Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Flamenco, El duende
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recent am fost martora unei reprezentaţii spontane de artă andaluză, spectacol dat de un cântăreţ ambulant în piaţa din centrul oraşului Málaga. Evenimentul mi-a rămas întipărit în memorie pe viaţă. 
  
Pentru început ne-a legănat cu serenade romantice un cântăreţ acompaniat la chitară. Apoi şi-a văzut de drum, mulţumint de obolul adunat în căciulă. I-a lat locul un tânăr ascetic. Ne-am întors capetele speriaţi la vederea lui. Era îmbrăcat complet în negru, cu părul prins într-o coadă la spate. Arunca priviri vrăjmaşe peste lumea aşezată la mesele de la terasa cafenelei. 
  
Nici una nici două, înfipt parcă în pavajul străzii, a început să cânte singur, acompaniat doar de o bătaie convulsivă din călcâie. Vocea răguşită acoperea parcă mai multe tonuri în acelaşi timp, finalizând vocalele într-un vaiet sfâşietor. Textul cântecului era trist, povestea unui suflet pustiit de dor, exilat departe de casă. Drama era redată sub forma unui monolog adresat unui cârciumar nevăzut care, în loc să curme amarul, nu face decât să adoarmă durerea, umplând încă odată paharul cu „aguardiente” („apă arzândă”, ţuică). 
  
S-a făcut o linişte mormântală în jurul artistului, de parcă am fi fost loviţi cu toţii brusc de o revelaţie. Omul din faţa noastră întruchipa o emoţie mistuitoare, trăită cu fiecare fibră a corpului său, stăpânit parcă de un demon interior care nu găsea altă cale de ieşire din trup decât vocea ireală şi corpul său zbuciumat. 
  
Nu mai era un simplu interpret. De bună seamă că aveam în faţă însăşi substanţa din care sunt plămădite emoţiile, condensată în formă pură, într-un suflet dezbrăcat, scos impudic la vedere, tremurând de frigul însingurării şi de teama stingerii. 
  
Pe tot parcursul cântecului, solistul nostru şi-a păstrat ochii închişi, izolându-se undeva în lumea sa interioară, departe de tot ce-l înconjura.  
  
S-a oprit din cântat la fel de brusc cum şi începuse. Abia treptat a revenit lumina în ochii lui, vagă şi străină, cu ceva care ne-a înspăimântat.  
  
Am rămas cu toţii încremeniţi, neştiind ce să facem. Simplul gând de a-i oferi bani părea o impietate. Ne temeam că ni i-ar fi aruncat înapoi, cu dispreţ. 
  
Spre uşurarea generală, acelaşi turist care nu demult căutase febril vioara în tabloul lui Picasso, a spart cu nonşalanţă liniştea cu aplauzele lui frenetice. Păstrând pe faţă expresia străină de orice lucru lumesc, artistul andaluz a luat banii pe care îi întindeau mâinile ezitante din jurul său şi şi-a văzut de drum fără să întoarcă privirea.  
  
În acel moment am înţeles ce înseamnă „el canto hondo” („cântecul adânc”) şi ce vrea să spună cuvântul intraductibil „duende”, cel cu care spaniolii desemnează darul de a interpreta flamenco. 
  
Flamenco nu e doar artă, ci, mai ales, o formă de viaţă. Conţine amestecul culturilor celor două minorităţi persecutate în trecut: ţiganii andaluzi şi musulmanii. Rădăcinile artei flamenco coboară în timp înapoi la hinduşi, arabi şi evrei, greci şi castillieni, dar multe din întrebările pe care le ridică formarea lui ca fenomen artistic îşi aşteaptă încă răspunsul. 
  
Flamenco ocupă un loc important în viaţa de zi cu zi. Se încropeşte spontan, în orice împrejurare, nefiind necesare decât o voce şi un ritm bătut din palme sau din călcâie. Cu alte cuvinte, corpul uman dispune de toate instrumentele necesare artei flamenco; chitara e un detaliu adăugat abia în secolul trecut. 
  
Are multe feţe, e un ceva care arată ca un dans combinat cu o luptă, un strigăt eliberator din rărunchi, o sfidare adresată cerului, acompaniată de o muzică aproape de Dumnezeu. 
  
Poate lua forma unei arii clasice plăcute auzului, cum e Concertul de Aranjuez al lui Joaquín Rodrigo , dar poate fi şi un cântec gutural, un dans elegant, cu castaniete sau cu tropăit din pantofi, într-un ritm de crescendo îndrăcit. 
  
„Flamenco este arta de a scoate foc pe gură, pentru a-l stinge apoi cu picoarele”, spunea Jean Cocteau.  
  
Se vorbeşte mult despre flamenco, dar nimeni nu îndrăzneşte să dea o definiţie exactă fenomenului „duende”, darul pe care numai unii îl posedă. Se spune că abia în clipa în care simţi un fior care-ţi încreţeşte pielea la auzul şi vederea unei reprezentaţii de flamenco, ai înţeles ce înseamnă „el duende”. Mărturisesc că pe mine nu doar m-au trecut frisoane, ci chiar şi măruntaiele mi s-au crispat. 
  
Şocul de cinci minute din Plaza de España s-a ars la mine pe discul dur, cel fundamental. Nu-l voi uita niciodată. 
  
Referinţă Bibliografică:
Flamenco, El duende / Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 641, Anul II, 02 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!