Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Feciuoara rucăreană, de Ioan Muţiu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fecioara rucăreană 
  
A fost odată ca niciodată, a fost odată în vremuri de restrişte pe când românii îşi apărau ţara şi cinstea cu preţ de sânge. A fost odată în vreme când copleşiţi de hoarde sătenii-şi pârjoleau calea cu case-n foc, bărbaţii-şi făleau vânju-n luptă, femeile îşi piteau ştiutul ca să-şi păzească cinstea şi copiii, pe-nălţimi şi codri. A fost odată când bărbatul şi femeia erau în ruşine de goliciune şi ascunsuri. 
  
Într-o sămuială de astfel de vremi turcii se răzleţiseră pe coclauri de Rucăr, rămase cu moşi, femei şi copii prin cotloane de neştiut. 
  
Căpetenia ultimilor vmigratori intrase într-o casă arătoasă şi-şi împlinea pofta de burtă cu bucatele gazdei speriate. În toi de chef cu băutură eunucii aduc la masă o fătucă-n pârgă găsită în ascunziş de pod. Beiul hidos, când vede fata în înalt de trup şi părul negru mângâindu-i sânii, cu morfoleală-n gură se-nfundă puf de perini şi-ordonă un neînţeles tălmăcit. 
  
- Să-mi umple ea paharul şi să-mi pregătească patul ! 
  
Spăimată-n culme de ochii bulbucaţi de pofte, fecioara-şi face-un plan de fugă. Beiul cu josul în stârneală înghite-n sec şi-nfige mâna-n teşchereaua doldora. Apoi scoate un pumn de galbeni pe care îi arată fetei stâlpite, în zornăit căznit. Cu mândrie în scărbă privită ea-mprăştie pe masă mulţimea de bănet şi muşcă mâna-ntinsă spre sânii neatinşi...Uimire de-ndrăzneală, stârnire îndârjită-n pofte, sărit în ajutor de eunuc şi ordin de repaus... 
  
Muşcatul buhăit rabdă bărbat, rabdă în prefăcut de rânjet şi-adună galbenii ca hoţul, trăgând o palmă în rotund dezmeticit de –ascuns... Fata îi stuche nesimţirea şi lasă capu-n jos cu-un plan nespus. Apoi cei doi îşi râd agresiunea în feluri ne-nţelese de gândul în pitiş. 
  
- Daţi de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Şi băutorii ameţiţi de mult încep alt chef cu şi mai mult... 
  
- Să cânte muzica şi să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiţ şi strivit de perne... 
  
Cu opaiţe şi lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne şi-amestec necunoscut în băutură, oştenii îşi uitau menirea picând unul câte unul ca răpuşi de iatagane. Beiul e dus pe-un scaun cu spătar în camera de oaspeţi, pregătită cu dichisuri şi parfum scump, pe un pat cu aur şi plocade. 
  
- Acum să-mi pregătiţi şi fata, ca pe-o cadână-n prima probă ! 
  
Vânzol de căutare-mpleticită, strigăt neînţeles, semnale-n torţe şi spaimă de pedeapsă, dar fata era în negăsire. Se dă alarma în tot satul adormit, cu trâmbiţi, clopot şi tropote de cai. Beiul sare-n şalvari şi toţi cată urma fetei care urca pe vărf de munte-n Cheie... 
  
Planuri de-atac cu înconjor, ca nu cumva să scape fata, înaintare-n flancuri, având în frunte pe beiul oţărât, ce-a fost prostit de-o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea şi mulţi erau în teamă în pălălaia şi tăişul otoman... 
  
- Cine-o aduce vie, primeşte un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul ameţit de băutură şi aurul promis. 
  
Fata înfierbântată de urcuş ajunsă-n vârf de munte cată speranţă de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului şoptesc de răzbunare cu pârjol, iar muma fetii o strigă-n rugă să se-ntoarcă acasă... Beiul ordonă să se oprească-naintarea şi se întoarce singur cu braţele întinse înspre fată. În sinea lor cei doi îşi cugetă în scurt ce au defăcut. Fata putea să se întoarcă la viaţă şi belşug cu strângere hidoasă ori să moară fecioară. Fulger de gând alege sfârşit de netrăire şi se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce îşi făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învăţat... 
  
Turcii-şi ridică braţele spre Cerul lui Alah în ţipăt de uimire, se uită-n hăul morţii şi se retrag în sat cu bombăneală-n şoaptă ne-nţeleasă. Beiul rămâne-n vârf cu jos de braţe ce-ar fi vrut s-o prindă, şi parcă-i simtevzbatul. NU înţelege credinţa-n cinste de ghiaur şi-şi pleacă în jos capul ca-un înfrânt... 
  
Părinţii-aleargă-n ţipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune şi-n dangăt de clopot, toţi îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... 
  
După-mplinirea celor de cuviinţă sătenii în credinţă tare au înfipt o cruce-n acel vârf de munte, ca să arate tuturor că cinstea n-are preţ în viaţă... 
  
Povestea a fost uitată când în 1916 eroi români au murit acolo sus luptând să-acopere viaţa ostaşilor din vale. Şi au intrat în istorie semnând cu-o cruce-n vârf. 
  
Fecioara a rămas fecioară rucăreană depoveste pentru Vârful Crucii şi de-a fost adevăr Dumnezeu îi poate şterge păcatul înapoierii darului de viaţă, ştiind că a fost făcut fără de cuget să-şi apere cinste şi neprihană... 
  
Dar vârful de munte cu Cheie mai ştie şi alte poveşti cu daci şi peşteri în ascuns de văz, de prinsori cu soarte pierdute în urcuş de stâncă la miez de-ntunecime, poveşti cu nume de muiere dat la o groapă fără fund şi multe altele pe care nu le poate spune bătrânul munte ce umbreşte şi Rucărul de azi... 
  
Ioan MUŢIU 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Feciuoara rucăreană, de Ioan Muţiu / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!