Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

FIICA LUI ŞTEFAN CEL MARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

OLENA (ELENA VOLOŞANCA)  

 

Olena (Elena), numită ulterior de către ruşii moscoviţi "Voloşanca" (adică românca) este fiica domnitorului Moldovei Ştefan cel Mare cu prima sa soţie Doamna Evdokia Olelkovici de Kiev[1].  

Căsătoria domnului Moldovei Ştefan cu Evdokia de Kiev a avut loc la Suceava, la 5 iulie 1463, în faţa înaltelor feţe bisericeşti ale Moldovei şi ale curţii domneşti. Ştefan avea atunci cam 25 de ani, iar mireasa era o tânără blondă, se pare foarte frumoasă, aproape o copilă. Evdokia[2]era rusoaică sau lituaniancă rusificată. După nume era ortodoxă. Bunicul său Vladimir[3], mare cneaz de Kiev, era descendentul marilor duci ai Lituaniei, din care s-a tras de altfel şi familia regală a Poloniei. El a fost primul care s-a creştinat (în secolul al XIV-lea lituanienii erau încă păgâni) sub numele bizantin Vasile.  

Destinul Elenei, fiica Evdokiei de Kiev şi a lui Ştefan cel Mare al Moldovei, a fost unul nefericit. În 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui şi cneazul Moscovei, Ivan Ivanovici (feciorul moştenitor a cneazului Moscovei Ivan al III-lea Vasilievici cel Mare[4]).  

Prin anii 1480-1481 se pomeni voievodul Ştefan al Moldovei cu o delegaţie a ţarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să-i ceară mâna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul său Ivan cel Tânăr. Boierul Mihai Pleştev, trimisul ţarului, sosi la Suceava cu o numeroasă şi strălucită delegaţie de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvârşi logodna, ca procurator al tânărului Ivan. Logodna celor doi s-a făcut la Suceava, prin procura, reprezentantul cneazului.  

Urmară ospeţe şi serbări şi domniţa Elena porni, prin Polonia, înspre destinul ei. Nu avea să-şi mai vadă niciodată tatăl şi locurile natale. Ştefan-Vodă îi dărui trei boieri s-o întovărăşească: Lascu, Sînger şi pe Gherasim cu jupânesele lor. Regele Cazimir al Poloniei primi pe tânăra domniţă moldoveancă şi pe însoţitorii ei cum se cuvenea viitoarei ţarine moscovite, dându-i bogate daruri, şi alaiul domnesc porni mai departe, ajungând la Moscova de postul Sfîntului Filip. Acolo, tânăra domniţă, întâmpinată de mama cneazului Moscovei Ivan al III-lea, Maria Iaroslavna, fu găzduită la mănăstirea Voznesenskaia, unde a rămas până la celebrarea cununiei. Ulterior, prin mijlocirea mamei ţarului, doamna Olena (Elena) făcu cunoştinţă cu logodnicul ei, iar de Bobotează, la 12 ianuarie 1483, are loc căsătoria cu Ivan cel Tânăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel Mare (1482-1505).În toamna anului următor, la 10 octombrie 1483, Elena a născut un fiu, botezat Dimitrie.  

La 7 martie 1490 Ivan cel Tânăr moare. Se presupune că ar fi murit de podagră (boală de picioare), fie otrăvit de un medic evreu veneţian pe nume Leon (venit la chemarea Sofiei Palelog[5]) care-l îngrijea. Ulterior medicul a fost executat din porunca tatălui lui Ivan cel Tânăr, Ivan al III-lea cel Mare. Trebuie menţionat totuşi că faptul otrăvirii moştenitorului cneazului moscovit nu a fost confirmat până azi. După moartea soţului, Ivan cel Tânăr, viaţa Olenei (Elenei) a devenit un coşmar.  

După moartea tatălui său, Dimitri devine moştenitorul tronului. Pe parcursul anilor următori lupta între adepţii tânărului domnitor şi cei ai feciorului Sofiei, Vasilie s-au înteţit, în anul 1497 Ivan al III-lea hotărând încoronarea nepotului său, fiul Elenei Voloşanca, Dimitrie.Încoronarea lui Dimitrie rezolva problema moştenitorului la tronul moscovit. Evident, adepţii lui Vasilie, nu erau deloc bucuroşi de decizia cneazului Ivan al III-lea. În decembrie 1497 a fost descoperit un compot important, ce presupunea răscoala lui Vasilie împotriva propriului tată. Complotiştii preconizau omorul lui Dimitrie. Trebuie remarcat că boierii nu au susţinut complotiştii, chiar dacă aceştia proveneau din familii boiereşti mari. Complotul a eşuat şi Ivan al III-lea o exilează pe cea de a doua soţie a sa Sofia Paleolog, iar Vasilie e arestat la domiciliu. Complotiştii din rândurile boierilor (Afanasie Eropkin, Skriabin şi Gusev) precum şi femeile complice din partea Sofiei au fost executaţi; unii complotişti au fost întemniţaţi.  

La 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), are loc încoronarea lui Dimitrie la vârsta de 15 ani, cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului. Pe Dimitrie au fost îmbrăcate însemnele distinctive suverane inclusiv "cuşma lui Monomah", iar după încoronare a fost dată o mare serbare. În a doua jumătate a anului 1498, noul titlu al lui Dimitrie "mare cneaz" se folosea deja în documentele oficiale. Procedurile de încoronare a lui Dimitrie au rămas ca exemplu pentru viitorii cneji moscoviţi, servind drept ghid pentru încoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic cu jumătate de secol mai târziu (1547).  

În 1498 bucuria „ţarevnei” Elena a fost atît de mare încît în atelierul său a fost confecţionat un giulgiu[6]care trebuia să imortalizeze actul din 1498. Giulgiul „Ceremonie bisericească”, ţesut cu fire de aur şi argint, a fost plasat în principalul locaş sfânt al Moscovei Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), la două luni de la ceremonia încoronării lui Dimitrie. Această lucrare este primul tablou laic din Rusia.  

Încoronarea lui Dimitrie nu a adus Elenei victoria în lupta pentru putere cu Sofia Paleolog şi feciorul ei Vasilie. Lupta pentru tronul moscovit între cele două grupări a continuat. Dimitrie nu a primit pământuri şi nici puterea reală. Între timp situaţia politică internă în cnezat s-a înrăutăţit: din ordinul cneazului Ivan al III-lea cel Mare au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte mai mulţi boieri de rang înalt din anturajul nemijlocit al cneazului, unii dintre ei cu tot cu soţii şi copii.  

În 1499 Vasilie, căzut în dizgraţie în urma complotului, reuşeşte parţial să-şi recapete încrederea tatălui inclusiv prin contribuţia Sofiei Paleolog (fosta complotistă care reuşeşte să recapete încrederea soţului şi susţinerea lui pentru feciorul său Vasilie). În 1500 începe un război ruso-lituanian. La 14 iulie 1500 ruşii obţin o victorie zdrobitoare la Verdoş. În scrierile vechi se observă, cu acest prilej, o schimbare a opiniei cneazului Ivan al III-lea faţă de Vasilie şi pentru prima dată îl numeşte "cneaz al întregii Rusii".  

La 11 aprilie 1502 lupta dinastică se finalizează, prin căderea în dizgraţia cneazului Ivan al III-lea, a nepotului moştenitor Dimitrie şi mamei sale Elena Voloşanca. Ivan al III-lea ordonă ca Dimitrie să nu mai fie numit cneaz şi împreună cu mama sa Elena să nu fie pomeniţi în slujbele bisericeşti. Totodată dispune arestul la domiciliu pentru ambii. După numirea lui Vasilie cneaz, Dimitrie, nepotul şi Elena Voloşanca, nora, au fost întemniţaţi. Astfel, lupta pentru tronul Moscovei au câştigat-o Sofia Paleolog şi feciorul său Vasilie[7].  

Înştiinţat de ce se petrecea în cetatea moscovită, în septembrie 1502, la puţin timp după întemniţarea Elenei şi a lui Dimitrie, Ştefan cel Mare cerea de la hanul tătar Mengli Ghirei ştiri despre aceştia, întrebîndu-l „vor fi în viaţă, fiica şi nepotul meu?". Hanul îi răspunde „Au fost oamenii mei la Moscova şi spun că toate acestea sunt minciuni". Din păcate, nu erau minciuni. Cei doi se aflau închişi într-un turn, legaţi în fiare. Ştefan s-a stins din viaţă, după cum se ştie, în iulie 1504, fără a mai şti ceva de soarta fiicei sale. Greu încercată doamna Elena şi-a urmat tatăl în viata de dincolo, la 18 ianuarie 1505. A fost înmormântată la mănăstirea Voznesenskaia, care o primise cadou la logodna cu Ivan cel Tânăr, cel care trebuia sa ajungă mare cneaz al Moscovei. Feciorul Elenei, Dimitrie a murit în 1509 în închisoare după unele păreri din cauza frigului şi foametei, după altele, din cauza intoxicării cu fum. Moartea subită a Elenei şi lui Dimitrie au avut loc deja după decesul lui Ivan al III-lea cel Mare (27 octombrie 1503, la 65 ani de viaţă), pe timpul domniei rivalului lor Vasilie al III-lea. După unele surse Ivan al III-lea a refuzat să se călugărească înainte de moarte.  

Sofia a murit cu puţin timp înainte de Ivan al III-lea pe data de 7 aprilie 1503.  

__________________  

Bibliografie :  

 

C.Gane, Trecute vieţi de doamne şi domniţe, Chişinău, Universitas, 1991.  

ru.wikipedia.org.  

http://agonia.ro/index.php/prose/130366/index.html.  

blog.nistru-prut.info.  

http://www.istoria.md/articol/823/Olena__Elena_Volo%C5%9Fanca_,_fiica_lui_%C5%9Etefan_cel_Mare_al_Moldovei.  

 

 

George Baciu  

 



[1]Ştefan cel Mare al Moldovei a avut trei căsătorii: cu Evdokia Olelkovici de Kiev, cu Maria de Mangop (din familie princiară bizantină) şi cu Maria Voichiţa (fiica lui Radu cel Frumos, domnul Munteniei, fratele lui Vlad Ţepeş). Toate soţiile domnitorului erau de rang princiar, descendente din mari familii domnitoare, între care cea de-a doua, Maria de Mangop, chiar urmaşa familiei imperiale bizantine a Asan-Paleologilor. Ştefan a contactat căsătorii, conform uzanţelor epocii în întreaga Europă, care-i aduceau şi alianţe politice profitabile  

 

[2]Despre Evdokia se ştiu însă puţine lucruri. Ştefan a avut cu ea, în mod sigur, un băiat numit Petru, născut probabil în 1465-1466 şi mort în 1480, deci la 14-15 ani. Mormântul lui se află la mănăstirea Putna. Fiul cel mare a lui Ştefan, Alexandru, născut în jurul anului 1464 şi mort în 1496, nu se ştie nici până azi cu certitudine dacă era al Evdokiei sau al unei anume Maruşca, cu care iarăşi nu se ştie dacă Ştefan cel Mare a fost căsătorit sau a fost doar una din ţiitoarele domnului. Cu Evdokia, Ştefan a avut şi o fată, Olena (Elena). Amintim că frumoasa Evdokia s-a stins din viaţa la doar patru ani după căsătoria cu Ştefan cel Mare, în 1467, nu se ştie dacă de boală sau în urma unei naşteri. Mormântul ei s-a descoperit, în urma săpăturilor arheologice, la biserica Mirăuţilor, fosta mitropolie a Moldovei în timpul lui Ştefan cel Mare. Când Evdokia se afla pe patul de moarte, Ştefan era plecat în campania împotriva lui Matrei Corvin. Prima sa soţie n-a apucat să vadă nimic din gloria soţului ei. Ştefan a fost, se pare, foarte afectat la aflarea veştii, şi a rămas mult timp neconsolat. Chiar şi după a treia căsătorie, cu Maria Voichiţa, mai făcea danii pentru sufletul Evdokiei.  

 

[3]Vladimir a avut patru urmaşi din care doar tatăl Evdokiei, Alexandru (Olelko), s-a afirmat în luptele politice dintre unchii săi. Acesta l-a sprijinit pe vărul său, regele Poloniei, Cazimir al IV-lea Jagello, care i-a confirmat calitatea de mare cneaz de Kiev.  

 

[4]Ivan al III-lea Vasilievici (Ivan al III-lea cel Mare) născut la 22 ianuarie 1440 şi decedat la 27 octombrie 1505 a fost mare cneaz al Moscovei din 1462 pînă în 1505, feciorul marelui cneaz al Moscovei Vasilie al II-lea Vasilievici cel Întunecat. În decursul domniei lui Ivan al III-lea au avut loc însemnate anexări de teritorii în jurul Moscovei şi transofrmarea acestui oraş în centrul cnezatului rus. A fost obţinută eliberarea cnezatului de hoarda tătărească, a fost adoptat un set de legi şi un şir de reforme care au pus bazele proprietăţii boierimii.  

 

[5]Sofia Paleolog, era a doua soţie a lui Ivan al III-lea cel Mare, descendenta ultimilor împăraţi bizantini; nu vedea cu ochi buni atenţia pe care marele cneaz o acorda nurorii şi nepotului său. Mai mult, dorea ca Elena şi Dimitrie să cadă în dizgraţie, iar fiul ei Vasile să devină moştenitor al tronului.  

 

[6]Pe giulgiu sunt reprezentate două cortegii: unul laic (în stânga) şi altul bisericesc (în dreapta). În partea stângă este „ţareviciul” Dimitrie (cu o cruce în mână), iar în spatele său – bunelul Ivan al III-lea, moşul – Vasilie Ivanovici şi mama – „Elena Voloşanca”. Cu toţii au nimburi în jurul capului. De asemenea, grupul din stânga este protejat de o “umbrelă” care are la bază crucea de forma literei „T” (umbrela este simbolul puterii). În partea dreaptă îl remarcăm, în primul rând, pe mitropolitul Moscovei Simon (pe straiele sale, dar şi pe „umbrelă”este simbolul crucii). În centrul lucrării este reprezentată icoana „Maica Domnului cu Pruncul”.  

 

[7]Care după moartea lui Ivan al III-lea va domni în cnezatul Moscovei sub numele de Vasilie al III-lea.  

 
 
Referinţă Bibliografică:
FIICA LUI ŞTEFAN CEL MARE / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!