Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Rodica Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 43 din 12 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Fericirea nr.1
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
stoica_rodica16@yahoo.com

 

 „Aşa vorbeşte Domnul: Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.” Isaia 56:1.

Îndată după botez, Domnul Isus a început lucrarea publică prin ţinuturile Iudeii şi Galileii.
Stă scris „Isus străbătea toată Galilea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. I S-a dus vestea în toată Siria şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galilea, Decapole, Ierusalim, Iudea şi de dincolo de Iordan.” Matei 4:23-25.  Apoi a început să le vorbească şi să îi înveţe astfel:
„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor” Matei 5:3.
 

Ascultătorii Domnului Isus cunoşteau cu toţii binecuvântările şi blestemele din cartea lui Moise, Deuteronom capitolele 27 şi 28. Ştiau că ascultarea de Dumnezeu va conduce la o înălţare a naţiunii deasupra tuturor celorlalte neamuri, inclusiv deasupra romanilor, că le va aduce bogăţie, sănătate, libertate, exact ceea ce acum le lipsea. Aceasta era cea mai înaltă concepţie despre lucrarea lui Mesia printre contemporanii Domnului Isus. Acum li se promitea „împărăţia cerurilor” – iată o surpriză. Oare câţi dintre ascultători o căutau? 

Unii comentatori au fost de părere că Domnul Isus a spus „ferice de cei săraci”.
Ştim cu toţii că nu este o fericire să fii sărac, să nu ai mâncare, căldură sau bani pentru o carte. Cu recunoştinţă a primit Domnul Isus ospitalitatea din casa Martei, cu bucurie a primit Pavel daruri de la filipeni. Nu este o fericire să fii sărac!
 

O altă interpretare ar fi „ferice de cei săraci în duh”.
Totuşi, avem porunca „Fiţi plini de Duh!” Efeseni 5:18.
Ce a vrut Domnul Isus să spună? Cine este ferice, a cui este Împărăţia cerurilor?
 

Versiunea engleză spune: „Ferice de cei ce se ştiu săraci în duh”.
O bună ilustrare a celor două categorii este vameşul, cel ce se ştie sărac în duh şi fariseul, cel ce nu ştie. Sau Laodicea, nici ea nu ştie că e săracă.
De ce ferice?
Cei ce se văd neprihăniţi, fariseul, Laodicea cred că au tot în ceea ce priveşte binecuvântările Domnului. Prin urmare, îşi îndreaptă privirile spre altceva, doresc ceva mai multă bogăţie lumească, excursii, vile… Nu-L înţeleg. Atunci când aud: „Oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt” sau „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă” (Matei 5:39,44) vor spune „Această vorbire e prea de tot!”. Nu-mi place, nu-mi place o astfel de Împărăţie! Îmi plâng de milă că am ajuns aici, frate cu vameşul.
 

Cei ce se văd săraci în duh, păcătoşi, precum vameşul, aceştia doresc să se califice pentru Împărăţie. Au o sete mare, doresc neprihănirea, o vor cu disperare. Plâng pentru că nu se pot suferi, au o mare durere din pricina unui cuget pătat. Chinul persecuţiei este fleac faţă de chinul conştiinţei. Pentru ei, „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă” sună a iubire şi sunt uimiţi. Cum, mai e har şi pentru mine? Promisiunea din Ezekiel 36:27 „Voi pune Duhul Meu în voi!” îi cucereşte. În mine, care Te-am părăsit? În mine, care Te-am făcut de ocară? Chiar în mine vei pune Duhul Tău cel Sfânt?
Nu  mă mai interesează cetatea, nici străzile de aur ci Tu, Doamne, eşti plin de farmec. Este o  onoare pentru mine, o onoare nemeritată să fiu în Împărăţia Ta, să fiu prietenul Tău. Doresc harul Tău, binecuvântarea Ta!
Când citesc aceştia Geneza 15:1, adică întrebarea lui Avraam:
 „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da?” nu visează castele, faimă, vacanţe de vis. Ei sar în sus şi se umplu de bucurie când aud răspunsul:
Eu, Creatorul cerului şi al pământului,
Eu, puternicul Mântuitor de pe Golgota,
Eu, Biruitorul lumii şi Împăratul Împăraţilor, Eu Sunt răsplata ta cea foarte mare.
 

Cum se vede biserica noastră?
În 1995 eram o atee care îşi dorea cu disperare să Îl găsească pe Dumnezeu. Paşii mi-au fost îndreptaţi către această biserică printr-un anunţ citit pe un stâlp, referitor la un seminar de Daniel. Din curiozitate, am venit şi la câteva predici. Într-o dimineaţă predica un frate plin de zel şi cam lipsit de tact care şi-a încheiat cuvântul cu acest apel:
„Dacă se află aici vreo persoană care consideră că s-a îndepărtat de Dumnezeu, L-a jignit şi doreşte să se împace din nou, să se ridice în picioare ca să ne rugăm pentru ea.”
Eram îngrozită, cum poate omul acesta să sugereze aşa ceva? Aici este o biserică de sfinţi, oameni temători de Dumnezeu, cetăţeni ai cerului, cum le poate vorbi aşa?
Apoi m-am gândit că Duhul Sfânt i-a spus că eram şi eu acolo şi pentru mine a făcut el apelul. Doream atât de mult să se ridice cineva în picioare, să nu fiu singura păcătoasă din această adunare de sfinţi. Dar nu se ridica nimeni. Tensiunea era mare. Vorbitorul putea să creadă că predica lui nu şi-a atins ţinta, dar în inima mea şi-o atinsese. Să-l las fără nici un răspuns? El vorbise pentru mine. Apelul a fost repetat. Ce să fac? Apoi Domnul mi-a vorbit:
„Dacă toţi aceşti oameni consideră că nu au nevoie de ceea ce Eu vreau să dau acum, ce te priveşte pe tine? Tu trebuie să răspunzi în dreptul tău. Mie Îmi răspunzi, indiferent de ceea ce aleg ei. Vrei sau nu vrei?”. Am sărit în picioare, căci nu doream să pierd ocazia unei revărsări deosebite de har ca răspuns la rugăciunea acestei biserici de sfinţi. A mai fost cineva, astfel încât rugăciunea s-a înălţat pentru două persoane.
 

Din nefericire astăzi, dacă s-ar face acelaşi apel, nu m-aş mai ridica în picioare.
Sunt eu mai păcătoasă decât vecinul meu? De ce m-aş umili astfel? Ar crede că cine ştie ce crime am făcut… Sunt mai puternice rugăciunile lor? Lasă, că am să mă rog eu acasă, n-am să-mi mărturisesc problemele nimănui.
 

Am ajuns un fariseu, care nu mai vede că este un biet păcătos ce are nevoie de harul lui Dumnezeu, de primirea Duhului Sfânt în fiecare zi, de părtăşia cu fraţii mei pe care Domnul Isus îi recunoaşte drept fraţii Săi! Aici este Biserica Sa, care „deşi păcătoasă, este obiectul celei mai mari purtări de grijă a lui Dumnezeu”. Aici sunt sfinţii, aici sunt preaiubiţii cerului. 

Nu am oare nevoie de rugăciunile lor? Calc porunca a cincea, nu sunt recunoscătoare pentru binele făcut mie, uit să binecuvântez pe cei care mă nedreptăţesc, vin la biserică să număr neghina, ignor grâul, fac glume cu Biblia… sunt acestea păcate mai mici decât a fi atee? Este fariseul mai bun decât vameşul? 

„Ferice de cei ce se ştiu săraci cu duhul!” căci ei vor căuta, ei vor cere şi vor găsi. Avem asigurarea că „Tatăl nostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-l cer!” Luca 11:13.

„Voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.” Iuda 20,21
                                                                                                                                   Amin.
 
 




Referinţă Bibliografică:
Fericirea nr.1 / Rodica Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 43, Anul I, 12 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!