Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Florentina Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

FERICIREA INSEAMNA TINERETE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-nuvelă-  
 
La malul marii, pe înserat, întotdeauna se întâlnesc indrăgostiţii. Valurile spală malul, pescăruşii scot ţipete stranii în zbor iar vapoarele îşi anunţă majestuos sosirea. Multe seri la rând Alexandru parcurge acelaş drum de la vila lui elegantă şi până la aleea de prund care duce înspre faleză. Îi place să privească întinsul apei, pescăruşii jucăuşi şi desigur, îndrăgostiţii tineri şi gălăgioşi care cel mai adesea, se sărută fără grija că îi vede cineva. Imbrăţişările lor sunt adesea foarte fierbinţi, se dezbracă rapid şi merg in mare pentru a inota. Alexandru se gândeşte la tot ce a fost în viaţa lui, bun şi rău şi dupa o analiză îşi dă seama că a fost şi el ca aceşti adolescenţi, în acelaş timp îndrăgostit şi în acelaş timp student. E mult de atunci, anii au trecut repede dar nu poate totuşi uita prima lui dragoste. In anul patru, a cunoscuto pe Ioana. Intr-o seară, pe o ploaie torenţială din gangul dintre două clădiri a apărut în fugă, fără umbrelă, cu gentuţa deasupra capului, săndăluţele în mână fără a privi nicăieri probabil, s-a izbit de el şi, deşi era pe punctul de a-şi cere scuze, nu a facut-o. Alexandru a prins-o cu siguranţă, a întors-o apoi către el şi privindu-se unul pe celălălt, dupa o pauză scurtă, au pufnit amândoi în râs.  
 
-Ar trebui să te încalţi, poţi răci! Ea se făcu urgent foarte serioasă, întinse mâna şi se prezentă:  
 
-Ioana!  
 
-Alexandru, zise el, dar ce nume frumos ai!  
 
-Hai să mergem la lumină. Şi îl prinse de mână, ducându-l după ea. Au alergat prin ploaie pe trotuoarul plin de apă, ea era încă desculţ. Acele momente au rămas întipărite de-apururi în memoria lui. În faţa unui hotel s-au oprit.  
 
-Hai sa mergem la restaurant, propuse Alexandru, ne încălzim cu o cafea fierbinte, servim o friptură, ce zici?  
 
-Eu zic, da, spuse scurt Ioana şi fugi către uşă, făcându-i semn şi lui să vină. In faţa uşii, Alexandru îi vazu chipul, avea părul negru şi foarte ud, tenul creol, ochii gri închis, înaltă, zveltă şi ghiduşă foc. Probabil că şi ea făcea aceeaşi analiză pe el deoarece îl privi foarte serioasă.  
 
-S-a întâmplat ceva? Întrebă Alexandru!  
 
Ştiu şi eu! Tu ce crezi despre mine?  
 
-Eu? Păi, ce să cred? Eşti teribil de frumoasă, zglobie, cu ce te ocupi?  
 
-Când?  
 
-Cum, când? Când nu alergi aşa prin ploaie şi mai ales, când nu dai peste oameni. Ai ochii aşa de mari şi de frumoşi, cum se face?  
 
-Se face că semăn cu bunica mea, care avea ochi frumoşi. Câţi ani ai? Întreba tam-nesam Ioana. Eu am douazeci şi sunt studentă la psihologie.  
 
-A! Se explică atunci ... Ioana îsi ţuguie buzele.  
 
-Se explică, ce? Dar nu mi-ai răspuns, câţi ani ai?  
 
-Mulţi, douăzecişipatru, sunt şi eu student dar mai am puţin şi termin,tu mai ai mult, o să rămâi nemăritată.  
 
-Da? Mă rog, o să văd, o să găsesc eu pe cineva până la urmă, tata e bogat, aşa că s-o găsi cineva să vrea măcar banii lui dacă pe mine nu. Ce zici?  
 
- Nu mă ispiti că mâine mă însor cu tine.  
 
-Nu, pe tine nu te mai vreau pentrucă ştii deja secretul. Şi începu să rada zglobiu.  
 
Au intrat în restaurant ţinându-se de mână. Au găsit o masă lângă geam foarte confortabilă. Etala restaurantul acela atâta lux încât se gândeau dacă să se aşeze sau nu cu atâta umezeală pe haine. I-a salvat însă şeful de sală care i-a asigurat că plăcerea de a-i avea ca oaspeţi este de partea lor.  
 
-În acest caz, vrem câte o cafea fierbinte şi amară, spuse Alexandru şi desigur, vom servi şi o friptură cu garnitură,salată şi un vin demisec. Multumesc!  
 
O lampă, împrăştia pe masa cu un aranjament superb, o lumină portocalie. Orchestra cânta o melodie veche dar plăcută.  
 
-Alexandru!  
 
-Prezent!  
 
-Spune-mi te rog, tu crezi în destin?  
 
-Cred, cum să nu! Altfel, cum aş fi dat de tine în seara asta? Ai uitat să-mi mulţumeşti, sau nici nu aveai de gând să o faci?  
 
- O să mă mai gândesc la asta, deocamdată, sunt fericită că a plouat.  
 
-Da? Ai grădina de zarzavat? În acest caz o să ai o recolta bogată. Ioana îl privi cu ochii ei mari şi frumoşi.  
 
-Nici nu ştiu când vorbeşti serios şi când nu.  
 
-Eu întotdeauna vorbesc serios, acum spre exemplu, aşa cum arăţi eşti teribil de frumoasă, cred că mă invidiaza toţi bărbaţii de pe aici, şi se întoarse să se uite prin sală.  
 
-Tu glumeşti dar eu vorbesc serios.  
 
-Şi eu vorbesc serios Ioana, esti foarte frumoasă şi cred că dragostea la prima vedere există. Ioana ridică ochii spre el şi o lacrimă se topi în ei.  
 
-Ce culoare este asta din bluza ta?  
 
-Un lila, de ce?  
 
-Aşa, îţi stă al naibii de bine cu acest ‘lila'.  
 
-Ai gânduri ascunse Alexandru!  
 
-Nuuuuu, nici vorbă, sunt cel mai cuminte bărbat să ştii, dar nu-ţi ascund că mi-ar plăcea să-ţi mângâi părul, este atât de frumos, chiar dacă e nepieptănat. Ioana iar îl privi intens.  
 
-Cum, nepieptănat? Crezi că eu plec nepieptănată de acasă?  
 
-Ei, se mai poate întâmpla, la cât e de des, lung şi ondulat, nu? Şi zâmbi delicat.  
 
-Ioana eşti teribil de dulce, eu glumesc, să nu te superi pe mine. Eşti un copil mic, încă.  
 
-Probabil o fi cum spui tu, dar îmi place de tine şi nu aş vrea să mă dezamăgeşti.  
 
-Vrei să dansăm? Uite, lumea se duce pe ring.  
 
-Cum să dansăm aşa cum arăt eu acum?  
 
-Păi, da, aşa cum eşti tu acum, adică frumoasă de tot.  
 
-Mă aşteaptă mama.  
 
-Nu-i nimic, îi spui că ai fost cu mine.  
 
-O cunoşti pe mama?  
 
-Te cunosc pe tine, dar dacă tu semeni cu bunica ta, înseamnă ca mama ta nu e frumoasa ca tine ...  
 
-Vai, Alexandru, nici nu stiu ce să cred, hai să dansăm, că altfel mai spui şi alte minuni pe care nu le pot traduce.  
 
-Eu ţi-am spus!  
 
Au plecat la dans. Ioana era fascinată de Alexandru. Nu mai găsea cuvinte să spună nimic, nu înţelegea ce se întâmplă, mai ales că ea, era obişnuita să spună totul oricui imediat, acum însă, nu îşi găsea deloc cuvintele ba, mai era şi emoţionată de tot. Oare nu-i folosea deloc cât a studiat la psihologie până acum? De ce nu găseşte cheia să desluşească comportamentul lui Alexandru? A ... gata, a găsit, gândi ea. Momentul adevărului sosise.  
 
-Dansezi frumos, spuse Ioana.  
 
-Mulţumesc, şi tu. Ţi-ai făcut vreo părere despre mine până acum?  
 
-Desigur.  
 
-Aha, şi care este, dacă pot să ştiu acum?  
 
-Părerea mea este că ai avut dreptate cu dragostea la prima vedere.Îţi covine sau nu Alexandru, te-ai îndrăgostit de mine şi ai un mod deosebit dar specific celor ce nu vor să recunoască. Alexandru amuţi, o privi fix şi îi spuse:  
 
- Ioana, vreau să te îmbrăţişez acum.  
 
-Acum? De ce?  
 
-Pentru că vei fi cea mai bună domnişoară psiholog din această regiune, d'aia!  
 
-Ok! Deci eşti îndrăgostit de mine! Recunoaşte.  
 
-Da, recunosc!  
 
-Şi eu!  
 
-Şi tu eşti îndrăgostită de tine? Ce frumos!  
 
-Nu, sunt îndrăgostită de tine.  
 
- A, atunci sunt fericit. O să ne întâlnim de acum în fiecare zi, da?  
 
-Mâine plec cu familia pentru o săptămâna în Italia, mofturi de persoane, ce să le fac? Dar revin duminică seara. Atunci, să fii fix, la far, o să te îmbrăţişez pentru toate zilele în care lipsesc.  
 
-Să nu mă minţi Ioana, că stau prost cu inima şi nu se ştie ce mi se poate intampla!  
 
-Ce? Eşti bolnav?!  
 
-Acum, da, grav!  
 
-Bine, promit să fiu acolo la ora opt seara. Plecăm cu avionul la ora cinci dimineaţa. În seara asta ne luăm rămas bun.  
 
-Ei nu, pentru că eu voi fi la aeroport.  
 
-La cinci dimineaţa?  
 
-Nu, eu voi fi acolo de la patru.  
 
-Vorbeşti serios?  
 
-Da! Nici nu ştiu ce să cred, uneori am impresia că sunt deja într-o altă dimensiune.  
 
-Şi eu cred asta. Adică, da, cred că eşti. A, şi eu sunt!  
 
Au mers pe jos până în locul în care parcase Alexandru maşina, ploaia stătuse. Ei tăceau amândoi, doar se ţineau de mână. Era atât de frumos, era cea mai frumoasa seară.  
 
-Alexandru, opreşte aici te rog.  
 
-Aici locuieşti? Frumoasă casă, să-l feliciti pe tatăl tău, om gospodar, ştie să aibă grijă de familia lui. Aveai dreptate, cum să nu te măriţi cu o asemenea avere? Glumesc, să nu mă iei în seamă, uneori vreau să te fac să râzi, să fii mai veselă, alteori îmi placi când te superi puţin.  
 
Dar să ştii că ceva nemaipomenit s-a întâmplat în seara aceasta. Să nu uiţi asta, Ioana.  
 
-Nu,n-o să uit Alexandru.  
 
-Pot să te îmbrăţişez?  
 
-Da!  
 
-O să fiu la ora patru la aeroport, chiar dacă nu o să putem vorbi, să ştii că eşti deosebită pentru mine şi, vei fi mereu.  
 
-Sunt cele mai frumoase cuvinte Alexandru. Îţi multumesc!  
 
-Şi eu îţi multumesc, pentrucă exişti. Noapte bună, draga mea![/i]  
 
 
 
..................  
 
florentina crăciun fabyola  
 
iunie 2012  
 
--------------------------------------------------------------------------------  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
FERICIREA INSEAMNA TINERETE / Florentina Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 520, Anul II, 03 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Florentina Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!