Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Rodica Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 43 din 12 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Faptele apostolilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
stoica_rodica16@yahoo.com

 

  „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16:15,16.

Vom vedea cum au împlinit cei 11 ucenici această poruncă urmărind cartea Faptele apostolilor:
- F.A. 1:7,8 se repetă porunca de a fi martori în Ierusalim, Iudeea, Samaria, până la marginile pământului. Se dă făgăduinţa Duhului Sfânt.
- F.A. 2:4 pogorârea Duhului Sfânt, vorbirea în limbi, tocmai pentru a evangheliza toate neamurile.
 

Ce fac ucenicii în relatarea lui Luca?
- F.A. 5:28 „Aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră”.
- F.A. 6:7 „Numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult la Ierusalim.”
- F.A. 8:1 începe prigoana, doar, doar se vor răspândi. „Toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi Samariei”.
 

Evanghelizarea „la marginile pământului” cine o face?
- Diaconul Filip în Samaria, F.A. 8:4-8 şi la famenul etiopian F.A. 8:26,27.
- Petru are nevoie de o viziune repetată de 3 ori pentru a intra şi evangheliza un roman, Corneliu (nu pentru a mânca carne de porc!) F.A. 10.
- F.A. 11 Petru e mustrat de ceilalţi ucenici pentru fapta sa. Se justifică povestind vedenia şi arătând că Dumnezeu le-a dat acestora Duhul Sfânt. Ucenicii par să aibă o surpriză: „Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa!” F.A. 11:18. Te întrebi cum ar fi pregătit ei evanghelizarea lumii, dacă gândeau aşa. Abia acum încep să revadă ocaziile în care Domnul Isus a lucrat cu ne-evreii.
- Galateni 2:9 Dumnezeu ridică alt apostol, pe Pavel. La întâlnirea lor, ceilalţi apostoli împart evanghelizarea lumi astfel: apostolii la evrei şi Pavel cu Barnaba la ceilalţi! Gândiţi-vă ce procent.
 

Luca scrie Faptele apostolilor precum parabola lui Natan pentru David. 

Toma a citit şi s-a întrebat: „Dar … faptele mele unde sunt?”
Andrei a citit şi s-a întrebat: „Dar … faptele mele unde sunt?”
Petru a citit şi s-a întrebat: „Dar … faptele mele unde sunt?”
 

Ulterior, Toma ajunge până în India. Andrei la nordul Mării Negre. Nordul Africii, Siria, Arabia, Europa, toată lumea cunoscută atunci este atinsă. Într-o generaţie! 

În final, nu rămâi cu ceea ce au predicat alţii, ci cu ceea ce ai trăit tu, cu ceea ce ai făcut tu. 

Iată cum au continuat strămoşii noştri Faptele apostolilor:
430, Patrick, britan romanizat duce Evanghelia în Irlanda. (Marea Britanie era la „marginile lumii” cunoscute atunci). Irlanda devine centru misionar, de unde va pleca evanghelizarea Scoţiei, a Angliei şi a altor ţinuturi.
560, conferinţe misionare la care au participat sfinţii Brendan şi Columba. Insula Iona era un stup de misionari care roiau. Să vă dau un exemplu. „Navigaţio” a lui Brendan nu este o poveste, ci adevăr curat. Pretenţia misionarilor irlandezi că ar fi ajuns în SUA în 560 în bărci deschise din piele de bou s-a dovedit a fi reală în 1976. Dar chiar şi înaintea lui Brendan au fost sfinţii Barrind, Mernoc care au vizitat acele pământuri. De la ei a aflat Brendan despre un ţinut bun de tot, departe peste apa cea mare. Povestea călătoriei lui, Navigaţio, a fost considerată o fabulă înflorită, nimic mai mult. Gândiţi-vă că 1000 de ani mai târziu, descoperirea lui Columb a fost o surpriză pentru toată Europa. Tim Severin, un explorator englez, căsătorit cu o profesoară de istorie medievală şi pasionat de navigaţie este atenţionat de soţia sa asupra faptului că Navigaţio conţine multe detalii geografice reale. Dacă nu ar fi o poveste? Şi Tim se hotărăşte să refacă expediţia.

Sfântul Brendan este iubit în toată Irlanda şi reuşeşte să obţină ajutorul de care are nevoie: 54 de piei de bou întregi, fără zgrâieturi sau rupturi, tăbăcite natural, 40 kg de lanolină pentru a le unge, arbori înalţi, flexibili pentru scheletul bărcii şi catarg, modele din epoca lui Brendan găsite în arhive, meşter care să o proiecteze, echipă de curelari care să facă găuri în piele şi să treacă o şuviţă de piele prin ele astfel încât această lucrare din piele să ţină. În sfârşit, alţi 4 temerari care să înveţe să piloteze barca şi să se avânte spre America, via Groenlanda. Titanicul s-a scufundat, dar barca lui Brendan nu! Lovită de gheţari, sfâşiată, este cusută cu pieile de rezervă pe care le luaseră la ei. Ce bine că Tim a urmat întocmai povestea lui Navigaţio şi a luat cu el piei de rezervă. Mulţi au vrut să-i oprească, spunând că este imposibilă a astfel de călătorie: pieile vor putrezi şi se vor desface, găurile se vor lărgi şi apa va pătrunde în barcă, peşti răpitori vor fi atraşi de mirosul fripturii ce se plimbă pe apă etc. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Istoria este plină de surprize, de minuni pe care aproape că nu le credem. Domnul a putut să-şi ducă misionarii la capătul pământului! Vom sta noi alături de ei la masa lui Dumnezeu?
 

1970, Papua Noua Guinee. Tribul folopa. Misionari, Neil Anderson şi familia lui.
În Papua Noua Guinee există peste 800 de limbi distincte! Datorită urii, războaielor şi canibalismului, triburile au stat izolate unul de altul, fiecare dezvoltându-şi propria limbă. Vă daţi seama ce efort este să traduci Biblia pentru Noua Guinee.
Neil Anderson, un tânăr american, şi-a spus: tânăr sunt, capabil sunt şi iubesc pe Domnul. De ce să nu îmi dedic viaţa evanghelizării? A făcut un curs la Wycliff Institute pentru a vedea cum să abordeze o cultură necunoscută şi să traducă Biblia. Apoi şi-a luat soţia, cei 2 copii mici şi a plecat. În 1960 folopa nu văzuse nici un alb. Când agenţii guvernului au pătruns în satul lor pentru a le interzice canibalismul şi practica tăierii de capete, s-au speriat foarte tare, crezând că stafia vreunui strămoş îi bântuie. Altfel, de ce ar fi atât de albi? Ei mâncau gândaci prăjiţi, larve coapte, şerpi vii (dacă nu ai frigider în care să conservi carnea moartă, un şarpe viu este tot ce poate fi mai bun). Obişnuiau să lege prizonierii vii de un stâlp, să le taie mâna, să o prăjească şi să o mănânce în faţa lor. Văduvele afumau pielea jupuită a soţului şi o purtau pe post de mantie. Alteori purtau braţul defunctului în jurul gâtului. Copiii se jucau cu cranii de om, iar dacă vreun vecin era înghiţit de un şarpe, mâncau şi şarpele şi vecinul. Cum va fi primit Neil de aceşti oameni?
Dumnezeul care vorbise inimii lui Neil şi îi spusese să se ducă la ei a pregătit tribul folopa să-l primească. Cu câţiva ani înainte ca Neil să sosească, un sat folopa a fost distrus şi numai o mamă cu băieţelul ei au scăpat. Ei s-au refugiat într-o zonă pe care un misionar creştin a vizitat-o. Băieţelul şi-a predat inima Domnului Isus şi când a crescut mare s-a întors în alt sat folopa şi le-a povestit fraţilor săi despre un Dumnezeu minunat, cum niciodată nu mai auziseră ei. I-a îndemnat să se roage ca acest Dumnezeu din cer să le trimită şi lor un misionar care să-i înveţe adevărul. Iar Neil Anderson a fost răspunsul la rugăciunea lor;  a nimerit exact în satul care se ruga!
De menţionat că acesta a fost un motiv puternic pentru a se lăsa de canibalism, dacă l-ar fi mâncat pe misionar?!
Vă imaginaţi ce înseamnă să înveţi sunete pe care nu le-ai mai auzit niciodată, să descoperi care sunt cuvintele acelei limbi necunoscute, să inventezi un sistem de scriere, să tipăreşti un abecedar, să ţii cursuri de alfabetizare. Doi ani a durat până când totul a fost gata, acum putea începe traducerea Bibliei. Dacă aţi şti cum au sorbit-o! Să vă dau un exemplu: iată cum au înţeles ei ce înseamnă „răscumpărarea”, cum au găsit cuvântul potrivit în limba lor pentru versetul „Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Neil i-a întrebat ce făceau cu prizonierii pe care îi luau, oare nu îi eliberau cerând ceva în schimbul lor? Nu, niciodată, au spus ei, prizonierii trebuie omorâţi. Apoi unul a venit cu o idee: între rude, dacă se întâmpla un accident, foloseau „duputapo”. De exemplu, când Wotale a tăiat un copac care s-a prăbuşit şi a omorât o femeie din greşeală, acesta a fugit să se ascundă de rudele femeii, care cereau viaţa lui. Le-au oferit pene, hrană, îmbrăcăminte până când aceştia au spus „destul”, viaţa a fost răscumpărată. Atunci, Neil le-a povestit cum Isus, Dumnezeu tare, Creatorul cerului şi al pământului, S-a dat pe Sine Însuşi ca răscumpărare pentru omul păcătos, pentru ei. Uimit, un bărbat a spus: „Răscumpărarea unui frate de clan ne costă mult, foarte mult şi dăm tot ce avem. Dar niciodată omul nu s-a oferit pe sine pentru a salva viaţa fratelui său. Este greu de crezut că Dumnezeul cerurilor Şi-a dat viaţa pentru mine! A făcut El cu adevărat asta?”. Mesajul Evangheliei le-a străpuns inimile. Douăzeci de ani mai târziu Biblia era completă în limba folopa.
 

Poate vă întrebaţi care este apelul acestei meditaţii.
Nu toţi suntem chemaţi să fim „misionari la marginile pământului” în bărci de piele, printre gheţari sau canibali. Dar toate comunităţile locale sunt chemate să susţină în rugăciune misionari:
- Hudson Taylor, marele evanghelist al Chinei, era susţinut de un lanţ de rugăciune din Anglia şi SUA
- Creştinii din Filipi au susţinut pe sfântul Pavel, vezi Filipi 4:10-18
- Soţia lui Neil Anderson a fost salvată de la moarte prin rugăciunile celor din Guineea şi SUA. A fost alergică la vaccinul contra malariei şi a intrat în comă, carnea a început să-i putrezească, dar după 3 săptămâni şi-a revenit.
 

Nu au fost rugăciuni generale, ci concrete, pe nevoile misionarilor, rostite în timp util pentru ca Domnul să facă minuni. Avem nevoie de veşti misionare proaspete pentru ca rugăciunile noastre să schimbe istoria. Ştiţi care este diferenţa între un Iacov cu capul tăiat şi un Petru eliberat de înger din închisoare? Biserica locală care a vestit post şi rugăciune. Domnul a răspuns în aşa fel încât nici nu le venea să creadă când l-au văzut pe Petru. (Ellen White, F.A. cap.15, Eliberat din închisoare, pag.144.)  

Pentru fiecare om, naţiune, biserică există o serie de momente-cheie, când Domnul ne cheamă. Trăim în epoca email-ului, a poştei rapide. Vom fi noi o biserică pasivă, citind veşti misionare vechi sau o biserică activă, scriind istoria? 

Ce poate înlocui rugăciunea de mijlocire? Organizarea este bună căci altfel ar fi haos, banii sunt buni ca să susţinem lucrarea, dar rugăciunea de mijlocire este cea care zguduie şi dărâmă porţile întunericului. 

Facă Domnul să putem şi noi spune misionarilor noştri :
„Ne rugăm neîncetat pentru voi”, Colose 1:3.
                                                                                      Amin. 
 


Bibliografie: Veşnicia în inimile lor, Don Richardson
                   Temeiul tuturor lucrurilor, Neil Anderson
                   Expeditia Brendan, Tim Severin 
 
 


 
Referinţă Bibliografică:
Faptele apostolilor / Rodica Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 43, Anul I, 12 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!