Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Flori pe planeta PERLA-22 - Partea III-a - Povestire SF
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Flori pe planeta PERLA-22 - Partea III-a  
  
(continuare) 
  
În Aula maiestuoasă a Rectoratului Academiei Cosmice Mondiale din Platoul Munţilor Anatoliei s-a anunţat “Conferinţa solemnă extraordinară“ în legătură cu primirea de misiuni cosmice noi de către tinerii absolvenţi ai Academiei. Sala – elegantă, cu multe mii de locuri, echipată cu cele mai moderne echipamente de proiecţie şi prezentare - era arhiplină. Cupola te uimea de-a dreptul, era prevăzută cu ferestre minunat colorate, prin care se reflectau plăcut razele soarelui. 
  
În sală era deja mult entuziasm, o forfotă şi o nerăbdare de nedescris. Era o veritabilă zi de sărbătoare şi într-o astfel de zi puteai deveni celebru, chiar şi numai datorită unei idei simple, unei atitudini, sau în urma susţinerii unui sistem teoretic. Sau puteai fi redus la tăcere, puteai deveni un nimic, sau puteai fi supus dezaprobării generale datorită unei idei sau unei atitudini neinspirate. 
  
Cu greu am găsit două locuri în sală, pentru Katy şi pentru mine. Le-am găsit tocmai la balconul Aulei. Katy avea emoţii dintre cele mai neliniştitoare. Nici până în preziua conferinţei nu primise răspuns la teza ei, deşi majoritatea lucrărilor primiseră un răspuns, pozitiv sau negativ, favorabil sau nu. Katy era însă decisă să-şi susţină cauza până la capăt, fiind convinsă că are pentru ce să lupte. O simţeam hotărâtă, inteligentă, frumoasă. Privea cu interes proiecţiile pe marile ecrane ale sălii, proiecţii despre constelaţii, lumi noi, expediţii cosmice sau din cele care deveniseră un bun exemplu de luare aminte. Asta se petrecea înainte de a începe Conferinţa propiu-zisă. 
  
După o lungă aşteptare încărcată de încordare iată, murmurul sălii se înteţi, ca apoi dintr-odată să se facă linişte. La tribunele mari ale sălii au sosit oficialitaţile Academiei: rectorul şi profesorii eminenţi, dar şi mulţi alţi invitaţi. 
  
Prezidiul era condus de însuşi rectorul Academiei, ilustrul profesor şi om de ştiinţă Mohamed El-Hirani, cel care a şi deschis conferinţa cu o impresionantă prelegere. Urmăream cu răsuflarea întretăiată cuvântarea sa. Figura impresionantă a acestuia se vedea pe toate ecranele sălii. Vorbitorul, pe lângă meritele ştiinţifice extraordinare, avea şi o ţinută cu totul remarcabilă. Originar din Turcia, Mohamed El-Hirani ştia să afişeze o ţinută solemnă, academică. Nu mai era tânăr, dar se lupta cu devotament pentru orice idee nobilă. Lăuda făţiş orice faptă bună, eroică, dar înfiera fără menajamente orice barbarie săvârşită în spaţiul cosmic. 
  
Purta ochelari cu dioptrii mari, pe nasul său proeminent, tipic turcesc. Era impozant, înalt, plin de energie. În general, era dur în aprecieri, deşi uneori era înţelegător şi blând ca un tată cu fii săi. Era o onoare să fii citat pozitiv de el într-o şedinţă publică. Dar dacă acest profesor adresa cuvinte dezaprobatoare faţă de cineva, cu greu reuşea respectivul să mai iasă din umbra uitării. 
  
Cuvântarea oficială a rectorului începu prin invocarea principiilor de bază şi generale ale călătoriilor în Cosmos: 
  
- Stimaţi absolvenţi ai Academiei, viitori lucrători ai cerului! Multe lumi veţi cutreiera, multe dintre aceste lumi vor fi botezate de locuitori ai Terrei! Fac apel însă la cei care veţi cuceri planete noi: preocupaţi-vă îndeaproape şi implicaţi-vă în soarta acestor planete! Nu le blocaţi cu tot felul de proiecte neraţionale. Gândiţi-vă că aceste lumi fac parte din Universul zilelor noastre. Trebuie să avem aceeaşi grijă de aceste planete precum avem faţă de Terra noastră!... 
  
Sala aplauda cu frenezie, iar profesorul vorbea din ce în ce mai înflăcărat. Pledoariile lui deveneau din ce în ce mai limpezi, dar în acelaşi timp mai hotărâte. Se vedea că se pregăteşte să spună ceva important: 
  
- Am rămas profund emoţionat şi entuziasmat de ideea originală a unei tinere absolvente ale Academiei noastre, o viitoare colegă de-a noastră. E vorba despre un proiect al unei tinere din China, cu privire la planeta Perla-22 din sistemul solar Sigma-Albă. Nu pot exprima pe deplin câtă luciditate, noutate şi spirit umanitar am întâlnit în lucrarea ei!... 
  
Surprinderea mea şi a Katyei era totală. Priveam emoţionat la ea. Prietena mea urmărea cuvânt cu cuvânt discursul profesorului, ţinându-şi respiraţia. Îmi strângea mâna, involuntar, din ce în ce mai tare. 
  
Continuând discursul, rectorul se declară cu totul adeptul tezei respective. A citat cu înflăcărare pasaje întregi din lucrarea Katyei: 
  
- “ ... Nu trebuie să mai admitem să stricăm armonia atâtor planete datorită unor proiecte nejustificate de apărare împotriva unor ipotetice atacuri extraterestre! Nu trebuie să mai transformăm planetele în câmpuri de bătălie! Trebuie să le transformăm, în schimb, în frumoase parcuri pline de flori şi verdeaţă, precum pe Terra, care să poată fi locuite cândva de oameni!... Iar pe acolo pe unde trec cosmonauţii noştrii să rămână doar amintiri frumoase!...“. 
  
Publicul deveni electrizat de aceste adevăruri simple, dar remarcabile, pline de cel mai profund spirit umanist. Fiecare frază era însoţită de aplauze. Când a ajuns la capătul lucrării, rectorul Mohamed El-Hirani izbucni şi el în aplauze, rostind: 
  
- Rog pe domnişoara absolventă să poftească la tribună!... 
  
Katy, privind uluită la tot ce se întâmpla în sală, nici nu auzi apelul rectorului. 
  
- Katy! încerc eu s-o trezesc din visare. Eşti chemată la tribună ...  
  
- Cine? Eu? Adevărat?... 
  
- Du-te, frumoasa mea! Trebuie să te grăbeşti, toţi te aşteaptă!... 
  
Cu dificultate şi după ceva vreme Katy ajunse la tribună, timidă şi aproape speriată de postura în care se afla. O vedeam pe toate ecranele, emoţionată din cale afară. 
  
- Domnişoara Katy, continuă profesorul, te rog să mă ierţi că am ţinut până acum, în mod deliberat, fără rezoluţie teza ta, de altfel cu adevărat strălucită. Am citit şi am recitit lucratea ta. Deşi eram cu totul de acord cu teza susţinută, am ţinut să-mi exprim decizia în privinţa ei direct în public, la această Conferinţă extraordinară. Te felicit pentru ilustrul tău proiect!... 
  
Respectabilul rector al Academiei i-a strâns mâna şi i-a înmânat o diplomă. Îmbrăţişând-o apoi părinteşte, şi-a încheiat astfel cuvântarea: 
  
- Deci, pe planeta Perla-22 vor creşte în curând flori! Domnişoara Katy, îţi sugerez să organizezi o expediţie pentru îndeplinirea acestui măreţ proiect!... 
  
Succesul era total. Sala ovaţiona frenetic. Toţi erau cuceriţi de nemaipomenitul proiect. Emoţionat şi el, rectorul Mohamed El-Hirani i-a mai strâns odată mâna Katiei, urându-i succes în noua sa nobilă misiune. Apoi a continuat: 
  
- Rog pe secretarii fiecărei secţii să dea citire listelor cu misiuni cosmice care urmează! 
  
După ce a mulţumit plină de emoţie, Katy a revenit în sală lângă mine. Era totuşi, se simţea asta, într-al nouălea cer. Toată lumea o privea cu admiraţie. 
  
- Katy, la fel ca toată lumea, îţi urez mult succes în organizarea expediţiei! i-am spus şi eu când am găsit ocazia. 
  
Şi cât de frumos şi romantic a venit îndată răspunsul ei: 
  
- Mulţumesc, Mark!... Tu eşti primul care ai crezut în proiectul meu!... 
  
* 
  
Ca după orice succes, urmează muncă şi mai multă. Pentru pregătirea expediţiei Katy avea foarte mult de lucru. Trebuiau calculate şi planificate toate datele, trebuiau puse la punct o groază de detalii. Trebuiau rezolvate şi unele probleme legate de componenţa echipei. Trebuiau elaborate, pe larg, toate etapele de trezire la viaţă a unei planete fără viaţă, dar pe care viaţa ar fi fost posibilă. Avea nevoie şi de sprijinul Divinităţii pentru realizarea acestui proiect. Nu era deloc uşor să creezi o compoziţie ideală pentru atmosfera viitoarei planete. Trebuia creat stratul de ozon protector, ogranizat regimul de precipitaţii, reglementat circuitul apelor de suprafaţă şi subterane şi multe altele. Adică să repeţi, în parte, tot ceea ce a făcut Creatorul când ne-a dăruit nouă frumoasa planetă Terra. Apoi, trebuia să aşterni câmpuri de vegetaţie pe noua planetă, făcând experimente timp de mai mulţi ani, astfel încât, în final, să poată creşte pe planeta respectivă pretenţioasele flori aduse de pe Terra. 
  
E drept, am încercat s-o ajut şi eu pe Katy cu ce am putut. Dar totul era atât de delicat, încât depindea foarte mult de artă, de gradul de frumuseţe cu care trebuia să te declari mulţumit. 
  
A durat mult etapa de pregătire. Katy lucra conştiincioasă la rezolvarea celor mai neprevăzute probleme. Participa la lungi şedinţe de instruire sau de documentare ştiinţifică. 
  
Într-o zi stăteam la una din bibliotecile din aer liber şi mă documentam pentru viitoarea mea misiune. Deodată, pe furiş, cineva vine în spatele meu şi-mi pune mâinile la ochi. 
  
- Cine e? întreb eu surprins. Stai, ştiu cine eşti, nu te mai ascunde!... 
  
Când îmi dădu drumul la ochi şi m-am întors, nu mi-a venit să cred cine era. Era Hernanda, într-o ţinută elegantă, surâzătoare, aşa cum o ştiam. 
  
- Ce făceai, Mark? Stai singur şi răsfoieşti cărţi! Nu te-ai săturat de ele? 
  
- Ce pot face, Hernanda? Mă documentez pentru o posibilă expediţie cosmică... 
  
Hernanda deveni melancolică. Ochii ei mari şi expresivi priviră o vreme în pământ. Apoi se hotărî să spună: 
  
- Mark, tot mai eşti supărat pe mine? 
  
M-a surprins atitudinea ei. Oare de ce mă mai întreabă acum? Îi părea rău de trecuta noastră prietenie? I-am răspuns, cu o oarecare linişte în suflet: 
  
- Nu, Hernanda! Nu sunt supărat pe tine!... 
  
- Ştii, Mark, am căutat mai demult să-ţi spun ... Eu şi cu Maximilian ne vom căsători. Poate îi mai porţi pică, dar ... noi doi ne împăcăm aşa de bine!... Vroiam să ştii asta! 
  
Apoi se aşeză pe bancă, alături de mine, părând că mai are multe de povestit. Mi-a mai vorbit despre cum vor organiza, ea şi cum Max, o agenţie de turism pe coastele însorite ale Mexicului. Cum îşi vor construi o casă mică şi frumoasă, cu grădină şi pomi. Cum îşi vor amenaja o mică grădină zoologică aproape de casa lor... Părea atât de entuziasmată de proiectele lor! Însemna oare că aceasta era calea pe care şi-o alesese romantica Hernanda, mă întreb eu. Eleganta de ea, stând şi dând explicaţii în birourile unei agenţii?! Plecând în excursii cu Max şi copii pe coasta mexicană?! Max al ei, cu un “sombrero“ pe cap, plimbându-şi copii pe spinarea unui ponei? Doamne, părea minunat că se poate întâmpla aşa ceva! 
  
De bună seamă, nici acest mod de viaţă nu era lipsit de farmec! Toate se petreceau pe planeta noastră, cea frumoasă şi veşnic primitoare! Planeta pe care viaţa avea toate şansele să devină una fericită! 
  
- Vă doresc multă fericire, Hernanda! 
  
- Mulţumesc, Mark! Dar tu, ce-ai să faci? Mai eşti şi acum vrăjit de Katy a ta? 
  
- Hernanda, te rog să mă înţelegi! Într-adevăr, o iubesc foarte mult pe Katy!... Ea mă înţelege şi eu o înţeleg. Ne înţelegem bine amândoi!  
  
La plecare, făcându-mi semne de rămas bun, îmi spuse, zâmbind graţios: 
  
- La revedere, Mark! Vă aşteptăm în Mexic, pe tine şi pe Katy!... 
  
(va urma) 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Flori pe planeta PERLA-22 - Partea III-a - Povestire SF / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!