Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Actul 3.

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FLORILE SARMISEGETUSEI, dramă istorică în versuri de Al.FLORIN ŢENE
ACTUL III
TABLOUL VII
( Sala tronului din Sarmisegetusa. În colţul dinspre stânga e aşezat
scaunul regesc.).
Scena 1.
DECEBAL
( Revine oboist din luptă, unde a prins pe generalul Licinius pe care îl
adduce.Nu îl cunoştea că este tata lui Ionuţ, falsul meşter captiv roman,
eliberat de Dochia.).
Pe romanul acesta să mi-l ţineţi legat
Alături, la îndemână şi ne înarmat.
( Un oştean care însoţea pe Decebal îl conduce pe Licinius în camera de
alături.).
Pe poarta cetăţii să atârne capul trufaşului sol
Şi corpul lui Licinius să atârne sfâşiat pe ziduri, gol!
Se cade cu arc de triumph înfingător
38
Şi această nenorocire s-o vadă ochii mei!?
Iubită Sarmisegetusă altădată ocrotită de zei!?
Ooo! Nu este cu putinţă
Să fie dată unui rege dac atâta umilinţă!
Licinius, semeţ sol, general roman să şti
Că Decebal în ultima clipă mişel şi laş nu va fi!
Eu nu voi cădea cu resemnare în robie.
În viaţă dacul nu ştie decât liber să fie!
Iubită spadă, simbol de vitejie
Tovarăşe în viaţă fosta-i mie
Şi în moarte îmi vei fi!
Dar nu este nimeni pe aici? Unde sunt ai Daciei fii!
Altădată eram primit cu alai mare.
E drept! Nu-l mai merit oare?
Dar unde, unde este Dochia? Unde este al meu nepot?
Unde e Vezinas? Sunt supăraţi socot.
Ei! Olaci, străjeri, unde sunteţi, unde?
( La strigătul lui Decebal, dinspre dreapta şi faţa scenei vine trist, abătut şi
cu capul în jos bătrânul Olac,în seama căruia este lăsat spre îngrijire
Ionuţ.).
Hei! V-aţi pierdut capul? Răspunde!
Vă este frică de duşmani?
Unde-i Dochia, iubita mea fiică?
Au poate şi ei îi este frică!?
Vezinas preot mare?
Dar Ionuţ cu ochii de cicoare?
Scena 2.
OLACUL
Deşi sunt bătrân şi neputincios, sunt dac
Şi frică nu am şi nu pot să tac
Dochia, Dochia, de n-ai ştiut...
DECEBAL
Spune, unde-i? Altădată erai limbut.
OLACUL
...de îndată ce-ai plecat la bătălie
A urcat suişul muntelui oe vijelie
Şi pe cine, mărite rege, ai iubit
Pe munte îngheţul la-npietrit!
DECEBAL
Ce vorbeşti bătrâne smintit!?
OLACUL
Alături a însoţito şi celelalte preotese.
Acum sunt a zeului mirese.
DECEBAL
Dochia! ... Dochia ... ! A mea iubire!
Oooo! Nu este cu putinţă atâta nenorocire!
39
Zalmoxis prea mult m-ai pedepsit!
( După o pauiză).
Dar... unde este nepotul meu iubit?
OLACUL
E la mine şi cu dragoste l-am îngrijit.
Îndată mă duc să ţi-l trimit!
Scena 3.
ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI
( Intră grăbit, în timp ce Olaculul se pregăteşte să plece pentru a aduce pe
Ionuţ. Se adresează către Olac.).
Auzita-am că regale de la luptă a sosit?
( Regele îndurerat cu capul între mâini, privind pe fereastră, se întoarce
către noul venit.).
Aaa ... ! Să trăiţi măritule! Am venit
Să vestesc că al dacilor preot mare a murit,
Şi-a pus capăt vieţii în altar după ce-a slujit.
DECEBAL
Fără preot mare, fără preotese, parcă nimic nu-i viu.
A rămas Templu pustiu?
E ţara în grea restrişte şi neamul la răspânte ...
( După o pauză.).
Au început duşmanii din catapulte să cânte ...
( Se aude bubuit de asalt. ).
Duşmanii au şi sosit la zidul cetăţii!?
Nu-i nici-un mijloc de scăparea vieţii?
Nu-i chip de scăpare!?
Zalmoxis şi-a luat mâna de pe daci, oare?
Dă în ghiara pieirii întregul popor!?
ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI
O, Doamne, mărite! A sosit ceasul să mor!?
Scena 4.
( Tehomir intră rănit de moarte. ).
DECEBAL
Ooo ... Tehomire ... şi tu!?
TEHOMIR
Da, în luptă am căzut,
A străpuns o suliţă prin scut!
M-am târât până aici rănit
S-o văd pe Dochia pe care o iubesc.
DECEBAL
Dochia a murit! E în corul îngeresc!
TEHOMIR
Oh ... oh ... oh ... ! Copilul unde este?
DECEBAL
40
Îl aduce acum Olacul, este bine ...
Mă îngrijorează pentru el timpul ce vine...
Am să-ţi spun despre Dochia întrega poveste!
A murit de frig pe munte rugându-se la zeu...
A spart uricorul, a eliberat sclavii, încălcând cuvântul meu.
Se spune că era şi tată-l copilului printre ei...
TEHOMIR
Oooo...! Nenorocirile vin toate în anii grei.
DECEBAL
Una chiamă pe alta, Tehomire! Vezinas s-a sinucis.
OLACUL
( Intrând cu copilul de mână ce ţine în cealaltă mână aceeaşi floare ofilită,
dăruită de Decebal şi păstrată cu grije de copil şi Olac. ).
Iată Mărite, al tău vis
De a vedea nepotul s-a împlinit!
DECEBAL
( Luând copilul în braţe .Îl sărută pe frunte şi îl aşează apoi jos. ).
Văzândul teafăr sufletul s-a liniştit.
TEHOMIR
Ionuţ, chiar dacă nu eşti din sângele meu, te-am iubit!
Am să mă înalţ la mama ta,
De sus te vom ajuta
Să creşti liber pe acest pământ,
Să-ţi fie ca un cant.
Un cant frumos, un cant al muncii
Ne interrupt de vreun duşman.
DECEBAL
La Drimoxa prins-am un falnic general roman.
Să se aducă de grabă!
Să nu creadă că am luptat să ne aflăm în treabă.
Sunt vinovaţi dacii de moartea duşmanilor ţării?
Ne jefuiesc moşia, nu noi pe-a lor din depărtarea zării.
Ne calcă pământul, mulţi de-ai noştri au murit!
( E adus generalul Licinius, legat la mâini.).
Dorinţa ţi s-a împlinit.
LICINIUS
Cunosc cetatea voastră, vreau să-mi văd feciorul iubit.
După care multă vreme am tânjit.
TEHOMIR
Cine-i acesta? Ce văd!?
Fostul meşter, sclav roman, Licinius!? Ce prăpăd!
LICINIUS
Chiar el. Amicul Romei... şi al copilului tată,
Plămădit cu a regelui fată.
Dar unde este copilul? Unde?
41
E mort!? E viu? Se ascunde?
DECEBAL
Ooo ... tu eşti acela ce ai adus Daciei tot răul?
Te aşteaptă negura! Te-aşteaptă hăul!
( Se aud zgomote şi bubuituri de luptă.).
Copilul e aici de faţă,
A crescut şi e în viaţă.
LICINIUS
( Îndreptându-se spre copil care este alături de Olac şi îl ia în braţe.).
O, copilul meu ce te iubesc
Al să stau aici cu tine să te cresc.
Dar unde e mămica, copil slăvit!?
DECEBAL
A luato Zalmoxis! A murit!
LICINIUS
Ooo...Zei! De ce nu m-aţi luat pe mine!?
TEHOMIR
Nu voi aştepta mult. Te vor lua şi pe tine!
Dar e mai bine
Ochii să-ţi-i scoatem acum,
În veci romanilor să nu le arăţi al Dacia drum.
DECEBAL
Tehomire! Nu-i vom scoate ochii
De vrea va sta aici să crească copilul Dochii.
Nu este bine un rău să aducă un alt rău.
Licinius care este gândul tău?
LICINIUS
Mărite rege de eşti bun aşa,
Voi rămâne în veci în Dacia
Să cresc acest fecior mare
Liber sub un strălucitor soare.
Dar...pe tine cum te cheamă?
( Aşează copilul jos.).
De mine să nu-ţi fie teamă.
IONUŢ
Inius, Ionis, Ionuţ îmi spune!
De la Licinius al tatălui meu nume,
Care este mare şi victorius,
Cum îmi spunea mama ... frumos.
LICINIUS
Eu sunt tatăl tău, copile,
( Îl lipeşte de el.).
Şi ne-am cunoscut în clipe umile.
Sunt prizionierul tău ...
Dar îmi este teamă să nu fie şi ... mai rău.
( Bubuituri, lovituri, larmă de luptă se aud în apropiere. ).
42
Scena 5.
(Duras, Baldobal, Hasdrubal, însoţiţi de alte căpetenii intră
înspăimântaţi.).
DURAS
Nimic nu mai este cu putinţă!
BALDOBAL
Cetatea e pierdută şi a noastră fiinţă.
HASDRUBAL
Oştenii o mai apără încă. Au apărat şi hotarele cât au putut!
DECEBAL
Zalmoxe ne-a pedepsit cât a vrut!
BALDOBAL
Totul e înzadar!
DECEBAL
Atunci să aducă în grabă cazanul cu iz amar!
Izul acesta din fiertură e hărăzit
Vitejilor ce în luptă n-au murit!
TEHOMIR
Eu voi porni mai înainte spre eterna cetate.
BALDOBAL
Nu v-a trece mult şi te vom urma frate.
TEHOMIR
Mă ... ri ... te, iubite re ... ge, dra ... gilor ...
În Da ... cia ro ... bită e uşor ...
... a mu ... rii
Şi ce greu e a trăi ... !
( Îi cade capul într-o parte şi moare.).
DECEBAL
Cu toţi alăturea, e bună
Moartea, pentru viteji, de aur e cunună.
HASDRUBAL
Cetate iubită, leagăn de eroi
Pentru romani, castru vei fi, pentru noi
O durere sfâşietoare
Într-un apus de soare ...
Scena 6.
DECEBAL
( La vederea cazanului cu otravă adus în grabă de câţiva oşteni. ).
În altă lume, lângă strămoşi ne este locul.
Să mistuiască cetatea focul!
Sarmisegetusa, mândrie a strămoşilor, noi te iubim,
Noi care am lucrat mai puţin
La alcătuirea ta, te nimicim.
Ne-o cere ambiţia! Iubirea întreagă
Şi durerea din aste clipe de tine ne leagă,
43
Nimic din ce a fost, gloria de altădată
Pe mâna vrăşmaşului nu trebuie lăsată.
I-iul OŞTEAN
Iată minunata băutură!
II-lea OŞTEAN
O povară în oase lasă, un somn greu şi o arsură.
I-iul OŞTEAN
Câte două duşti pe gât am dat.
DURAS
Te-ai grăbit, dragă fârtate!
( Oştenii cad şi mor. Larmă mare, ţipete şi vaiete se aud. ).
Scena 7.
( Intră în grabă trei fruntaşi de oaste.).
I-iul FRUNTAŞ DE OASTE
Au spart poarta de intrare şi în cetate au năvălit!
II-lea FRUNTAŞ DE OASTE
Împăratul lor e în frunte, l-am zărit,
Pe un cal alb, ca şi dânsul împlatoşat,
E îmbrăcat în aur blestematul de împărat!
III-lea FRUNTAŞ DE OASTE
Lupta aprigă e încinsă,
Între armia romană şi oastea dacă învinsă.
Şi femeile cetăţii sunt dârze luptătoare,
De viteji născătoare.
Ca zăgazul ce nu lasă şuvoiul mare
Ai noştri cu trupul lor făcut-au zid la poarta de intrare.
O clipă şirul luptătorilor duşmani a fost mai rar.
De cade unul, o mie se ridică iar.
Sâni ce alăptau copii, sprijinmă acum topoare,
Ştiu fără greş să lovească, sute, mii, ştiu să doboare!
Însă cetatea noastră e mică,
În locul celor căzuţi nimeni nu se ridică.
HASDRUBAL
Iată cum se întinde focul!
( Prin fereastră se vede arzând cetatea. ).
La para para lui se cades ă începem jocul
Şi ospăţul să împlinească sorocul.
Paharnicul să vie! Cine ne este paharnic?
OLACUL
Paharnicul sunt eu şi Ionuţ cel mic.
( Arată către copil.).
DECEBAL
Să aveţi grije de copil să crească mare
Să spună la toţi povestea Tatălui Mare.
LICINIUS
Mori fără teamă mărite rege.
44
Romanii au o lege:
„ Salvarea poporului din strămoşeasca glie
Este suprema noastră datorie! „
DECEBAL
( Către comandaţii. ).
Se cade ca vajnicul corăbier, atunci,
Când nava se scufundă, prin grije şi porunci,
Să ia în seamă viaţa celor de pe vas.
La postul de onoare să fie ultimul rămas.
Aşa că oricât îmi va fi de greu
Să vă văd murind, ultimul rămân eu.
Care dintre voi bea întâi
( Voios. ).
Şi în sănătatea cui?
BALDOBAL
Eu întâi!
DURAS
Ba eu! Tu mai rămâi!
DECEBAL
Atunci acela va bea
Căruia regale îi va da.
( Olaculul îi întinde pocalul plin. Decebal trece pocalul lui Duras. ).
Eşti cel mai bătrân în sfat,
Înţeleptul ţării, credinţă ne-ai dat,
Neobosit şi viteaz în bătălii ai fost
Ai luptat pentru ţară, ai luptat cu rost.
Iată fala şi răsplata viteazului dac.
Dar ce păcat, vitejii noştri în ţărână zac!
Pentru întâia oară, un dac săvârşita o trădare
În Dacia, şi sufletul mă doare.
Pedepsit e poporul. Ooo ... ! Fiica mea!
Plătim cu toţii vina ta!
DURAS
Din văgăuni, din munţi, nevinovaţii prunci
Nu vor şti de această nelegiuire, în văile adânci.
Acolo, feriţi de duşmani şi de păcat
Gândul lor se va înfiripa tot curat,
Ca prin ei deapururea neamul să moştenească
Iubirea de glia strămoşească.
Când de geruri şi de vreme rea veţi fi urgisiţi
Povestea de acum să le-o amintiţi!
Să poarte şoapta, codrul prin freamătul lui
Să le spună de cinstea, virtutea, vitejia neamului.
De nu vor avea nume, să-i legene cântul,
Doina să-i crească, să-i mângâie vântul,
Să moară bătrâni, gerul din inimi să cunoască moina
45
Şi în codru să-ngroapte doina,
DECEBAL
Să nu ştie ce-i trădarea!
( Tot mai aproape se aude bubuitul. Focul este mai îndârjit.).
DURAS
Pentru aceştia ridic paharul acum când arde zarea!
Pentru Ionuţ beau. Pentru inima curată!
(Bea.).
DECEBAL
Baldobal, iată!
La cine rămâne spada ta?
BALDOBAL
Spada mea?
La porţile cetăţii o îngropai.
Jurământ în scris alăturai,
Acela ce o va găsi s-o moştenească.
De ar avea ceva din sângele dac, neamul să-l dezrobească.
În mâinile duşmane te las ţară, a mea iubire!
Dacă odată liberă vei fi, din locul de odinioară,
Lui Zalmoxis voi cere îngăduire,
Să-mi petrec veşnicia în Dacia şi-n a ei sfinţire.
( Bea. ).
DECEBAL
Tânăr încă eşti Hasdrubal şi aid at de necaz,
Totuşi multe fapte ai săvârşit cu braţul viteaz!
HASDRUBAL
Iubite rege mare! Muriom cu speranţa
Că aici va continua viaţa.
Peste sute de ani, chiar mii
Dacia de-apururi va fi.
( bea. Se aude larmă de bătăi în poarta domnească.).
I-iul FRUNTAŞ DE OASTE
Şi eu!
II-lea FRUNTAŞ DE OASTE
Şi ei!
DECEBAL
Beţi fiecare. Să nu vă fie greu.
( Din nou se aud bătăi şi mai puternice în poartă.).
OLACUL
Mărite! Şi eu!
DECEBAL
Duras, Baldobal, Hasdrubal, aşa repede se poate murii!?
OLACUL
Împotriva morţii dacul nu ştie cârtii!
Moartea chin nu are,
Când duce la dezmierdare.
46
E o altă viaţă dincolo fericită,
De dureri ferită.
( Bătăi tot mai puternice se aud. Zgomot, larmă, strigăte.).
Ionuţ te las în grija tatălui tău,
Să nu cunoşti în viaţă ce este rău.
( Bea. Se aude spărgându-se poarta domnească. Tropot şi paşi, iureş pe
scări, se aud năvălind înăuntru.).
DECEBAL
( Aşezându-se pe scaunul domnesc. ).
Trozneşte stejarul, se clatină pleşuvul munte.
Dragă spadă! Ai cunoscut bătăli crunte,
Atâţia duşmani a străpuns al tău fier.
Nevrelnic, prin tine, pe tronu-mi să pier!
( Îşi împlântă saba în piept. Cu ultima sforţare o scoate şi o aşează lângă
el. În poziţia iniţială pare viu pe scaunul domnesc. Liciniu şi Ionuţ
îngenunche. Aşa îi găseşte Traian.).
Scena 8.
( Intră oşteni romani, căpetenii în frunte cu împăratul Traian. ).
TRAIAN
( Privind la întreaga scenă. Licinius văzându-l se ridică. Ţinând copilul de
mână se înclină. ).
Ooo! Acum de-abia înţeleg cât de mare
În ţara asta este dragostea de neam şi de hotare!
Luaţi aminte oşteni! Ce înseamnă iubirea de ţară şi dor!
Viteaz este acest popor!
Tu nu eşti învins! Ci Roma este înfrântă!
Acolo e orgie, beţie! Romanii putregaiul îl cântă.
Licinius ce faci ? Ce zici ?
LICINIUS
Mărite imperator, rămân aici.
Să-mi cresc copilul pe acest pământ de rai.
TRAIAN
Rămâi Licinius! Să înveţi pe daci al nostru grai
Voi aduce ceea ce e mai bun, mai sănătos,
Mai viteaz, din imperiu în acest teritoriu sălbatic şi frumos.
Un altoi mai bun să fac
Pe rămăşiţele regatului dac.
Aşa va răsări un popor nou, puternic foarte
Ce va moşteni onoarea, dragostea de ţară până la moarte.
Acesta este copilul tău? Aşa se pare!
LICINIUS
El este! Iubite impedrator mare!
TRAIAN
(Apropiindu-se de Decebal care pare viu, îi ia sabia şi o întinde lui Ionuţ.).
Păstrează sabia tatălui tău mare
Şi să creşti mândru sub soare,
47
Să aperi cu ea poporul, onoarea şi ţara!
( Îi întinde sabia. Ionuţ o sprijină de el.).
Pentru tine de-acum începe primăvara!
( Ionuţ priveşte la sabie şi la floarea ofilită din mână pe care o are de la
Decebal.Privind îşi adduce aminte de cuvintele bunicului, Decebal.).
DECEBAL
( Glasul lui Decebal se aude venind de departe, predominând întreaga
asistenţă. Glasum vine din memoria şi conştiinţa lui Ionuţ.).
“ Eşti ca floarea aceasta, nevinovată făptură,
Nu şti ce-i trădarea, nu şti ce-i ură,
Poate, în vreme, floare din floare,
Urmaşii, urmaşilor tăi, se vor bucura de un alt soare,
În cântec să rămână să fie ştiut
Că Epopeea Română de aici a început. “
( O melodie adecvată în crescendo.)
-CORTINA-
02 februarie 1975-03 aprilie 2010.
Referinţă Bibliografică:
Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Actul 3. / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!