Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Floarea Cărbune         Publicat în: Ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Parcă ar fi fost ieri, atât de vii îmi sunt amintirile ...  
 
De câţiva ani încoace, în perioada Rusaliilor, ca prin vis, aud un glas vesel de fată care strigă:  
 
„Au venit căluşarii! Sunt în Poiană!”Şi, preţ de câteva clipe, fetişcana din mine este derutată, apoi încet-încet îmi revin din reverie, mă frec la ochi şi, nostalgică, îmi zic:Ce viziune frumoasă!  
 
Aşa se petreceau lucrurile şi atunci, în copilărie ...  
 
După ce aflam vestea venirii cetei de căluşari, îmi umpleam braţele cu florile de câmp, culese cu o zi înainte, şi alergam la şosea cu părul despletit, cu ochii râzând şi cu o dulce veselie în suflet.  
 
Căluşarii erau flăcăi frumoşi, zvelţi, cu feţe oacheşe arse de soare, cu dinţi albi ca mărgăritarele, veseli foc şi foarte pricepuţi în ale dansului. Când jucau, tălpile lor nu atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Îşi sincronizau astfel mişcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Cămăşile şi iţarii le erau albe ca zăpada şi se păstrau aşa până la dezlegarea Căluşului. Care era secretul straielor? Erau ţesute şi cusute de fecioare, apoi înălbite la ger. Traseul căluşarilor era stabilit dinainte. Şi, în fiecare localitate, căluşarii primeau câte un costum nou-nouţ, alb ca neaua. Nimeni însă nu ştia cu ce se hrăneau, dar aveau atâta energie, încât timp de câteva zile nu le stăteau picioarele. Iar când venea vremea a se odihni la apusul soarelui, îşi alegeau loc ferit de ispite în lăcaşul bisericilor din satele pe unde treceau. Căluşarii depuseseră jurământ de castitate pe toată durata sărbătorilor şi îl respectau cu sfinţenie.  
 
Până a ajunge a se forma ceata, totul era învăluit în mister. În anul despre care povestesc, căluşarii formaseră o nouă ceată. Unii flăcăi se însuraseră, iar alţii plecaseră la Bucureşti, la muncă, iar sarcina de a alcătui ceata, i-a revenit Vătafului. Acesta a trimis fiecărui flăcău, ales cu grijă dinainte, câte un cap de cal, cioplit din lemn de alun, dar şi „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paşte, într-o poiană secretă din pădurea Sinica. Aici, în mare taină, se ciopleau steagul şi ciocul căluşului, în prezenţa căruia se depunea jurământul faţă de Vătaf.  
 
Ceata era formată din 9 dansatori, mutul, stegarul şi doi lăutari, în total 13 oameni. Din cei 9, doar doi căluşari erau din Purani, unul fiind vărul mamei mele, Ion al lui Căldăruş care, mai târziu, mi-a împărtăşit secrete din iniţierea lor... Restul căluşarilor erau din Cotorani şi Baciu. Vătaf era un fierar din Cotorani.  
 
Trei personaje ieşeau în evidenţă: Mutul, Stegarul, şi Vătaful care coordona jocul căluşarilor. Personajul cel mai ciudat după care ne ţineam, înghesuindu-ne să-l atingem, ca să ne meargă bine, era Mutul. Un personaj misterios a cărei faţă n-o puteai nicicum vedea.  
 
Mutul avea un „falus” din lemn cu care ameninţa pe toată lumea şi era astfel îmbrăcat, încât stârnea râsul asistenţei. În plus, mai avea şi un bici împletit cu cordele colorate cu care ameninţa pe toată lumea. Alerga după femei şi după copiii care trăgeau de hainele lui ... Într-un cuvânt, stârnea râsul, contribuind la partea comică a spectacolului.  
 
Stegarul purta un steag din alun, împodobit din belşug cu fire de usturoi, pelin şi spice de grâu, legate cu un şnur roşu. Ceilalţi flăcăi din ceată aveau bâte frumos încrustate şi prinse la brâu 7 plante magice: pelin, leuştean, usturoi, frunze de nuc, sânziene,odolean şi busuioc.  
 
Bătrânii satului povesteau că mulţi oameni s-au vindecat după ce Mutul i-a atins cu „falusul” sau după ce căluşarii săreau peste ei, executând un dans magic...Mai exista credinţa că femeile atinse de mut puteau rămâne însărcinate, chiar dacă până atunci nu avuseseră noroc de copii. Multe mame îşi încredinţau pruncii căluşarilor pentru a-i purta pe braţe, ca să crească mari şi voinici, feriţi de boli pe tot timpul vieţii lor.  
 
Se povestea cum că aceşti căluşari erau „iniţiaţi” de vătaful lor care, şi el, la rândul lui, fusese “iniţiat”de alt vătaf. Prin iniţiere se trezeau puterile oculte din ei, puteri ce se aflau în stare latentă până atunci. Bolnavii nu se îndoiau de harul lor tămăduitor şi apelau la ei cu mare încredere.  
 
Ritualul de vindecare:  
 
Bolnavul atins de Rusalii se aşeza în mijlocul curţii pe direcţia E-V(capul spre răsărit). Lângă bolnav se aşeza un vas înalt din lut cu o „mănuşă”(toarta vasului), plin cu apă neîncepută, scoasă după miezul nopţii de la puţ. La „mănuşă”se legau busuioc, pelin şi usturoi.  
 
Plantele de la brâul căluşarilor se foloseau în ritualul de vindecare. Căluşarii formau un cerc magic în jurul bolnavului şi dansau, lovindu-i, din când în când, tălpile. Momentul culminant îl constituia clipa când Mutul spărgea oala cu bâta, iar apa se revărsa asupra celui bolnav. Se credea că oala a fost sacrificată pentru ca bolnavul să trăiască. Bolnavul se ridica şi se prindea în Hora Căluşului la care participau şi cei prezenţi.  
 
Alt ritual este acela când un căluşar este atins de vătaf cu steagul, iar el cade, ca fulgerat, la pământ, preluând boala asupra lui.  
 
E adevărat, putea fi vorba de sugestie şi autosugestie, dar căluşarii chiar posedau aceste puteri oculte. Nu oricine putea fi căluşar.  
 
Căluşarii mai executau un ritual magic şi în jurul ciorchinelor de alune. Cei care participau la acest dans magic erau iniţiaţi după un ritual secret, bine păstrat în rândul lor. Divulgarea secretului de către un căluşar l-ar fi făcut nedemn de a mai face parte din ceată.  
 
Când începeau a dansa căluşarii, se lăsa o linişte evlavioasă peste toţi cei prezenţi. Culorile, dansul şi magia se împleteau, lăsându-te adânc pătruns de mesajul simbolic al dansului. Prin colbul stârnit de dansatori vorbeau strămoşii, mândri de urmaşii lor. Era momentul întâlnirii a două lumi din două dimensiuni diferite dar în acelaşi spaţiu, Poiana din Purani, unde se manifesta fiinţa spirituală a neamului ...  
 
Jocul Căluşarilor este unul dintre cele mai vechi dansuri populare româneşti cu rădăcini adânci în vremurile de demult, fiind legat de cultul Soarelui. În „Suferinţele urmaşilor”, Ion Lăncrănjan analizează microscopic acest joc magic, încărcat de energii oculte, care-l intrigă şi exaltă în acelaşi timp. Dumirit de semnificaţia Căluşului el spune:”jocul acesta nu e numai joc, e rugă şi blestem, e un semn pe care îl dăm Soarelui că suntem aicea, pe pământurile noastre”.  
 
Putem fi mândri că acest dans magic, „Căluşarii”, a fost inclus de UNESCO pe lista Patrimoniului Cultural Universal, alături de obiceiuri şi datini din întreaga lume. Dansul magic al căluşarilor conţine multe elemente oculte prin care se face transferul de energii şi secrete doar pe cale orală ca în vechile iniţieri ale druizilor. Puterea nu se dă în mâna celui ce nu ştie a o folosi spre binele comunităţii. Căluşul are rădăcini şi în ancestral protejând oamenii şi gospodăriile lor, vitele şi recoltele, de spiritele malefice.  
 
(Vor urma dezvăluiri din secretele de iniţiere, împărtăşite de nea Ion al lui Căldăruş, înainte de a trece în cealaltă dimensiune).  
 
(Floarea Cărbune)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!