Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Aurel Avram Stănescu         Publicat în: Ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Exodul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trebuie să schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioşcuri şi oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de aşteptare. O parte din raze cădeau moleşite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomeraţia.  
  
De la peronul unu, urc în tren, obişnuit cu şirul orelor nesfârşite de aşteptare, spre destinaţia cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung şi compartimentele goale îşi aşteptă pasagerii derutaţi.  
  
Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor şi verific plăcuţa de pe vagon. Urc liniştit înapoi şi conductorul îmi compostează biletul cu un sunet sec, stingher, însă ferm care îmi pătrunde neplăcut în urechi.  
  
Trenul a pornit imediat. Optez pentru compartimentul din mijloc. Acolo, tangajul vagonului este suportabil. Îmi aşez valiza deasupra, pe suporţii solizi pentru bagaje, alegând locul de lângă geam şi verificând dacă se deschide. Totul este în regulă. Mă prăbuşesc obosit pe banchetă cu intenţia de a dormi tot restul drumului.  
  
Acceleratul străbate în viteză staţiile cunoscute dar izolate, împânzite, de-a lungul traseului în goana cavalcadei anoste a stâlpilor electrici ... până în munţi mai este destul! Toropit de căldura din compartiment aţipesc, dus de uruitul monoton al roţilor de tren. 
  
Mă trezesc transpirat simţind că trenul încetineşte. Mirat, zăresc o gară necunoscută care nu era prevăzută în nici un mers al trenurilor! Trag în jos fereastra şi orizontul mi s-a ocupat cu trenul care şerpuieşte într-o curbă largă.  
  
În depărtare, o siluetă cunoscută aşteaptă nemişcată pe peron. Nu-mi vine să cred ... este Giulia! Am crezut că visez şi mă ciupesc. Nu se clinteşte din loc, parcă nu vede nimic iar eu, nu exist în faţa ei deşi, trenul staţionase cu zgomot infernal de frâne. Compartimentul meu s-a oprit chiar în dreptul ei! O secundă nesfârşită de delir sufocant mă destramă ... i-am prins privirea pe care n-o pot uita. Vede prin mine ... sar în picioare nedumerit şi strig fericit: 
  
- Giulia! Giulia!? 
  
Însă ea nu se clinteşte din loc. 
  
Surescitat, mă reped la uşa compartimentului, dau buzna pe culoar şi alerg prin vagonul pustiu. Deschid nerăbdător uşa grea şi cobor derutat pe peron.  
  
E înalt, părăsit şi gol! Nu-mi imaginez cum şi unde a dispărut. Pripit, străfulgerat de câteva idei, mă orientez rapid spre ieşirea din gară. Zăresc în goană casa de bilete închisă şi, nimeni în ea. Mă îndrept repede spre sala de aşteptare sigur că o găsesc acolo ... e pustie! Mă năpustesc în lateral, unde se termină clădirile gării şi, unde sunt prevăzute ieşirile de serviciu ... nici un taxi, nicio maşină, nicio trăsură! Verific repede şi-n partea opusă ... nimic şi nimeni, doar linişte! Scâncesc deznădăjduit înlăuntrul meu ... repetând: 
  
- Giulia!  
  
Pierise după o perdea inaccesibilă mie, fără nicio urmă. Atunci, observ agitat ... nu este prezent nici personalul obişnuit al gării!  
  
Un rondou, încărcat cu flori roşii, de toamnă, permite vehiculelor să întoarcă. În depărtare, zăresc şirul de blocuri, casele aliniate şi un singur drum larg, neumblat, care pleacă din gară spre oraş. Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregeşte priveliştea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaş. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici ţipenie de om, nicio mişcare, nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare şi fără urme de viaţă.  
  
Trenul şuieră scurt de două ori dar, nu vreau să mai plec de-acolo! Toată oboseala şi vânzoleala acelor ani dispăruseră ca prin farmec. Zbuciumul sufletesc în care căutam identitatea cuiva, ca să o regăsesc pe-a mea, pieriseră în acorduri amestecate eterogen.  
  
Locomotiva fluieră din nou ... mă aşteaptă, fapt neobişnuit la un tren! Dau dezamăgit din mână ... şi continuu să răscolesc în minte posibile variante unde s-ar afla Giulia.  
  
Cercetez atent în toate camerele şi magazia de bagaje. Uşile sunt întredeschise, încăperile parcă aşteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o linişte apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obişnuit al duşumelelor din lemn şi mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă aşteaptă un gol şi-un pustiu chinuitor. Nu înţeleg ce se întâmplă. 
  
Aud din nou, insistent, sâsâitul monstrului de fier. Sunt înnebunit că iarăşi o pierd în acest important moment din viaţă. Cineva nevăzut spintecă liniştea cu un fluierat strident, locomotiva îi răspunde cu un pufăit. Sar pe prima treaptă a vagonului. Trenul se pune încet în mişcare. Gara stingheră rămâne în urmă. Urc mai departe şi uşa se închide brusc, automat, scârţâindu-mi timpanele şi mintea, cu zgomot sonor de fiare. 
  
E un accelerat ciudat, singuratic, cum n-am mai întâlnit până atunci. Ca întotdeauna, mă uimeşte schimbul locomotivei electrice, cu Diesel sau cea cu abur. Combinaţia fantomatică se petrece întotdeauna la vârf, înfăptuită de o lume ascunsă, neştiută de nimeni din lumea mea. Simt cum mă topesc într-un soi de reflexie interioară transformată în mânie ... se revoltă ca la începutul civilizaţiei şi încet, totul se pierde în obişnuinţe. Capotez descărcat de iluzii pictate şi şterse definitiv. 
  
Trenul prinde viteză din ce în ce mai mult. Avansez spre compartiment nesigur, bălăbănindu-mă de pereţi, lovind cu umerii, să mă echilibrez, uşile celorlalte compartimente şi barele din dreptul ferestrelor.  
  
Tremurând de încordare pătrund înăuntru. Trântit pe banchetă, extenuat şi întristat mă umplu gradat cu o senzaţie de saţietate neînţeleasă. Privesc cum zboară cu viteză munţii, verzi, întunecaţi, împăduriţi până în vârfuri. 
  
Tresar ... soarele apusese însă, ochii calzi ai Giuliei mă urmăresc prin fereastra întunecată, melancolici şi înţelegători ca atunci când îmi promitea ceva!  
  
Se apropia tunelul şi umbra ei grea, acţionând sublimată se amplifica.  
  
În clipa aceea, instantaneu aş paria că am început o altfel de viaţă. Îmi pun plictisit, veşnica întrebare omenească: 
  
- Oare să fie ultima?  
  
Fragment, Anii mei apocaliptici 
  
de Stănescu Aurel Avram 
  
Din volumul Între râmnice, Antologie de Constantin Marafet. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Exodul / Aurel Avram Stănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Aurel Avram Stănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Avram Stănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!