Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Fără sfaturi!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trăim într-o lume în care cea mai mare naivitate ar fi că poţi să dai vreun sfat...cuiva. Oricât de bine intenţionat ai fi, viaţa îţi va dovedi că te poţi înşela...şi nu oricum, ci amarnic! 
  
Am crescut într-un “laborator” bine securizat...un liceu care avea, ca într-un labirint: şi săli de clasă, cabinete, şi cantină, şi internat, şi sală de sport, şi bibliotecă...tot ce voiai. Nu era nevoie să ieşi nici în curtea şcolii. Ne uitam, de la fereastră, ca într-un film de lung metraj, cum se schimbă anotimpurile. O mare plăcere aveam să rămân ultima în sala de clasă, seara, după orele de studiu...sau să mă întorc, după ceva intenţionat uitat. Aşteptam, lipită de perete, ca ultimii paşi să se stingă. În tăcerea începutului de seară, deschideam larg geamul. Tot văzduhul năvălea, cuceritor...să mă împresoare. Nu pot să vă descriu în cuvinte felul acesta de voluptate...a nărilor, a pielii, a palmelor...a plămânilor...a gândului. Nu dura mult...dar erau „clipele mele”. 
  
Alergam apoi să-mi ajung colegele şi mă feream să-mi vadă roşeaţa din obraji. Era secretul meu! 
  
Toţi avem secrete. Ele par a fi doar ale noastre...dar odată, când te aştepţi mai puţin, îţi spintecă obrazul. Nu ai cum să mai ascunzi...cicatricea. Toţi o să-ţi ştie atunci, pe veci, „secretul”. O să râzi chiar tu peste ani, de el...când nu îţi va mai păsa. 
  
Stăteam în banca a doua, de la geam...aproape ca într-un vechi şi celebru cântec... 
  
În faţa mea, erau două fete, dintr-un judeţ vecin. Premiante...amândouă. Una, fiică de vameş...tot ce vrea şi ce nu vrea un om, ea avea. Era scârbită şi de toate modelele de blugi...şi de spray-uri, la care noi doar visam...de dulciuri...şi de ciorapi fini. 
  
Cealaltă, era fiica unui sudor beţiv...părăsit de soţie...cu 5 copii. Colega mea era cea mai mare dintre fraţi. 
  
Amândouă erau preferatele profului de istorie...un burlac bătrân şi libininos, care le dăduse cheia de la cabinetul lui, ca să-nveţe în linişte. 
  
În timp, am aflat, fără să vreau (nu trebuia să întreb, să fac cercetări...colega mea de bancă era „biroul de informaţii”; dacă ea nu ştia ceva, însemna clar, că acel “ceva” nu există.), că fiica vameşului era îndrăgostită de...băiatul de la aprozar, de la ea din orăşel. Era mare fotbalist tipul...la echipa locală. Coducea o Dacie, model nou...şi era tragedie când ea era consemnată sau nu se dădeau învoiri acasă. Fiecare meci era un grav pericol...pentru ca altă fată să intre pe fir (lucru de nedorit!). Plângea „mâţa”...până venea diriginta de-acasă şi o scotea (că doar ceva dulciuri măcar, tot se mai scurgeau printre degetele vameşului...bucuros să-şi vadă fata acasă; ehe, de-ar fi ştiut el adevăratul motiv...). 
  
„Ochi de mură”, fata beţivului, era „salvată” de statul în internat, la final de săptămână, din cu totul alte motive. Directoarea, care era şi psiholog, o lasă...să facă mâncare pentru toată săptămâna şi pentru fraţii ei. Avea de spălat... un car de rufe şi-ncă unul de farfurii, căni, linguri şi furculiţe. La curăţenie, îi mai monitoriza şi pe împieliţaţii cei mici. Apoi pornea prin bodegi...să-l caute pe taică-său. Măcar o baie pe săptămână să facă...nu de alta, dar îi mai umpluse şi-altă dată pe cei mici de râie. Abia scăpase şi ea atunci. Peste tot era gonită cu listele de datorii ale bătrânului. De multe ori ajungea acasă şi n-avea ce să gătească...cu ce să cumpere? Nici de fasole sau mâncare de cartofi n-avea. Cu ce să spele? Unde mai pui că îi trebuiau bani şi de întors la şcoală. Când plânsul ei se auzea la vecinul de vizavi, acesta...subinginerul de la uzina tatălui ei, suna la sonerie. Ai fi zis că urmează scena-parodie de la Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici...toţi se îmbulzeau la uşă. Era un bărbat înalt şi spătos, cu mustaţa mare, groasă. Ea, deşi nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. 
  
“Care-i treaba?” întreba. Şi toţi prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...şi citro!” 
  
„Ochi de mură” râdea şi plângea...plângea şi râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou şi le dădea picilor de-o ciocolată cu Scufiţa şi de-un citro. Gloata zgomotoasă o zbughea afară...şi-atunci afla...ce n-are plângăcioasa. 
  
La terminarea liceului, la banchet, i-am văzut şi eu pe faimoşii “distrugători de inimi”. 
  
La întâlnirea de 10 ani...”mâţa” era fericită (familial): avea un băieţel, construia o casă, fotbalistul se făcuse arbitru...avea aprozarul lui acum. Doar profesional se văita...pentru el, acceptase un post la ţară...şi-şi croise cărarea cu coasa, până la intrarea în şcoală. Filmele cu ruine şi clădiri-sicrie...i se păreau turnate...la şcoala ei. 
  
“Ochi de mură” acumulase datorii la d-nul mustăcios…că nici într-o jumătate de viaţă, cu salariul din învăţământ, nu le-ar fi putut da înapoi. „Şansa” ei a fost că mustăciosul o ceruse de nevastă. Era elegantă, slabă...de nerecunoscut. Fuma ţigară de la ţigară. Avea un post bun. Era chiar director adjunct, la şcoala ei. 
  
La întâlnirea de 20 de ani...”mâţa” era…piele şi os. D-nul arbitru…o trimise la “mă-sa” pe soţia iubitoare…obţinând şi custodia copilului. Oricât s-a zbătut bunicul-vameş, sentinţa a rămas neschimbată. Ce a mai putut, totuşi, face bunicul, pentru fata lui, a fost să o aducă la o şcoală foarte bună, din oraş. „Ehe...să fi fost aici acum 20 de ani...!”ne povestea, cu tristeţe “mâţa”. “Mi-e greu. Mi-e foarte greu. Îţi ieşi din mână când lucrezi o viaţă la clase simultane...şi-apoi, la fiţoşi.” 
  
“Ochi de mură” radia. Întinerise, parcă. După 20 de ani de la terminarea liceului...era o damă...desăvârşită. Subinginerul suferise un atac cerebral şi era la pat, de vreo 3 ani. Toate aşteptam povestea... 
  
...încă o mai aşteptăm! Colega mea de bancă era, pentru prima dată...cu “temele” nefăcute. 
  
Azi, m-am întâlnit cu şefa clasei. “O punem” de-o întâlnire ...de 25 de ani! 
  
Am fost ultima generaţie a dirigintei noaste. Starea ei de sănătate e pe zi ce trece mai alarmantă. 
  
“Trebuie să-mi daţi raportul, ticăloaselor! Nu plec neinformată...”se auzea la telefon vocea care ne-a făcut prezenţa...în cei mai frumoşi ani. Râdeam înfundat şi eu şi şefa. 
  
E seară. Toţi din bloc s-au culcat. Deschid, ca odinioară, geamul. Răcoarea nopţii mă învăluie. Sunt lucruri care nu se schimbă. Pe buze, pe faţă, pe gât, pe forma decolteului...în palme...peste urechi...în plămâni...şi-n vise încă mai stăruie mireasma adolescenţei. 
  
„Să nu le dai sfaturi copiilor! S-ar putea să le urmeze...şi nu există o reţetă a fericirii. Lasă-i să-şi aleagă singuri calea!”...aşa-mi spunea M. Nu ştiu de ce-mi vine acest gând în minte...dar vi-l spun. Poate voi pricepeţi... 
  
„Fără sfaturi, M.! Fără sfaturi!” 
  
Timişoara, 23.02.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Fără sfaturi! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 54, Anul I, 23 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!