Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Floarea Cărbune         Publicat în: Ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014        Toate Articolele Autorului

 Istoria localităţii Purani de Videle(continuare)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(Partea a II-a)  
 

Printre cei trecuţi în lumea celor drepţi… al căror nume trebuie pomenit, sunt :  

 

- Eroul naţional, PĂUN ION, mort în războiul de Independenţă, 1877/1878.  

- Nicu Tomescu,dascăl şi om de omenie, demn şi mândru de originea sa, ce cânta cu măiestrie la vioară şi iubea Natura. De la el, am deprins dragostea şi respectul pentru tot ceea ce mă înconjoară. Avea o livadă şi un iaz în curte, la care făceam practică şi noi, elevii săi, nişte prichindei în clasa a IV-a.  

Fiul, Viorel Tomescu şi nora Mariana, mi-au oferit câteva fotografii cu domnul învăţător, amintiri dragi din albumul familiei. Unde, oare, altundeva, să se nască spiritualitatea decât la sate?!  

Şi azi, îmi reamintesc spusele d-lui învăţător:” Muzica e pâinea poporului nostru ce l-a hrănit şi i-a astâmpărat dorurile. Atenţie , la mine”: şi începea a da tonul la cântece:  

 

„Eu sunt Barbu Lăutaru  

Starostele şi cobzaru`  

Ce-am cântat pe la domnii  

Şi la mândre cununii.”  

 

sau  

 

„Suflă vântul, suflă tare  

Marea Neagră e-n mişcare  

Al Constanţei marinar  

Stă la ţărm făr` de habar.  

** *  

Mână ,mână, lopătare,  

Mână, zic, mână, mai tare  

Mân zic, mână, nu sta  

Marea Neagră e a mea ... ”  

 

Domnul învăţător ştia să ne mobilizeze pe noi, copiii de ţărani, care dădeam serbări în aer liber, serbări… la care venea întregul sat. Înalt ca bradul, avea o forţă şi un magnetism ieşite din comun. Privirea lui era hipnotizantă. Nu puteai să-i ascunzi ceva. Când te privea, cu ochii de vultur, parcă îţi scormonea în suflet. Nu mi-am permis, niciodată, să merg cu temele nefăcute la şcoală. N-aş fi avut tăria să-l privesc în ochi, şi nici să-l dezamăgesc… n-aş fi vrut. Era o plăcere să-l asculţi povestind, sau cântând la vioară. În memoria mea, a rămas precum îl ştiam: drept ca bradul, vertical în postura de om luminat al satului, pasional… când era vorbea de muzică, neîndoit de bătaia niciunui vânt al vremurilor care au trecut peste sine. Acum, la vârsta maturităţii, îi aduc prinosul meu de recunoştinţă:” primiţi omagiile mele, d-le învăţător Nicu Tomescu”! În formarea mea ca Om, aţi contribuit şi dumneavoastră! Oriunde v-aţi afla, să luminaţi precum Luceafărul, aşa cum aţi luminat şi aici, pe Pământ. Aici, în această binecuvântată localitate, Purani de Videle, unde aţi văzut lumina zilei.  

Dintre înaintaşii neamului meu, care ne-au întărit rădăcinile, dar care au trecut în cealaltă dimensiune, amintesc pe:  

 

- Dumitru Dumitrache, bunicul meu. El s-a numărat printre fruntaşii satului, plăcându-i să fie primul… printre cei dintâi. A luptat în cel de-al doilea război mondial, fiind concentrat ca şi fiul său cel mare, Ion(tatăl meu).  

- Marin Stoian Ene(zis şi Mâner), bunicul dinspre mamă, a luptat în cele două războaie mondiale, a fost prizonier la bulgari, cunoscând viaţa aspră din lagăr. La vremea lui, era un fel de Înţelept al satului, un “şaman”( tămăduitor al oamenilor şi animalelor), chiar. Cei din generaţia mea îşi mai reamintesc de “bunicuţu” Marin...  

- Ion D. Dumitrache,tatăl meu, a luptat în cel de-al doilea război mondial, a fost grav rănit, fiind decorat pentru curajul dovedit în războiul pentru apărarea patriei.  

- Anghel Dumitrache(unchiul care m-a crescut până la vârsta majoratului), medic veterinar- bărbat frumos, unul dintre fiii inteligenţi ai satului. Pe lângă Facultatea de Medicină Veterinară a absolvit şi Facultatea de Drept. A fost modelul pe care l-am copiat…Mi-am dorit să ajung „om mare” …ca să nu-mi fac neamul de râs.  

Unchiul Ghiţă a trecut în lumea celor drepţi… în anul 2008, în oraşul Huşi, judeţul Vaslui.  

- Petre Durlan, om gospodar care s-a remarcat prin simţul extraordinar de responsabilitate faţă de familie, rămânând orfan de tată la o vârstă fragedă, a preluat responsabilitatea gospodăriei părinteşti. A fost pădurar, trei ani, la pădurea Cartojani, apoi s-a reîntors la treburile ţărăneşti, lucrând cu hărnicie pământul, crescând şi educând, cu pricepere şi dragoste, cei patru copii ai săi, dând ţării, oameni pricepuţi, băieţi cu carte, respectaţi în localitate şi nu numai ...  

Cei patru copii au fost: Marin, Neaga, Stanca şi Tăsică.  

Marin este domnul brigadier silvic… de care am pomenit deja, cel care a contribuit la reînfiinţarea comunei.  

Tăsicăa fost pădurar la Căldăraru, dar şi fotbalist. Pe vremea când eram adolescentă… mergeam la meciurile lui, lăudându-mă tuturor, că nea Tăsică e consătean cu mine. A jucat la echipa: SMT-Videle.  

Dragi cititori, nu pot trece peste neamul Eneştilor(din care a făcut şi mama mea parte), brunet şi focos, cu fete frumoase şi bărbaţi făloşi:  

- Gheorghe Ene, zis Râmboacă, ţăran mândru cu cinci fete frumoase precum zânele: Alexandrina (s-a căsătorit cu unchiul Gheorghe, fratele tatălui meu), Niculina, Oiţa, Valeria (verişoara, prietena şi colega mea de clasă) şi Luminiţa.  

- Radu Ene,nepotul bunicului meu. A iubit pădurea, petrecând mulţi ani pe colnicele ei. Din pădure i-a venit sfârşitul în ziua în care, doborând un tufan, acesta s-a prăbuşit pe el. Băieţii lui, Lucian şi Gheorghe, unul în Bucureşti şi altul în sat, calcă pe urmele tatălui, ieşind în evidenţă prin pricepere şi hărnicie, în tot ceea ce fac.  

- Oprea Ene,văr cu Radu Ene, a transmis fiului său, Marinică, destoinicia în agricultură. Marinică Ene este unul din fruntaşii satului, alături de fiul său, Nelu şi familia fiicei sale, Doina.  

Neamul Eneştilor este foarte mare. Mă opresc aici! Cer iertare celor pe care nu i-am amintit...urmaşilor lui Stârcu, Pepene roşu, Căldăruş etc.  

Ţin neapărat, să-l amintesc şi pe…  

- Murdilă Chiriţă (tataie Chiru) care a fost, pentru mine şi pentru unii dintre copiii mei, ca un tată şi un bunic: bun, sfătos, calm, îngăduitor, înţelept şi generos. Tataie Chiru, Dumnezeu să te aibă în pază! Eşti nemuritor, în inima familiei mele.  

 

Pe lângă aceştia, mai sunt dascăli, preoţi ş.a., care merită tot respectul, al căror nume a trecut în anonimat, fiind daţi uitării.(Dacă vreun consătean deţine date despre aceşti oameni, îl rog să mă ajute).  

Pe vremuri exista o sărbătoare… când se făceau coroane de trandafiri, apoi elevii, însoţiţi de profesori, mergeau la cimitir unde le depuneau, omagiind eroii necunoscuţi, căzuţi la datorie, în lupta pentru libertatea noastră; pe eroul local, Păun Ion, cât şi pe foştii profesori şi învăţători, sau alte personalităţi locale(nu deţin numele lor).  

Tradiţiile ne menţin identitatea între popoare, iar pomenirea şi respectul strămoşilor… este o datorie de onoare, a urmaşilor.  

Au fost mulţi oameni destoinici, care au trecut în eternitate, uitându-se de ei… deşi au trăit pe aceste locuri, contribuind, fiecare în parte, la prosperitatea comunei, constituind exemple demne de urmat de către tinerii, de la vremea aceea.  

Fie-le amintirea, veşnic pomenită!!!  

(Floarea Cărbune-"Rădăcini")  

P.S:(În fotografie, este casa lui DUMITRU DUMITRACHE, zis şi CODREANU.)  

 

 

 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Istoria localităţii Purani de Videle(continuare) / Floarea Cărbune : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1182, Anul IV, 27 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Floarea Cărbune
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!