Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



fiintarea intru nefiinta (filosofia eminesciana)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Motto:  

"Moartea succede vietii,viata succede la moarte,  

Alt sens n-are lumea asta,n-are alt scop,alta soarte."(Mihai Eminescu)  

"Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta" (Bhagavad Gita)  

 

 

In filosofia eminesciana se gasesc reunite mari teme si motive ale filosofiei universale,dar un prim motiv, original si profund in acelasi timp, este acela al existentei in mijlocul increatului,al nimicului,sau al nasterii din adancurile mortii.Visul nefiintei,constientizat in "universul cel himeric" este perceput ca fiind insasi fiintarea,cand "in fapta lumea-i visul sufletului nostru".Astfel,eternul prezent existential se concentreaza intr-o clipa suspendata;si in aceasta clipa,intreg universul,invartindu-se in sine intocmai unei roti a norocului,genereaza vesnice siruri metempsihotice:viata-moarte,moarte-viata,caci "toti se nasc spre a muri/si mor spre a se naste"."Nimic nu este durabil in aceasta lume;nimic nu ramane,totul se schimba;totul este schimbator si imprevizibil".(Budha)  

Luand fiinta din increat si fiind damnata greselii primordiale-ratiunii,lumea "n-are alt scop,alta soarte",caci"legea schimbarii actioneaza neintrerupt pe pamant,facand fiintele sa intre din nou in roata transformarilor". (Budha)  

"Moartea este izvorul vietii","viata-i cuibul mortii","vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi","moartea insasi e o parere/si un vistiernic de vieti";acest joc al spiritului universal evidentiat de Eminescu reprezinta o infricosatoare,dar superba relatare a lumii interioare,privind viata de dincolo de viata.  

Gandirea eminesciana reliefeaza existenta neinchipuita a unui germene etern,"unicul",care guverneaza efemerul,nimicnicia universala.Geneza si apocatastaza se regasesc in acest enigmatic punct,"mult mai slab ca boaba spumii".  

Avand puternice rezonante in spiritul "Mahabharatei",a lui Brahman si Atman,versurile eminesciene se reflecta in lumina legendarului Budha.Astfel,expresia "moartea succede la viata si viata la moarte" se regaseste in teoria budhista care sustine de asemenea ca "omul precum tot ce il inconjoara se infasoara in cercul etern al transmigratiei" si "trece succesiv prin toate formele vietii".  

Stihurile eminesciene sintetizeaza deopotriva fiintarea si nonfiintarea,existenta de dupa existenta. "Pe cand nu era moarte,nimic nemuritor/Nici samburul luminii de viata datator/Nu era azi,nici maine,nici ieri,nici totdeauna/Caci unul erau toate si toate erau una/Pe cand pamantul,cerul,vazduhul,lumea toata/Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,/Pe-atunci erai Tu singur,incat ma-ntreb in sine-mi/Au cine-i zeul,carui plecam a noastre inemi?"Este o imagine impresionanta in care se intrevad zorii fiintarii la cumpana dintre doua existente.Alfa si Omega coexista aici si se completeaza reciproc.  

In "Vede" gasim aceeasi reflectie: "atunci nu era nici ceea ce este,nici ceea ce nu este.Nu era cer,nci Rai dincolo de cer.Ce forta era atunci? Cine era aceasta putere?Era un abis fara fund?Atunci nu era nici moarte, nici nemurire.Nu erau semnele noptii sau ale zilei.Unicul respira prin propria sa putere,in pace adanca.Doar unicul era si nimic altceva."Acest unic se transforma la Eminescu in punct de plecare a lantului metempsihotic,conform caruia "moartea succede vietii si viata la moarte". Lumea,cu soarta pe veci pecetluita,fiinta in aceasta sfera ermetica ce se roteste de la minus la plus infinit in jurul aceleiasi axe fixe,de neclintit.  

Ideea generata de afirmatia eminesciana ar putea fi exprimata foarte simplu:karma.Teoria karmica sustine faptul ca omul in clipa mortii desfasoara o unica experienta;ceea ce inainte constituia lumea interioara,devine acum universul sau exterior.De la existenta personala se trece la existenta cosmica si lantul metempsihotic se continua.  

In exprimarea eminesciana,inutilitatea si banalitatea unei existente aparente,iluzorii,constituie sentimente centrale."Cercul stramt" ramane o lume damnata expresiei "din nou".Ceea ce Bhagavad Gita numea "sunetul din spatiu" ,se intrezareste in exprimarea lui Mihai Eminescu ca o Fata Morgana a mortii ce-si asteapta nasterea.  

Nasterea este cauza suferintelor existentei,iar cauza nasterii este existenta sau fiinta.Lumea,fragila casa a Fiintei,este o clipa suspendata intre stingerile inexistentelor (anterioare si posterioare).La nivelul Universului ,lumea ii apare lui Eminescu precum o fragila asezare intre doua goluri imense.  

In "Archaeus",Eminescu afirma:"lumea nu-i decat o vesnica platire catre viata,o vesnica incasare din partea mortii",deci lumea se zbate intre aceste doua concepte care se succed la infinit,caci "pretutindeni este o clipa care nu este,devine,este,nu este".  

Drumurile timpului ne ratacesc,ne poarta,ne readuc pe caile luminii si ale intunericului,cand vietile mor spre a se naste din nou.  

In sfera nocturna se intrezareste scanteia diurna;in scanteia diurna, miezul intunericului.Lumina si intuneric,viata si moarte,a fi si a nu fi se scurg in neant,urmarindu-se vesnic in ritmul legilor nescrise ale infinitului pierdut in clipa.  

 

Totul se dizolva in Marea Tacere.  

Referinţă Bibliografică:
fiintarea intru nefiinta (filosofia eminesciana) / Clarissa Emanuela : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Clarissa Emanuela
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!