Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Florile Sarmisegetusei, dramă istorică, în trei acte, tabloul I

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FLORILE SARMISEGETUSEI, dramă istorică, în versuri, în trei acte, de AL.FLORIN ŢENE 
  
ACTUL 1. 
  
Tabloul I 
  
( Lângă fântâna sacră a Getuzei . În fundalul scenei spre dreapta se văd casele 
  
Sarmisegetusei. În mijlocul cetăţii se ridică o movilă pe care e aşezat templul sacru al 
  
zeului Zalmoxis. Spre stânga, în fundalul scenei, e fântâna, iar în depărtare se conturează 
  
coamele munţilor Daciei. Proeminent, muntele Orole se desluşeşte acoperit veşnic cu 
  
zăpadă. Un grup de meşteri romani daţi tribute şi zălog de Roma înfrântă aşteaptă lângă 
  
fântână. De fapt erau căpetenii romane cu însărcinare de spioni, trimişi de împăratul 
  
Traian, sub conducerea prietenului său, generalul Licinius. Toţi râd şi glumesc pe seama 
  
fetelor ursuze ale dacilor.). 
  
TABLOUL I 
  
Scena 1. 
  
LICINUS 
  
(Aşezat pe o piatră cu bărbia în palma mâinii. Stă pe gânduri.). 
  
Unde eşti, slăvită şi mândră cetate 
  
La care mă închinam cu pietate? 
  
Unde eşti cetate a lui Romul cu delirul şi uitarea? 
  
Cu vinul oaspeţilor, cu parfumul ce inunda zarea? 
  
Ooo! Nu e nimic în această sălbatică ţară. 
  
Şi apa aici e , parcă, amară. 
  
Ovidiu a spuso! Romă iubită, adevărul să-l crezi! 
  
Vino aici în sălbăticie. Şi-ai să vezi. 
  
( După o pauză.). 
  
Prea iubite împărate, misiunea mi-am îndeplinit. 
  
Am multe ştiri. Gânduri multe de destăinuit. 
  
( Bagă cu grije un vraf de papirusuri în sân.). 
  
Pe toate, aici, le păstrez lângă inima mea, 
  
Să-şi fie calea uşoară, călăuzită de-o stea, 
  
Spre Sarmisecetusa. Atâtea străji la porţi ...  
  
Liberaţi pe Licinus! Zei! Ooo ... prea mulţi morţi ...  
  
Destinul Daciei a căzut la sorţi. 
  
(Rămânând puţină vreme pe gânduri. ). 
  
Şi Iason, graţie fiicei regelui din Calchis cu chip de graur 
  
A izbutit să răpească pielea berbecului cu lână de aur. 
  
Ţi-o arată povestea ... ! Licinius! Bună povaţă, 
  
Femeia ucide şi tot ea dă viaţă! 
  
Pasiunile zeiţelor sunt şi ale matroanelor romane, 
  
Slăbiciunile acestora la fel cu ale fiicelor Daciei profane ...  
  
Omul e acelaşi pretutindeni, şi lup şi miel, 
  
Femeia e tot ... femeie , şi peste tot la fel ...  
  
SABINUS 
  
(Către ceilalţi. ). 
  
Cu apă din fântâna Getuzei adapă pe zeul lor, 
  
5 
  
Să-i treacă setae, să-I treacă de dor. 
  
Setea e mare şi mai ales când e vară ...  
  
În curând vor trebui să sosească.Aseară ...  
  
( Ceilalţi râd.). 
  
PROPELIUS 
  
( Către ceilalţi.). 
  
... Şi multe sunt slute 
  
şi urâte! 
  
LILIANUS 
  
E greu să cucereşti inima acestor femei 
  
Am încercat şi eu chiar şi ucenicii mei. 
  
CASSIUS 
  
E de-nţeles. Au ură faţă de străini, de romani. 
  
Le-am tulburat liniştea de-atâţia ani. 
  
SABINUS 
  
În ciuda hazului vostru, totuşi, mă gândesc 
  
Că v-a veni vremea să izbândesc ...  
  
CASSIUS 
  
Să cucereşti capul Zadei!? E...hei...! 
  
Dar nu uita jurământul dat Romei! 
  
SABINUS 
  
Da! De bună seamă cuvintele-ţi sunt drepte. 
  
Însă, mai înainte trebuie să cucereşti oamnei şi...mai ales fete. 
  
Calea care duce la ţinta noastră frumoasă 
  
O cred pe cea a inimii, e cea mai lesnicioasă. 
  
LILIANUS 
  
Negreşit. 
  
SABINUS 
  
Ascultaţi! Nu vorbesc de-un mit. 
  
Aseară, ca de obicei, după cină 
  
Ieşisem pe linia casei la aer şi lumină 
  
Admirând un straşnic apus de soare, 
  
Strălucitor ca cerul de împrimăvărare. 
  
PROPELIUS 
  
Parcă nu are atâta farmec soarele aici. Pe cuvânt! 
  
La Roma lumină catifelată coboară pe pământ. 
  
SABINUS 
  
Apusul, de care vorbeam, era atât de frumos 
  
Încât şi sufletul îmi era luminos. 
  
PROPELIUS 
  
Mai şti!? Poate te îmbia nostalgia 
  
Să te gândeşti la ...Claugia. 
  
Ha...ha...! Zada şi Claugia. 
  
De ce, nu deodată, la amândouă să gândesc!? 
  
Oh! Venus protectoare la tine mă împărtăşesc, 
  
Tu, înţeleapto, zeiţă frumoasă, 
  
6 
  
De ce nu faci să fim deodată şi aici şi-acasă? 
  
SABINUS 
  
A ... ! Ca o nălucă s-a strecurat alături cu înserarea ...  
  
M-a îmbrăţişat sălbatică precum stânca marea. 
  
CASIUS 
  
Mă rog, cine!? 
  
LILIANUS 
  
Poate o sălbăticiune? Ia seamă! 
  
Ha...ha....! Nu ţi-a fost teamă? 
  
Sau eşti sub protecţia unui zeu? 
  
Am înţeles. Îţi văd timiditatea, dragul meu. 
  
PROPELIUS 
  
Te-a sărutat, ai sărutato ... spune? 
  
CASSIUS 
  
Te rog! Spuneo pe nume! 
  
SABINUS 
  
Ei! Zada! Ş-a dispărut prin canatul porţii 
  
Învăluită în zăbranicul nopţii.(Toţi râd.). 
  
Şi hazul are rost, prea mult te face să rămâi 
  
În urma gândului ... O să vedeţi, am să fiu cel dintâi ...  
  
PROPELIUS 
  
Victoriosul! 
  
CASSIUS 
  
Nimfe! Venere divine! Veniţi să vedeţi “Frumosul. “! (Toţi râd în 
  
hohote.). 
  
SABINUS 
  
( Către Licinius.). 
  
Aaa ... Poate cumva generalul să-mi ia înainte!? 
  
Dar, când îl văd pe gânduri stând, fără cuvinte, 
  
Fără un grai tăioas, fără o vorbă blândă, 
  
Îmi pare că el singur s-ar îndoi de izbândă. 
  
LICINIUS 
  
( Se ridică.). 
  
Mă înveselesc glumele voastre, de aici, 
  
E bun mijlocul ... amici. 
  
Se cade să fim, însă, cu multă sârguinţă 
  
Şi mai ales cu destulă săbuinţă. 
  
Poate lucrul la Drubetic s-a terminat 
  
Constructorul Asiatic e neînfricat. 
  
Opera cea mare a lumii de-a arunca peste Istrul pod, 
  
Apa sacră a dacilor de pe acest glod . ( Arată cu mâna pământul şi munţii 
  
din zare. ). 
  
Sălbaticul Danubiu v-a fi în clipa de faţă traversat.Opera desăvârşită. 
  
Armata imperatorului Traian e pornită 
  
7 
  
Şi în curând trecând peste multe greutăţi 
  
Va fi aici la poarta acestei cetăţi. 
  
Are nevoie de sprijinul nostru, ştiţi bine. 
  
Voi să ascultaţi de ordinele date de mine. 
  
Cunoaşteţi însărcinarea dată? 
  
Trecând peste pod...marea apă 
  
Îi este necesar să ştie acum 
  
Spre Sarmisegetusa cel mai lesnicios drum. 
  
Aici, e ţinta pentru atâta goană, 
  
Pentru aurul Daciei este strădania romană. 
  
Fumul de pe altarele Cetăţii Lumii nu v-a înceta, 
  
Pe noi, Penaţii, la vetre nu ne v-a lăsa 
  
Până când ţara neamurilor dace nu va fi supusă 
  
Şi toată bogăţia ei, în alai, la Roma dusă. 
  
De data aceasta e cu noi Marte, al nostru zeu. 
  
Imperatorul pentru a doua oară e pe drum, şi e greu. 
  
Am jurat cu toţii, dragi voinici, 
  
Să-l ajutăm, de aceea suntem aici. 
  
Prin orice mijloace vom obţine ştiinţă 
  
Despre şiretlicurile în luptă ale acetei barbare fiinţă. 
  
Altfel se poate repeta istoria unui nenorocit, 
  
Oppius Sabinus, în 102, de moarte lovit 
  
Şi a lui Cornelius Fuscus mort în aceste ţinuturi 
  
Barbare, sălbatice şi bătute de vânturi 
  
Când zăpezile înghit razele de soare. 
  
Sângele roman cere răzbunare! 
  
Să se ştie că la Roma Traian străjuieşte. 
  
Pe cine vrea pe acela îl cucereşte. 
  
...De altfel, dacii, au simţito pe pielea lor 
  
În prima străpungere a hotarelor. 
  
Apoi, bogăţiile acestei ţări ce se află în sânul ei 
  
Le-ar sta mai bine podoabe Romei. 
  
Bogatul pământ al Daciei nu cunoaşte mana, 
  
Roma îşi aşteaptă de la noi...hrana! 
  
CELUS 
  
Sssst! Pe potecă se zăreşte cineva! 
  
CEI DE FAŢĂ 
  
A,aaa... 
  
LICINIUS 
  
Sunt chiar fetele.Vin la apă cu ulcioare, 
  
Va fi bună seamă la templu sărbătoare. 
  
SABINUS 
  
Să ne retragem stăpâne, 
  
Altfel, ne ies vorbe nu prea bune. 
  
8 
  
LICINUS 
  
Fântâna e deopotrivă pentru nimfe, naiade,eroi, 
  
Fauni, silvani, ca şi pentru noi. 
  
PROPELLIUS 
  
De bună seamă, însă, picurii de apă şi setea 
  
La vorbe îmbie...astfel am putea... 
  
LICINIUS 
  
O vorbă atrage pe alta, asta ne este firea, 
  
Trece din gură în gură, aducând destăinuirea 
  
LILIANUS 
  
Sunt singure! Aşa îmi spun simţurile mele. 
  
LICINIUS 
  
(Privind în depărtare cu atenţie.). 
  
Se pare că e şi Dochia, fiica regelui, cu ele. 
  
LILIANUS 
  
Sunt fecioarele templului sacru urcând pe cărare, 
  
Duc apă sacrosantă în urnicioare 
  
Pe care Istru o trimite din depărtare ...  
  
LICINIUS 
  
Clipa e prielnică, prieteni, fără teamă 
  
Să fim cu măsură şi băgare de seamă. 
  
În timpul slujbei închinată lui Zalmoxe se poate 
  
Să fie de un ochi şiret vegheate. 
  
PROPELLIUS 
  
Aaa ... ! Iată-le! Poartă găteli de sărbătoare. 
  
LILIANUS 
  
Ca vestalele romane. Strălucitoare. 
  
PROPELLIUS 
  
În straiele acestea arată frumoase, ca albele petale ...  
  
LILIANUS 
  
Ba, au ceva din graţiile sacrelor vestale ...  
  
SABINUS 
  
În acest mod participă la sacrifii când pe suliţi 
  
Războinicii duc zeului carnea încă vie a celor iubiţi? 
  
PROPELLIUS 
  
Nu! Sacrificiul acesta se face lângă tempu, dar... 
  
Marele Preot, alături de fecioare, în altar 
  
Imploră bunăvoinţa zeului, purtător 
  
De grija dacului luptător. 
  
Scena 2. 
  
(În spate, spre stânga, se arată fecioarele dace.). 
  
DOCHIA 
  
Sunt sortită lui Tehomir, sprijinul ostăşesc 
  
Al tatălui meu, căruia îi va ceda locu-i regesc, 
  
9 
  
Iar eu regina lui voi fi 
  
Într-o apropiată şi sacră zi. 
  
Mă cred, astfel, toţi, prea fericită. 
  
O, nu, Zada! Eu nu sunt iubită. 
  
Am un vis ce-mi încolţeşte-n fire, 
  
Şi gândul mă desparte de tine, Tehomire! 
  
ZADA 
  
Şi nunta e hotărâtă pentru mâine ... ! 
  
E pregătit vinul.S-a copt multă pâine ...  
  
DOCHIA 
  
De gânduri prea multe nu-mi pot ţine trupul treaz 
  
O ştiu, Tehomir e socotit viteaz. 
  
A lui voi fi, aşa a sortit înaltul zeu, 
  
Nu însă şi de gândul meu. 
  
Ooo! Ce fiară năpraznică omul ar devenii 
  
Dacă ar reuşi gândul a-l robii. 
  
(După o pauză.). 
  
E un vis, o nebunie a spune că iubeşti 
  
Pe altcineva , de pe alte locuri vrăşmăşeşti. 
  
Nici nu aşi îndrăzni s-o spun. E totul în van. 
  
El ... un sclav. Un ... roman! 
  
Iar eu fiica regelui dacilor liberi, floare ...  
  
Ooo! Depărtarea e prea mare ...  
  
Ura tatălui meu creşte, cu trecerea fiecărui an, 
  
Împotriva a tot ce este roman. 
  
Şi ... totuşi, inima mea ... iubeşte 
  
Ceea ce tata dispreţuieşte!? 
  
Oricare ar fi, dar ...  
  
Ooo ... Tată, iubite tată, mi-e sufletul amar! 
  
El urăşte pe imperator 
  
Armata lui ce înaintează cu spor. 
  
Pe generalii prizionieri ce întreţin vrajba, dar mă doare 
  
Când este urât un biet sclav pentru care ...  
  
(După o pauză.). 
  
Şi parcă îl aud, Zada, cum spune şi socoate 
  
(Din depărtare se aude vocea lui Decebal. ). 
  
“Orice este roman, e câine care muşcă pe la spate! “ 
  
Sărmanul sclav! El n-are nimic din oarba mândrie 
  
A celor mari cu nesăţioasa lăcomie. 
  
E prea frumos, nu are nimic din ce au stăpânii răi 
  
Şi poate prea nevinovat de ura comandanţilor săi. 
  
ZADA 
  
Am auzit vrăjitorul cetind în orele târzii: 
  
( În difuzoare se aude vocea vrăjitorului.). 
  
“Femeia e născută numai pentru a iubii!” 
  
10 
  
DOCHIA 
  
Mă cutremur cât de bine 
  
Vorbele acestea au un înţeles în mine. 
  
( Surprinsă şi impresionată la vederea lui Licinius. ). 
  
... iată-l ,aici, împreună cu tovarăşi lui într-un peisaj plăcut. 
  
Cum din depărtare nu i-am văzut!? 
  
ZADA 
  
Bărbaţii noştri când la război nu sunt, 
  
Pregătesc un altul mai mare în gând, 
  
Iar femeile lor tânjesc ca florile între spini, 
  
Cum sunt sclavii printre străini. 
  
( Femeile înaintează spre fântână.). 
  
LICINIUS 
  
(Către ai săi. ). 
  
Înlături! Să facem loc fecioarelor! 
  
Privindu-le ne va trece de dor. 
  
DOCHIA 
  
(Spre celelalte fete. ). 
  
Am ajuns. În urechi ... aud atâtea şoapte ...  
  
Repede trece timpul când vorbim de fapte, 
  
(În şoaptă.). 
  
Zada! Pe tine te iubesc, 
  
Ţie întotdeauna mă destăinuiesc. 
  
Păstrează secretul în taină, căci lumea ...  
  
(Se apropie de fântână.Apoi cu glas tare. ). 
  
E clipa să începem rugăciunea. 
  
( Apropie urniciorul de izvor. Se aude picurând apa.). 
  
“Fântână sacră, ce porţi legănat la sân 
  
Izvorul plăpând de la Istrul bătrân, 
  
Pe care divinul Zalmoxe l-a pus de strajă 
  
Ca sacrul pământ să-l ţină sub pază. 
  
Mi-e sacră credinţa ca picurii tăi, 
  
Regelui dă-i biruinţă, moarte duşmanilor săi!” 
  
( Se retrage cu urniciorul plin şi-l aşează de o parte. 
  
La fel fac şi celelalte fecioare.). 
  
FECIOARA II 
  
“Supunere şi robie Iagizilor potrivnici! “ 
  
FECIOARA III-a 
  
“Să nimicească pe bastarnii sălbatici! “ 
  
FECIOARA IV 
  
“Să alunge pe Tribalii zănatici! “ 
  
FECIOARA V 
  
“Stăpânire Sarmaţilor nomazi! “ 
  
11 
  
FECIOARA VI 
  
“Jefuitorii, morţii să-i dea pe parţi! “ 
  
FECIOARA VII 
  
“Să nu-şi găsească adăpost Roxalanii! “ 
  
FECIOARA VIII 
  
“ De pribegie să aibă parte Marcomanii!“ 
  
ZADA 
  
“Mândrii, de mândrie să piară Romanii, 
  
Bogaţii fără număr, orgia să-i înghită, 
  
Împărăţia mare să cadă lovită”. 
  
(Fiecare pe rând îşi aşează urniciorul umplut, 
  
unul lângă altul.). 
  
LICINIUS 
  
(Îndreptându-se spre Dochia. ). 
  
De este îngăduit sclavilor cuvânt, 
  
Stăpână, vă cerem apă din izvorul sfânt. 
  
Aşteptăm însetaţi de multă vreme 
  
Gestul Fortunei, făcută să vă cheme, 
  
Au poate că suntem romani 
  
Şi socotiţi de voi duşmani 
  
Că pe câmpul de luptă ne-am strivit. 
  
Din izvorul sacru să bem este îngăduit? 
  
Dar picurii lui urmându-şi cărarea 
  
Prin munţi, prin codrii ce împodobesc zarea 
  
Până la Istrul depărtat şi frumos 
  
Adapă deopotrivă şi cerbul şi lupul fioros. 
  
SABINUS 
  
(Aparte către Zada ). 
  
Nepotrivite sunt blestemele cu anii tinereţii 
  
Ce izbucnesc în muguri, în primăvara vieţii. 
  
ZADA 
  
Duşmanii nu ne dau răgaz să gustăm din fructul tinereţii, 
  
Dacii la anii copilăriei au vârsta bătrâneţii, 
  
Vremea aspră, când liniştea ne este tot mai rară, 
  
Ne face viaţa mai amară ...  
  
LICINIUS 
  
Există o datină a fântânilor, de este vreme bună sau rea, 
  
De e duşman sau prieten, însetatului de băut să i se dea. 
  
Nu este o altă faptă mai bună primită de zei 
  
Decât să dai apă din izvoarele dăruite de ei. 
  
DOCHIA 
  
Zalmoxe a adus izvorul de la Istru cu apelei mari 
  
În urniciorul lui, pus la temelie, unde se zămislesc picurii clari. 
  
LICINIUS 
  
12 
  
Limpezi şi răcoritori ca vorbele tale, stăpână! 
  
Adâncul ochilor tăi dezvelesc o făptură bună. 
  
Privirea ta ca o rază de soare 
  
Robia alină şi inima-mi ce doare. 
  
DOCHIA 
  
Străine, de ai colindat multe ţări cu rost, sau fără rost, 
  
Află, aici e fiica regelui care tânără n-a fost. 
  
Oamenii în Dacia se nasc dej" bătrâni şi grăbiţi 
  
Cu mâna pe scut şi suliţi. 
  
Ţara ta, străine, poate, e mai senină. 
  
Seninul îl porţi în privirea-ţi de lumină. 
  
Poate e o ţară a tinereţii, 
  
A rostului deplin, al vieţii 
  
În care gândul se poate împlini. 
  
Ooo ... un vis, la capătul ... luminii. 
  
LICINIUS 
  
Ţara mea, stăpână, are splendori, palate 
  
Şi comori nenumărate, 
  
Bunul pământului se răsfaţă în toate. 
  
Acolo, floarea de înfloreşte are un înţeles, 
  
Sânul ei revarsă parfumul ales. 
  
Beţie, flori ... Ochii tăi mi-aduc aminte ...  
  
(Urmează o pauză. ). 
  
Să le enumăr pe toate nu am cuvinte ...  
  
(Urmează o altă pauză.). 
  
DOCHIA 
  
Dacă un zeu necunoscut a hotărât, 
  
Străine, să bei din izvorul sfânt, 
  
Sortit a nunţii mele mărturie, 
  
Atunci cu voia lui să fie. 
  
(Îi dă să bea ). 
  
SABINUS 
  
Şi mie îmi este sete, şi bieţilor băieţi. 
  
ZADA 
  
De este voia stăpânii noastre, sorbiţi, de vreţi! 
  
( Le dau să bea.). 
  
... să mergem. 
  
(Sclavii ajută fecioarele să ridice pe umeri urnicioarele. Licinius ajută pe 
  
dochia care după ce-şi aşează urniciorul pe umăr îi cade şi se sparge. ). 
  
DOCHIA 
  
“Din cenuşa aceleia care sparge un sacru urnicior 
  
Se v-a plămădi un alt vas cu apă de izvor”. 
  
Aceasta este sacra hotărâre a marelui zeu. 
  
Ce mă voi face fără el? S-a spart urniciorul meu. 
  
13 
  
Norocul s-a dus, e risipit, 
  
De cele patru vânturi lovit. 
  
Ooo, acum ce am să fac!? 
  
Semn rău pentru mine, fiică a regelui dac! 
  
LICINIUS 
  
Dar, nu este nici-un semn 
  
S-a spart un urnicior din lut ars la flacără de lemn. 
  
DOCHIA 
  
E blestemul lui Zalmoxis. Tu nu şti străine! 
  
De blestemul ce-a căzut pe mine. 
  
ZADA 
  
Sacrilegiu îl voi lua asupra-mi, fiice ale zeului dacilor, 
  
Dragile mele nouă surori, mistuite de dor. 
  
Când se v-a vedea lipsa celui de-al nouălea urnicior, 
  
Voi spune că eu l-am spart la izvor. 
  
Daciei îi trebuieşte pe Dochia, plină de lumină, 
  
Într-o zi ea v-a fi regină. 
  
( Trece Dochiei urniciorul său.). 
  
DOCHIA 
  
Precum mine îi trebuieşte Zada! 
  
(Către Zada în şoaptă. ). 
  
Fiindcă ai un suflet aşa de bun 
  
Un secret al meu am să ţi- spun: 
  
Eu am un copil şi mi-e teamă, 
  
Cu Licinius făcut, pe care nu l-am băgat în seamă, 
  
Să nu bănuiască fetele că eu 
  
Am încălcat legea marelui zeu. 
  
ZADA 
  
Să nu-ţi fie teamă, eu am ştiut. 
  
Nimeni nu ştie. Copilul crescut 
  
De bătrânul Olacul are să fie 
  
O floare ce v-a creşte în Dacia ce-o să vie... 
  
DOCHIA 
  
Cum ai aflat!? 
  
ZADA 
  
Olacul e mare diplomat. 
  
DOCHIA 
  
(Înspăimântată.). 
  
Îmi este teamă că tata ştie! 
  
ZADA 
  
Îl recunoaşte ca nepot, după căsătorie. 
  
DOCHIA 
  
Cum!? Frumos cu mine s-a purtat! 
  
ZADA 
  
Tehomir de mult a aflat. 
  
Şi totuşi vrea să-ţi fie bărbat. 
  
14 
  
DOCHIA 
  
Ooo..! Prea sfinte zeu! Buni sunt oamenii în dacia mea, 
  
Mărite, tu, mă vei ierta? 
  
Scena 3. 
  
(Dinspre stânga şi din faţă se iveşte regale Decebal, Vezinas, marele preot 
  
şi căpeteniile de oaste: Tehomir, Duras, Baldobal şi Hasdrubal. ). 
  
DECEBAL 
  
Precum vedeţi, e destul de adânc şanţul celălalt 
  
Şi valul destul de înalt. 
  
Aceşti munţi ridicaţi de braţul dac şi aceste mormane, 
  
Sunt mai strajnice ca meterezele romane? 
  
În spatele lor aşezăm bolovani potriviţi 
  
Spre a fi doar rostogoliţi. 
  
Imperatorul romanilor numai să îndrăznească 
  
Sarmisegetusa noastră s-o cucerească! 
  
TEHOMIR 
  
Nu-mi spun părerea acum, 
  
Dacă vin, mă gândesc , pe care drum? 
  
DECEBAL 
  
Numai două drumuri aduc aici. 
  
Un cunoscător îi poate îndruma. Ce zici? 
  
TEHOMIR 
  
Şi... e greu prin păduri pentru o mare oştire. 
  
DECEBAL 
  
Am dat straşnică poruncă , de ştire 
  
Geţilor din dacia de jos 
  
Ca în luptă să ne fie de folos, 
  
Să înăbuşe cu stânci şi copaci răsturnaţi 
  
Înaintarea romanilor desfrânaţi. 
  
TEHOMIR 
  
Să vedem ce răsplată 
  
Îi aduce hotărârea-i neînduplecată. 
  
DECEBAL 
  
De asatădată câinele e mai îndârjit! 
  
El trebuie să ştie că pământul daciei e sacru şi iubit, 
  
El nu rabdă pe duşmani 
  
Chiar dacă se numesc ...romani. 
  
Munţii falnici cu izvoare limpezi, văi răcoroase, 
  
Visteriei dă aur şi-n câmpuri mănoase 
  
Rodesc grâne în holde frumoase. 
  
Bogăţii ce nu au alte ţări, 
  
De aceea vin din cele patru zări 
  
Să ne cucerească, vărsând sânge de-al nostru şi-al lor. 
  
Slăvit să-ţi fie numele, zeu al dacilor! 
  
15 
  
Ne apărăm pământul pentru urmaşii ce-l vor moştenii! 
  
DACIA DEAPURURI A DACILOR VA FI! 
  
Deocamdată, pentru mâine, avem sărbătoare. 
  
Zalmoxis a însemnat pe răboj o zi mare. 
  
Răgaz şi odihnă să fie pentru lumea toată, 
  
Să se ştie că Dochia, iubita mea fată, 
  
Însoţite-va tehomire, destoinic vlăstar răsărit 
  
Din tulpina strămoşului Buerebista cel vestit. 
  
Eu, fiul lui Scorillo , nu mai am mult, lângă Zaloxis voi fi, 
  
Iar tu mă vei urma la tron într-o bună zi! 
  
Poate viitorul tău v-a fi mai bun şi cu soare. 
  
Aşa v-a fi, iubite, preot mare? 
  
VEZINAS 
  
Prea bună chibzuială, iubită faţă regească. 
  
DECEBAL 
  
Îţi dă dreptul, Tehomire, pentru purtarea ta vitejească 
  
În luptele cu romanii, de până acum, doi conducători ai răpus, 
  
Jertfe marelui Zalmoxis le-ai dus. 
  
Ne aşteaptă zile furtunoase şi grele. 
  
Se v-a năpăstuii furios uraganul, îmi spun gândurile mele. 
  
Aşa cum a-ţi auzit, în acest an, 
  
În fruntea oastei vine însuşi imperatorul Traian. 
  
Năvala v-a veni dinspre miazăzi. Imperatorul turbează 
  
De mânie. La Dacia noastră visează. 
  
Aşteaptă cu nerăbdare primăvara să vină. 
  
Vedeţi? Zăpada s-a topit, mugurii sunt deschişi pe tulpină. 
  
Trebuie să fim pregătiţi şi hamul cal. 
  
DURAS 
  
Sunt gata stăpâne, Decebal! 
  
HASDRUBAL 
  
Nădejdea e că înaltului imperator roman 
  
Dacia nu-i v-a fi ospitalieră nici în acest an. 
  
BALDOBAL 
  
Codrii şi văile aşteaptă să-i înghită. 
  
DECEBAL 
  
Înainte de furtună avem o clipă de odihnă binevenită. 
  
Mâine are să fie ospăţ mare. 
  
E nunta lui Dochia. E sărbătoare! 
  
Să se înveselească ţara toată 
  
Că se mărită iubita-mi fată. 
  
Şi tu, deprinde-te, Tehomire, 
  
Cu gândul că Dochiei o să-i fi mire 
  
Şi cât de curând al Daciei vei fi 
  
Rege într-o prea slăvită zi. 
  
BALDOBAL 
  
Ospăţul se prepară. Au fost aduşi surlarii cu lăute 
  
16 
  
Iar veşmintele de fete au fost cusute. 
  
HASDRUBAL 
  
( Cu luare aminte arată cu privirea spre fântână.). 
  
Iată, acolo, nu departe, pe Domniţă şi pe fete 
  
Adăpând câinii de romani sleiţi de sete. 
  
(Toţi privesc spre fântână.). 
  
VEZINAS 
  
Dau străinilor din fântâna sacră să bea, pe cărare, 
  
Fără delegea e foarte mare! 
  
TEHOMIR 
  
Poate înadins pândesc să pângărească 
  
Legea noastră strămoşească. 
  
În cetate îi întâlneşti la tot pasul, 
  
În unghere neîngăduite îşi bag nasul. 
  
Ne urmăresc orice mişcare, 
  
Cu ce scop, spune-ţi, oare? 
  
Aşa cum sunt liberi de se plimbă peste tot 
  
Romanilor ştiri să le trimită pot. 
  
(Către sine. ). 
  
Oh! Sclavul acela frumos, mărite rege, priveşte! 
  
Frumuseţea lui mă tulbură şi mă urmăreşte! 
  
Dochia ... !? 
  
DECEBAL 
  
(Privind în depărtare.). 
  
Da, ea este, îi recunosc rochia. 
  
Cuvintele tale îmi spun să-ţi dau poruncă, s-o urmezi, 
  
Pe toţi romanii în cetate să-i întemniţezi! 
  
( Toţi se îndreaptă apropiindu-se de fântână.). 
  
VEZINAS 
  
(La vederea urniciorului spart.). 
  
Care dintre fiicele lui Zalmoxis a săvârşit 
  
Acest sacrilegiu? Ooo...totul e sfârşit! 
  
Îngrozitor semn! Spuneţi-mi care fiinţă 
  
A încălcat legea străbună? Un blestem ne ameninţă! 
  
DECEBAL 
  
Degrabă proscrisul pentru această faptă 
  
Să-l pedepsească Zeul, el nu aşteaptă! 
  
ZADA 
  
Zada e făptaşa! 
  
DECEBAL 
  
Nu cred. Zada! Zada! Nu-i aşa! 
  
Ai crescut alături de Dochia. 
  
De când Negomir, fratele meu şi-al tău tată 
  
A murit în luptă cu Parţii, eu te-am luat ca fată. 
  
Fata mea să-mi fi, de Dochia nedespărţită. 
  
17 
  
De mine întotdeauna iubită. 
  
VEZINAS 
  
“E viu vasul sacru. Oricine îl va sparge v-a fi ars 
  
Şi cenuşa caldă, încă, se va turna un alt vas!” 
  
ZADA 
  
Zalmoxis mă cere. Degrabă, dară! 
  
SABINUS 
  
(Către sine. ). 
  
Iubita mea! Mi-e inima amară! 
  
VEZINAS 
  
Bună fecioară! 
  
Pentru că suntem în ajunul marii sărbători ...  
  
DECEBAL 
  
Nunta, ta, Dochia! Împreună cu Tehomir veţi fi miri în zori. 
  
VEZINAS 
  
... Se îngăduie făptaşei să aibă bucurii 
  
Libertate şi viaţa pentru întreaga zi. 
  
DECEBAL 
  
( Către meşterii romani. ). 
  
Iar voi, de- acum, prin suliţi învinşi, 
  
Plocon lui Zalmoxis veţi fi trimişi. 
  
De nu veţi fi primiţi 
  
De neguri o să muriţi înghiţiţi. 
  
Temnicieri! Până trece sărbătoarea, 
  
Prizionierii să cunoască închisoarea! 
  
Pe cuprinsul întregii Dacii, dorinţa mea 
  
E ca orice roman pierii să se dea. 
  
TEHOMIR 
  
Iscoade nu-s puţine! 
  
DOCHIA 
  
( Şoptgind.). 
  
Zada, mă gândesc la tine. 
  
Oricât împotrivă a-i fi 
  
Împreună vom fi! 
  
Cu tine am fost, cu tine sunt , 
  
Şi la sânul lui Zalmoxis cel sfânt. 
  
DECEBAL 
  
Nu prin luptă dreaptă romanii cuceresc, 
  
Cu vicleşuguri şi intrigi obişnuiesc. 
  
Prin braţul nostrum puternic am fost în stare 
  
Unui imperator roman şi stăpânirii lui mare 
  
Tribute să nu dea. 
  
Ei au simţit puterea mea. 
  
La sânul lui Zalmoxis, mândrii suntem cu toţi. 
  
Strămoşilor lui Burebista le suntem nepoţi. 
  
18 
  
Vom arăta trufaşului imperator 
  
Că dacii sunt liberi ca pasărea în zbor. 
  
Au mulţi zei romanii. 
  
Unul au dacii, dar mulţi ne sunt duşmanii! 
  
Râvnesc la ţara noastră iubită 
  
Că e bogată şi -o vor înrobită. 
  
Va urma. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Florile Sarmisegetusei, dramă istorică, în trei acte, tabloul I / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 325, Anul I, 21 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!