureroasă este o singură lacrimă şi încerca să stârpească venirea celorlalte, dar nu reusi. Nu putea să stăpânească durerea incomensurabilă a apei sărate care se năvălea deasupra obrajilor săi neobişnuit de goi. Fiinţa din faţa lui se ridică uşor îndreptându-se spre el. Avea însă ochii închişi. Părea că nici măcar nu atingea consistenţa pământului sub tălpile sale. Nu era plutire, doar apropiere. Nici măcar aerul nu îl împingea înaintea ei. Se deplasa pur şi simplu spre el. Mâinile ei, atârnau inerte de o parte şi de alta a unui corp proporţionat să întregească imaginea matură a unei femei, care nu îşi pronunţa greutatea vârstei sub auspiciile niciunui timp. Forma corpului ei se pierdea difuz într-un amurg ceţos, doar trăsăturile alungite, pomeţii uşor înalţaţi de osatura puternică a feţei întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbinţeala vieţii, dintr-un aproape întreg rătăcit într-o obscuritate nedefinită. Întinse mână cu o nesiguranţă crescândă spre a auzi glasul mut al atingerilor sale, către fruntea ei unde o şuviţă rebelă acoperea cu delicaţe marginea privirilor ei. De nicăieri simţi cum timpanele îi vibrează cu intensitate atât de vastă încât primea semnale dureroase, atât de suferinde încât închise ochii să citescă cuvintele care i se aruncau la modul acesta necopt în niciun limbaj. Simţi acuzatoriul nebuniei urlându-i în mijlocul tâmplelor o vină, neştiută care a condus spre moartea lui cu mult înainte de-a se naşte. O vină care l-a aruncat în masivitatea fixă a unui alb bolnav de orbitor. Un alb care îl îndeamnă să scrie despre permanenţa constantelor de culoare care îl preced dintotdeauna, care îl urmăresc oriunde s-ar ascunde. Chiar şi în centrul ascuns al unei încăperi oarecare.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Fluturi sub cearcăne / Daniel Dăian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniel Dăian
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!