Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Flori pe planeta PERLA-22 - Partea IV-a (ultima) - Povestire SF
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Flori pe planeta PERLA-22 - Partea IV-a (ultima)  
 
(continuare)  
 
Ameţit de atâtea cărţi şi teorii, m-am dus s-o întâlnesc cu Katy. Ea se străduia să rezolve, cu puţin spor însă, un detaliu legat de expediţia sa. Sosirea mea a bucurat-o. Totuşi, mă privi melancolic, aproape tristă. Se vedea că probleme nenumărate îi chinuiau gândurile.  
 
- Îmi pare că eşti tristă, o întreb cu delicateţe.  
 
- Da, un pic... Dar poate îmi trece...  
 
- Katy, azi, la bibliotecă, m-am trezit cu vizita Hernandei, care mi-a povestit despre proiectele ei de viitor. Urmează să se căsătorească cu Maximilian. Într-un fel, m-a impresionat povestea ei...  
 
- Da, ştiu Mark! Ştiu că ai discutat cu ea! Mi-a povestit o colegă de-a mea. Îmi pare însă atât de bine că eşti sincer cu mine!  
 
Mă aşteptam ca ea să devină radioasă, veselă, copilăroasă, ca de obicei. Dar rămase în continuare melancolică, îngândurată.  
 
- Iar eşti tristă, draga mea Katy? Ce mai este acum?  
 
- Nu eşti tu de vină! De vină sunt proiectele noastre... aşa de diferite!...  
 
Înţelegeam bine ce vroia să spună. Ştiam aproape tot ce gândea. Era frumoasă, zglobie, ca un fluture. Era numai dragoste şi vis nobil. Dar vroia să dedice toate gândurile numai idealurilor ei de preţ. Perspectiva despărţirii noastre, fie şi temporară, din cauza acestor proiecte, îi umbrea gândurile de viitor.  
 
Acelaşi lucru se întâmpla şi în sufletul meu.  
 
- Katy, am citit în sufletul tău. Ştiu tot ce simţi şi gândeşti. Cred că proiectul tău este foarte important, dar cere sacrificii. În viitor ar fi bine să ne alegem proiecte în aşa fel încât să putem să fim şi să lucrăm împreună...  
 
Ea oftă îndelung. Apoi, privindu-mă senină, îmi zise:  
 
- Mark, hai să ne plimbăm pe colinile din preajma Oraşului Studenţesc!  
 
*  
 
Era o toamnă caldă, iar cerul era senin, brăzdat ici-colo de nori albi călători. Vântul plăcut, cald şi el, ne îmbia de peste tot.  
 
- Katy, de ce te-ai urcat aşa de sus pe piatra aceea?...  
 
- Nu ştiu de ce! Mark, dar ajută-mă să cobor de-aici!...  
 
Şi sări drept în braţele mele, uşoară, mlădioasă, ca un fulg. Era sigură că o voi prinde. Părea o minune a naturii. În rochia ei albastră, precum cerul de deasupra noastră, cu ochii ei sclipitori, cu respiraţia uşoară, cu mişcări diafane, Katy era o perfecţiune, o creaţie a lui Dumnezeu! Ne-am jurat să fim veşnic prieteni, să avem grijă unul de celălalt. Cât vom fi în misiune dar şi când vom fi din nou împreună.  
 
Treceam peste coline, zburând parcă. Priveam minunatele privelişti ale Oraşului Studenţesc din vale. Şi ne jucam ca doi copii. Nu mai ştiam de alte planete, nici de expediţii!  
 
Când veni seara, se făcu răcoare. Katy îmi luă capul în mâinile ei, mă privi lung în ochi, apoi îmi zise:  
 
- Mark, ştii că plecarea expediţiei noastre s-a stabilit peste două săptămâni? Vei fi şi tu de faţă la plecarea noastră?  
 
*  
 
În ziua plecării expediţiei, Katy arăta superb. Îmbrăcase un minunat costum de cosmonaut, creat de ea însăşi şi care îi stătea nespus de bine. Era o îmbinare de alb şi albastru, purtând şi o eşarfă reprezentând culorile zorilor de pe Terra. Potrivit de înaltă, suplă, radioasă, cu trăsături nobile şi armonioase, părea că era cea mai bună ambasadoare a Terrei în Cosmos. Privirea ei fermecătoare, zâmbetul cuceritor, totul mă transpunea într-o lume de vis. Era întruchiparea inocenţei, a nobleţei şi a nostalgiei pentru planeta noastră cea scumpă.  
 
- De ce mă priveşti astfel, fără să spui o vorbă? mă întrebă ea, cu un subtil zâmbet pe buze.  
 
- Parcă aş mai putea să spun ceva? Vreau să te privesc cât mai mult, să-mi amintesc mereu de tine cum erai în acest costum superb de cosmonaut!... Au mai rămas aşa de puţine clipe până la plecarea ta!  
 
- Da, Mark! Mai am o oră la dispoziţie până va trebui să ajung pe platoul de decolare...  
 
- Cu ce mergem până acolo, Katy? Cu micro-avionul, sau cu automobilul?...  
 
- Aş prefera cu automobilul... Să privesc liniştită la tine, la bulevardele pline de flori de pe planetă, la cerul acesta al nostru pur şi senin!  
 
Sosi şi automobilul cu şofer automat. Mergeam lin pe un bulevard larg. Katy stătea alături de mine, sprijinită de umărul meu. Simţeam emoţia în tot sufletul ei.  
 
- Katy, regreţi că trebuie să pleci?  
 
- Îmi pare totul atât de nou, de neobişnuit! Când plecam în expediţiile cosmice de instruire măcar ştiam că voi reveni repede acasă. Acum, totul pare diferit!  
 
Era vizibil emoţionată! Şi-ar fi dorit o reconciliere între nobila ei misiune şi faptul că şi eu ar trebui să fiu lângă ea.  
 
Iar eu gândeam la fel. Încă nu-mi imaginam cum va fi după plecarea ei.  
 
Deodată însă, pe chipul ei apăru o umbră de speranţă.  
 
- Mark! Am o idee! Probabil expediţia ta va dura mai puţin decât şederea mea pe planeta Perla-22...  
 
Eram foarte atent la orice cuvânt pe care-l rostea ea. Privindu-mă cu seninătate şi bucurie în suflet, mai spuse:  
 
- Mark, mi-aş dori aşa de mult ca în drumul tău de întoarcere din expediţie să poposeşti şi pe planeta Perla-22, să vezi şi realizările mele. Şi să mă readuci pe Terra cu nava ta cosmică!...  
 
Ideea era adorabilă! Să vizitez planeta transformată de proiectul ei! S-o readuc pe Terra cu nava mea! Părea ceva ca în basme!  
 
- Katy, e o idee superbă! Această dorinţă de a ne revedea va fi un vis care mă va însoţi peste tot în expediţia mea!  
 
- Timpul cât vom fi despărţiţi va trece mai repede având această perspectivă. Este totuşi un sacrificiu cerut de proiectele noastre grandioase!...  
 
Ne ţineam de mâini, ne priveam în ochii fără să ne săturăm. Am fi vrut ca drumul cu automobilul să dureze o veşnicie. Am fi avut ce povesti la nesfârşit. Ne-am fi jurat credinţă veşnică unul altuia. Dar nu reuşeam să ne mai spunem niciun cuvânt. Timpul s-a scurs repede. Am şi sosit în perimetrul de lansare al expediţiei. Microfonul de la intrare pe platou ne-a trezit din visare:  
 
- Domnişoara Katy, este târziu. Comandanţii celor opt nave vă aşteaptă. Peste o oră se dă startul decolărilor!  
 
Nu ştiam de ce în acele clipe sublime o priveam pe Katy atât de prelung. Cât aş fi dat atunci să mai fi putut obţine un minut de răgaz! Dar nu se mai putea amâna plecarea nici cu o secundă!  
 
- Înseamnă că trebuie să plec! La revedere, Mark!...  
 
Apoi, îngrijorată parcă, adăugă pe un ton ocrotitor:  
 
- Mark, să ai grijă de tine în expediţia ta, cam prea aventuroasă şi plină de neprevăzut!...  
 
N-am reuşit să mai spun măcar o vorbă. Katy a plecat spre echipaje. De cum ajunsese în dreptul navelor, comandanţii chinezi ai expediţiei o salutară cu căldură, părinteşte. Katy era simbolul cel nobil al eforturilor lor. Ea le-a creat un scop nemuritor!  
 
Pregătirile pentru decolare s-au încheiat. Toţi membrii expediţiei s-au aliniat pe platoul de decolare. A răsunat un imn melodios, emoţionant, ca semnal de începere a procedurii de plecare. De-abia o mai zăream pe Katy pe platoul acela imens. De acolo îmi făcu semn cu mâna, ca ultim semn de rămas bun. Apoi s-a făcut o tăcere de aşteptare solemnă.  
 
M-a trezit un mesaj solemn şi neaşteptat, difuzat prin difuzoare, chiar din partea rectorului Mohamed El-Hirani:  
 
- Urez succes deplin expediţiei chineze! Iar ideile tale, domnişoară Katy, să triumfe în Univers!  
 
Au urmat lansările succesive ale celor opt nave ale expediţiei. Katy a ţinut să fie îmbarcată pe ultima din ele. O vedeam pe ecranele mari de pe platou, în ţinuta ei superbă de cosmonaut. O vedeam plină de seriozitate, preocupată, emoţionată.  
 
Când ecourile lansărilor s-au stins iar Katy deveni un vis, am rostit încet, ca pentru mine:  
 
- Drum bun, frumoasa mea Katy, îngerul sufletului meu!  
 
*  
 
Priveşte acolo în vale. Poţi vedea acele cupole rotunde ale palatelor elegante răsărind printre coroanele platanilor înalţi? Acolo este locul cel fermecat, încărcat de atâtea amintiri şi nostalgii! Acolo am cunoscut-o pe Katy şi am fost cei mai fericiţi.  
 
Iată, departe, pe munţii aceia, plouă. Vântul poartă cu repeziciune norii întunecaţi care se răspândesc pretutindeni, cotropind crestele munţilor şi abisurile văilor. Pare o vreme de sfârşit de lume!  
 
Şi totuşi, mai sunt pe Terra. Terra cea blândă, ca o mamă cu copiii ei. Oare aşa va fi şi pe Perla-22 când va ajunge Katy acolo?  
 
Katy, îngerul meu, la ce te gândeşti tu acum? Cum vor fi parcurile tale frumoase? Te gândeşti la cei dragi de acasă? Sau poate la mine, la aventurile mele prin Cosmos şi la reîntâlnirea noastră?  
 
Recitesc de zeci de ori ordinul meu de plecare în misiunea de cercetare cosmică. A venit timpul să mă gândesc şi la experimentele care le voi face în lupta cu timpul, cu gravitaţia strivitoare a planetelor gigant, la uraganele dezlănţuite pe acele sălbatice planete. La formele de viaţă primitivă pe care e posibil să le întâlnesc, să mă gândesc la protejarea lor, poate vor deveni leagănul unor noi lumi!...  
 
Vântul şi norii se năpustesc cu furie peste munţii şi văile de lângă Oraşul Studenţilor din Podişul Anatoliei. Stropi grei de ploaie încep să cadă în jurul meu din înaltul cerului. Dar mie nici nu-mi pasă. Mă gândesc doar la atât de dragi cuvintele Katiei, la plecare:  
 
- Mark, mi-aş dori aşa de mult ca în drumul tău de întoarcere din expediţie să poposeşti şi pe planeta Perla-22, să vezi şi realizările mele. Şi să mă readuci pe Terra cu nava ta cosmică!...  
 
(sfarsit)  
 
Referinţă Bibliografică:
Flori pe planeta PERLA-22 - Partea IV-a (ultima) - Povestire SF / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1112, Anul IV, 16 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!