Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Floriile
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E dimineaţa Floriilor! Ca în copilărie, mi-am pregătit un lighean cu apă neîncepută...şi flori („ca să fiţi mereu tinere şi frumoase” ne spunea, pe atunci, baba China, sora bunicii mele...prin adopţie şi „ bunica noastră”). „Voi de ce n-aveţi riduri, ca alţi bătrâni?” întrebam mirată. “Pentru că, în fiecare an, de Florii, ne-am spălat cu flori!” Râd, dar verific asta în oglindă an de an...şi aşa este. Timpul e destul de blând cu chipul meu...nu şi cu sufletul. Apa şi florile acestea nu se aruncă...se pun la rădăcina unui pom sau se udă florile din grădinuţă (eu le ud pe cele de pe balcon, acum). 
  
Cel mai frumos dar, din acest an, de Florii, a fost că l-am regăsit pe Radu de la Iaşi. Acum câteva luni, pe un fond tensionat...am spus nişte vorbe...pe care, sincer, nu mi le amintesc, dar ştiu că l-am supărat. Eu eram necăjită cu procesul, cu tatăl muribund, el cu boala care-l macină şi pentru care nu e leac, cu toată medicina asta modernă. Mi-a povestit de tratamentul cu argilă, de înhumări terapeutice în nişte mănăstiri din Republica Moldova...dar şi de o damă de-acolo. Recunosc, sunt posesivă şi geloasă. Am luat foc. Am spus şi ce nu se cuvenea. Rănile mele sunt încă sângerânde şi el îmi povestea de fragilitatea d-nei...Într-o clipă s-au dus ani de conversaţie, nopţi de povestiri, de lacrimi şi zâmbete împărtăşite. Nu am o explicaţie logică, dar de n ori, în lungile mele insomnii, niciun leac nu mi-a fost de folos...nici medicamentos şi nici naturist. După o conversaţie cu Radu...”Radu de la Iaşi”...puteam să adorm, ca un copil...fără griji. Un somn liniştit, fără spasme şi coşmaruri. Cel mai des visez că sunt abandonată...într-o gară, într-o staţie de autobuz...deşi nu mi s-a întâmplat niciodată asta. E o spaimă din copilărie, de când mama pleca la oraş şi ne spunea că, de nu suntem cuminţi, se va duce la alţi copii, mai ascultători. Cred că cea mai cuminte eram atunci când era plecată, ca să-i spună Doamne-Doamne că are motive să vină înapoi, la noi. Şi acum mai visez, uneori, cum mă striga când venea...trecea pe sub geamul casei, cu freza ei, modelată cu tot felul de cordeluţe (pe care taică-meu le ura...el ne voia cu părul lung, pe spate). Ne aducea, de obicei, pâine proaspătă, salam şi roşii. Nimic pe lume nu era mai minunat decât veselia acestei gustări, când EA revenea acasă. 
  
De Florii, mergeam la biserică, cu haine noi. Era ca o „parada modei” (inclusiv după ce m-am măritat). Taică-meu avea scaun cumpărat şi le explica „vecinilor”: „ăla mic, e ăla mare...ăla mare, e ăla mic”. M-am prăpădit de râs (ginerele cel mare era mai scund, iar cel înalt era ginerele cel mic!). Întotdeauna de Florii aveam o febră musculară, de neimaginat, nu doar de la curăţenia generală, cât mai ales de la văruirea pomilor, de la stradă şi din grădină...peste 100 de bucăţi. Dar se merita! Nimic nu era mai frumos şi mai sărbătoresc decât imaginea casei, cu iarba verde, crudă, şi cu pomii înfrunziţi, văruiţi exemplar. Îmi plăcea mult când ne întorceam de la biserică, toţi, şi câte un trecător îl întreba pe tata: „ţi-au venit fetele, domnu’ inginer?” „Daaaaaa...uite fetele mele! Asta mică, e corpu’ lu’ mă-sa, capul meu...asta mare, seamănă cu tatăl meu, de la Oltenia”. Noi salutam şi ne sfiam de descrierile astea...la drumul mare, dar pentru el era o laudă. „Amândouă-s profesoare, la oraş”. Singura lui tristeţe era că nu a fost bunic...Nu-s toate cum vrea omul! 
  
Îmi amintesc că într-un an, de Florii, mi-a luat maică-mea nişte pantofi de lac galbeni. Eu voiam roşii. Am plecat cu inima strânsă la biserică. Dar, surpriză! Toate fetele mă invidiau că am ceva aşa de deosebit. Erau multe cu pantofi roşii, dar galbeni, niciuna. Am sărit de gâtul mamei, când m-am întors şi de atunci, n-am mai comentat la nimic din ce mi-a cumpărat (adevărul e că sufeream mult din cauza poveştii cu sora cea mare, care păstrează hainele “ca noi”. Eram condamnată să port tot ce aruncă ea şi asta mă supăra cumplit). 
  
În timp, lucrurile s-au schimbat. Eu am avut o perioadă de „în pas cu moda”, dar după toate tratamentele hormonale, eşuate, pentru o sarcină, m-am ales cu ceva kg în plus. Zestrea genetică (de înclinaţii spre obezitate) îşi spunea cuvântul. “Nu o să fiţi niciodată Claudia Schiffer!” m-a asigurat nutriţionistul, după o consultaţie de 3 milioane. Acum hainele mele sunt atârnate pe trupul ei. “Ea îşi face vilă şi tu o îmbraci, fraiero!”îmi reproşa ex...dar ce era să priceapă el din “satisfacţia” asta a mea? 
  
Sunt Floriile. Mă îmbrac frumos, totul nou (de la ciorapi, la pantofi...costum...). Mă duc la biserică, cu acel sentiment al bucuriei, din copilărie: „Isuse, în cinstea Ta, m-am gătit ca niciodată! Primeşte rugăciunea mea...acum şi-n veci!” 
  
Sărbători binecuvântate! 
  
Timişoara, 17.04.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Floriile / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 108, Anul I, 18 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!