Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Femeia cu lună
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de teatru de Al.Florin ŢENE 
  
FEMEIA CU LUNĂ  
  
Autor a douăzeci şi două de volume de poezie, eseu şi teatru, Dumitru Velea este din nou în librării cu o psihodramă onirică Femeia cu lună (Lunatica). Editura Sitech, Craiova, 2004. Piesa de teatru care se încadrează în sfera metafizicului, domeniu explorat de autor cu talent în piesele Metronomul de apă, Uşa bătută în cuie şi Podul următor”.  
  
Femeia cu lună sondează un domeniu puţin investigat, unde, În întuneric sunt misterele acasă”, (Goethe „Faust 11”), omul se află la pragul ce desparte percepţia de cele care nu se pot cuantifica. Pe acest prag se situează cele 17 personaje ale piesei care trăiesc şi explorează aceiaşi jumătate nemăsurabilă, neperceptibilă, în care ochii minţii pot intra decât după ce a acceptat nuanţa, subtilul şi imprecisul.  
  
În cele 17 tablouri, de fapt 17 vise coerente între ele ca desfăşurare a subiectului, cele 17 personaje (nu este întâmplător aleasă cifra 17), îşi trăiesc destinul într-un Stabiliment de protecţie a femeilor construite sub pietrele munţilor. Simbol al faptului că femeia poartă pe umerii ei firavi toată greutatea naşterii omenirii.  
  
Acest stabiliment este construit şi organizat în sistemul ospiciilor de nebuni, a acelor oameni puţini care percep realitatea altfel decât ceilalţi. Dotat cu laborator de psihopatologie, cameră de disecţie, morgă, cabinete şi saloane. Acţiunea se derulează în sensul faptului că la miezul nopţii au loc suspecte crime, neelucidate şi atipice. Câte o femeie este ucisă. Aşa cum afirmă autorul acestor crime sunt tipice crime atipice.  
  
Femeia cu lună este una din aceste victime. Medicii Stabilimentului nepricepându-se la criminalistică sunt neputincioşi în rezolvarea cazurilor, iar poliţiştii şi procurorii nu cunosc subtilităţile psihiatriei şi latura ei internă, neuropsihiatria. În acest context dramatic agresorul acţionează invizibil şi, ca efect, vizibil, insesizabil şi letal.  
  
Personajul denumit Femeia cu lună este o lunatică, fapt ce nu-l recunoaşte pe motiv că Boala de lună se produce în fazele lunii. Pe data de 8, în primul pătrar, pe 15, când este lună plină, pe 223 în al doilea pătrar, şi pe 30 când este lună nouă. Pentru a scăpa de obsesia lunetismului ea, adică Femeia cu lună, îşi găseşte scăparea aruncându-se în apele lucide ale visului. Autorul desfăşoară acţiunea pe mai multe planuri, în adâncimea subconştientului, prin ruperea oricăror bariere convenţionale şi de percepţie.  
  
Fiecare tablou are un titlu ce ne conduce, subtil şi imprevizibil, pornind de la semnificat la semnificant. Şi invers, explorând la maximum cu putinţă subconştientul conştientului, adică copilul ajuns în starea imponderabilităţii perceptibilului. Starea onirică a Femeii cu lună trece prin mai multe etape, toate desfăşurându-se în întuneric, (înţeles ca mod al orbului care vede în interior şi dincolo de interlocutor), în umbra misterelor. De acest lucru îşi dă seama, însăşi, în umbrele misterelor. De acest lucru îşi dă seama, însăşi Femeia cu lună când spune Plec dintre morţi, după prinţul cel viu. O nuntă mistică Această expresie nuntă mistică ne face să credem că personajul feminin este conştient de inconştienţa sa, de starea în care se află.  
  
Cercetarea crimelor prin argumentarea ad hominem, unde atacarea persoanei ce forează argumentul şi nu argumentul în sine menţine starea de incertitudine, astfel logica este înlocuită cu emoţiile ce conduc la ilogic.  
  
Numai citită cu atenţie această piesă de teatru îşi defoliază tainele prin care, pornind, dinspre psihologie, ajungem la problema creaţiei, fiindcă, Soarele, spunea Femeia cu lună, este în barca mea Eu îl trec apele noroioase şi-l scot dimineaţa, mai proaspăt, ca un mire. Zice la finalul scenei 16 (Coborârea pe treptele fântânii), Femeia cu lună. În această piesă descoperim o încercare de determinare a unui fait primitiff de sens istoric, ce conduce la circumscrierea sentimentului eului ca presiune a unui vis insista. Aici se corelează, într-un mod original, imaginea unui eu, antrenat în efortul lăuntric al unei lupte cu tendinţe de sens contrar. Interesant pentru o psihologie a profunzimilor eului, prin care reacţionează personajele, dând prioritate onirismului, îl aproprie pe autor de psihanaliză şi piesa de teatru căpătând o valoare euristică, în descoperirea unor lumi al subconştientului Îţi întind mâna. Să ieşi în zori, Numai să te trezeşti din somn copilă a lui Dumnezeu!” spunea Carl.  
  
Eu demonismul pe care îl promovează Dumitru Velea în piesa sa este o pledoarie pentru realizarea libertăţii interioare, fiindcă onirismul ca vis este, uneori, generator de creaţie literară. De aceea piesa este o psihodramă, fiindcă, însăşi creaţia se naşte din tensiuni lăuntrice, cum ar spune Pierre Janet. Creaţia este de aici încolo rezultatul unui efort voit şi coerent, îndreptat împotriva naturii primitive şi tinzând să organizeze într-un cosmos haosul interior. Practic piese de teatru a lui Velea este un poem dramatic dedicat femeii cu tot misterul vieţii ei, văzută prin multiple planuri cu dioptriile paranoicului şi reflectată în oglinda concavă a psihanalizei.  
  
Prin Femeia cu lună, Dumitru Velea deschide un evantai de viziune asupra lumii, simţită prin diferite tipuri psihice, de fapt este o hermeneutică a înţelepciunii vieţii şi a morţii. În spatele acestui evantai îşi ascunde privirea încărcată de întrebări, autorul.  
  
În mine şapte focuri ard/Cu vraja lor adâncă ce ucide sunt versuri sub a căror povară se deschide cartea intitulată Nesomnul florii al Rodicăi Soreanu, Editura Milcovul Focşani.  
  
Poeziile citite ne dau impresia unei coerenţe cumva exterioare, căci elementele de viaţă se leagă într-un mozaic auto suficient, fantezia îi umple existenţa. În crucea de sus a iernii/ O altă vietate striveşte sub tălpi/ Acelaşi prag.  
  
Pare că livrescul e cu ostentaţie chiar substituit experienţei. Mai o lasă Doamne, o clipă/ Veghea asupra durerii/ De-a fi şi presărat cu vrerea sărată/ A oceanului de-a fi sânge.  
  
Oare cum se manifestă cele şapte focuri ale poetei? Cartea devine o mediere pe când versurile devin protecţia autoarei (celei o ce-ar comunica cu zeii, dacă am ţine seama de antici) faţă de realitatea noastră ca de toate zilele; În lumi paralele trăim Suntem izvorâtori de ape fantastice Pe care ca prin fum călătorim.  
  
Putem să ne întrebăm facem cronica unei fiinţe pe hârtie? Mărturisirea poate-i e tragică ca unui poet antic. Vin cu şuierul morţii Să vă trezesc la viaţă Vin să v-aduc semnul ... Ne pare că-şi aşterne paşii peste aceste rânduri nesimţind insuficienta abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniţi în alt sistem planetar. Asemenea unei fiinţe, Poezia prinde contur şi adună în jurul ei puteri magice, evocatoare, crescându-i valoarea întocmai. Ca într-un cocon auriu Strălucitor Mă înfăşor în cuvintele tale Poezie. Alegând cuvântul Rodica Soreanu, unifică ecourile orizontului căci spune ea: Nu e de ajuns Să te iveşti din aştri Precum secunda luminii stelare. Şi tot cuvântul e scânteia divină despre care scrie: Te chem suflet al meu Să-mii dai lumină.  
  
Omul din poezia căreia avem cinstea a spune câteva vorbe, are drept ţintă un dincolo căci El singur poetul/ Îşi va rosti numele/ Ca un şarpe de argint.  
  
Cartea de poezii despre care am încercat cu modestie a spune câteva cuvinte ni se prezintă cu o scriitură sigură părând că un ochi şi o viziune de dincolo de trup şi timp, de dincolo de bine şi de rău, de dincolo-i spaţiu ne priveşte distorsionând metalul şi timpul.  
  
Este, dacă dorim, o călătorie în zona crepusculară drept un indiciu. Mă cheamă strămoşii cu vuiet de val Tunând îndelung. ... .  
  
Povestiri doar cu început sau cu carte ce nu se poate scrie singură.  
  
Opiniile criticilor noştri converg către ideea că se scrie tot mai puţină proză dar şi mai puţină proză scurtă ... de calitate. Scriitorul, copilul de duminică al societăţii a devenit un vagabond între Cer şi Pământ purtând cu el părerile de rău ale viselor pe care le-a născocit.  
  
Şi iată că Povestiri doar cu început, Editura SETCH, Craiova, 2001, a răzbătut până la noi, printr-o cumpătare şi linişte a spiritului demn de luat în seamă. Autorul, Mihai Ilisei, ne oferă această carte ca pe o ofrandă adusă bunătăţii, frumuseţii cu o plastică descriere a amănuntelor pline de miez. Am bătut la Poarta Misterelor, trei bătăi de gong ce au trezit calea liberă spre fascinaţia răsăritului de soare ... O mare plăcere, (mai nouă)8 a oricărui scriitor este să nu fie ancorat vreunui curent literar, vreunei şcoli ş.a.m.d ... Despre Mihai Lisei am putea spune acest lucru deşi în urma sa trenează lecturile tinereţii. Gândurile lui transpuse par mai arzătoare ca un hohot fără lacrimi. Citind cartea aleasă scriere de proză scurtă - ne încearcă sentimentul a două idei care răzbat din aceasta. Una e că o parte este scrisă în ţară şi alta dincolo de fruntariile ei. Apoi .. pe măsură ce trecem de la o povestire la alta avem impresia că ne cufundăm în căutarea unei minuni de dincolo de vremuri. Prieteniile se leagă sub semnul muzicii, iernile devin fierbinţi căci, ne spune autorul nu ştiam dacă lacrimile mele sau fulgii de zăpadă îmi aprindeau obrajii.  
  
Lumea se lărgeşte, Cerului i s-au uscat până şi lacrimile iar nodurile destinului se risipesc unul după altul. Lectura cărţii ne pare oi sărbătoare literară, într-o lume idilică, abstractă chiar, care se opune lumii mari cu personaje egoiste, practice şi hrăpăreţe. Am putea să o separăm de lumea cu o muncă mecanizată? Uneori avem impresia că această carte ne educă (sau reeducă?) pentru a trăii şi percepe universul cu o mai mare familiaritate. Trasându-ne linia biografică, atât cât permite imaginea unui peron ... să poată descoperi că oamenii aceştia şi-au păstrat identitatea.  
  
Într-un anume fel cartea ne oferă posibilitatea să deducem atitudinea autorului faţă de evenimentele banal de crude ale vieţii. Ochii copilului, sau al mamei, ai părintelui, sau ai amicului ne privesc mângâindu-ne şi vindecându-ne sufletele noastre zdrobite de restrişte.  
  
Cristale lacrima ascunsă în troienele de vise ale lui Mihai Lisei.  
  
Oricum, odată cu dorinţa de a vedea şi alte volume ale autorului, încheiem cu aceste rânduri ale lui.  
  
Au meditat îndelung asupra acestui misterios text, iar când îl descoperă, trebuie să facă profund ... .  
  
Al.Florin ŢENE 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Femeia cu lună / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!