Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Exerciţii de recuperarea inocenţei, cronică de Voichiţa Pălăcean Vereş
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Voichiţa Pălăcean Vereş 
  
Exerciţii de recuperare a inocenţei 
  
În ultimii douăzeci de ani, în literatura română memorialistica şi-a statornicit un loc binemeritat, oferind cititorilor o recompensă generoasă, justificată de îndelungată şi răbdătoarea aşteptare. Fie că este vorba de mărturiile combatanţilor din cel de Al Doilea Război Mondial, de paginile cutremurătoare de memorii ale refugiaţilor din timpul Dictatului de la Viena, ori de cele semnate de supravieţuitorii gulagurilor comuniste, sau de rememorările unor oameni simpli, ale căror destine au fost modelate de istoria convulsionată şi tulbure a ultimelor şapte decenii, consumatorii de beletristică şi iubitorii de istorie dovedesc o mare apetenţă pentru acest gen literar. După Lucian Boia, istoria este, în raport cu realitatea, o naraţiune simplificată şi dramatizată ce are sens. Istoria filtrează trecutul, îl adaptează şi îl deformează, trecându-l prin sita imaginarului şi structurându-l în sensul ideologiilor prezentului. Astfel, ceea ce interesează nu este istoria „oficială, obiectivă“, îndeobşte cunoscută, ci toate acele „istorii subiective“ care însumate oferă o imagine cât mai completă şi fidelă a realităţii. 
  
O astfel de „istorie subiectivă“ este şi încântă¬toa-rea carte de memorii Viaţa ca o punte, semnată de Titina Nica Ţene, apărută în 2010 la Editura clujeană Dacia XXI. Volumul nu se doreşte nici un excurs filosofic într-un trecut personal ţesut pe canavaua unei întunecate ori cenuşii Românii postbelice, nici o afundare în propria conştiinţă întru realizarea analize psihologice cu rol autoterapeutic. Ceea ce îşi propune scriitoarea este să aducă la lumină faptul cotidian (în fond, multitudinea de gesturi şi emoţii din care se articula o viaţă interioară cu totul particulară) dintr-o existenţă îndepărtată – ca timp, spaţiu şi, mai ales, ca amprentă socială. Firul călăuzitor dinspre trecut înspre actualitate este fericirea, căci, după cum însăşi mărturiseşte Titina Nica Ţene, „sunt o fiinţă fericită“, fiindcă „m-am născut fericită“. 
  
De la prima la ultima pagină (şi nu aducem în discuţie un tom consistent, consemnând o viaţă derulată de-a lungul a şapte decenii, ci o carte de suflet, potrivită pentru păstrarea în poşetă, în buzunarul vestonului bărbătesc sau pe noptieră), volumul are o strălucire aparte, conferită de candoarea copilărească, parfumată cu prospeţimea poetică mlădiind metafora, cu care autoarea vorbeşte de lucruri grave. Născută „moartă“ şi „înviată“ de tată – cum aflăm din carte –, într-o familie cu opt copii, ce se zbate cu felurite greutăţi, Titina Nica Ţene s-a confruntat cu toate problemele ce-au întunecat parcursul existenţial al generaţiei din care face parte. Însă de nicăieri nu răzbate vreun zvon de bocet, ori vreo notă frizând autocompătimirea. Dimpotrivă, rememorarea traduce înţelepciunea îngemănată cu mirarea copilărească, maturitatea deplină împletită cu ironia subtilă, astfel că evocarea primilor ani pe care i-a trăit curge firesc, consemnând, ca într-o poveste destinată copiilor, fapte şi întâmplări, evenimente la care autoarea a fost martoră sau care s-au ţesut în jurul său. Asta nu înseamnă că fetiţa de odinioară n-a sesizat cât de strâmbă şi nedreaptă era lumea în care i-a fost dat să trăiască; dimpotrivă, a resimţit dureros şi pierderea casei părinteşti în urma unui incendiu devastator, şi foamea apăsând stomacul niciodată îndestulat. Dar a ales să ignore cu bună ştiinţă părţile întunecate ale realităţii, pentru a se putea bucura cu adevărat de părţile sale luminoase. Mica Titina a trăit (şi trăieşte) efectiv armonia desăvârşită dintre sine ca individ, natură şi universul întreg. şi-a cultivat mereu liniştea interioară prin contemplarea naturii, astfel încât universul interior a căpătat suficientă putere pentru ca, prin reflectarea în afară, să înfrumuseţeze realitatea exterioară. 
  
Fetiţa trăia în lumea extrem de restrânsă a satului, având ca jucării broaştele din pârâu şi păpuşile confecţionate din cârpe. Faţă de părinţi simţea adâncă veneraţie, între ea şi fraţii săi, între rudenii ţi consăteni se manifesta în fiecare clipă respectul reciproc înrădăcinat în tradiţia milenară a poporului român. Dincolo de hotarul localităţii natale, se găsea o cu totul altă lume – cu cinematograf, cofetărie şi case suprapuse –, despre care îi nara „nenea“, fratele mai mare, elev de liceu. Poveştile lui, percepute de ceilalţi ca „minciuni“, îi inundă Titinei sufletul şi-o cuceresc pe vecie, devenind şi ea, în timp, născocitoare de poveşti, vădind de timpuriu vocaţia de locatar de drept în Patria Cuvântului. 
  
Experienţele de viaţă aduse în actualitate mărturisesc trăirile sufleteşti profunde ale autoarei. Ea nu încearcă nicio clipă să înfrumuseţeze realitatea, având credinţa că nu poţi fi autentic ca scriitor vorbind despre tine, dacă nu îmbrăţişezi adevărul nud, chiar dacă acesta este dureros sau te face să te jenezi imaginându-ţi reacţia cititorilor. Evident, procedeul acesta al confesiunii „fără perdea“ displace unei categorii de cititori, mai „sensibili“. „Un prieten mi-a zis că pentru a spune adevărul nu trebuie să te dezbraci în pielea goală“ – mi se confesa scriitoarea la un moment dat, în încercarea de a înţelege poziţia aceluia vizavi de felul în care înţelegea ea literatura autoficţională. „Am spus chiar adevărul vieţii mele, vorbind de o copilărie tragic-comică“, a explicat prozatoarea. Citind Viaţa ca o punte, realizezi, la cel dintâi paragraf, că mărturisirea lirică îţi are izvorul în suflet, fiindcă – susţine cu tărie Titina Nica Ţene – „dacă nu ai suflet, nu ai nimic“. De aceea, Domnia Sa este adversar declarat al înregimentării în vreo modă, considerând că nu este permis, ca artist, să îţi siluieşti gândirea, constrângând-o să intre matricea gândirii altora. 
  
Rememorând, scriitoarea trece în revistă momente ale unei vieţi trăite de „un om ca oricare altul“ şi oferă o perspectivă cu totul personală asupra trecutului. Întoarcerea în copilărie şi adolescenţă dă senzaţia unui şotron: candidă, copila sare de la o amintire la alta, ca şi cum ar juca vesel şi nevinovat şotron cu sorta, evaluând evenimente demult apuse din punctul de vedere al adultului bogat în experienţe, totuşi încă senin şi fericit, deoarece „fericirea se naşte în interior“ şi, odată ce ai fost binecuvântat cu ea, rămâne cu tine pentru totdeauna.  
  
„Nu ştim dacă istoria are sau nu are sens, dacă este sau nu este orientată, şi orice alegere în această dilemă ţine de pura credinţă, şi nu de vreun adevăr demonstrabil“ , afirmă Lucian BOIA în Istorie şi mit în conştiinţa românească. Cartea Titinei Nica Ţene Viaţa ca o punte s-a născut din credinţa autoarei că există cu adevărat o lege universală a conservării copilăriei, lege în virtutea căreia se poate bucura plenar, alături de nepoţele, de joaca nevinovată cu păpuşile, exersând, prin cuvânt şi gest, recuperarea unei inocenţe ... niciodată în mod real pierdute. 
  
Voichiţa Pălăcean-Vereş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Exerciţii de recuperarea inocenţei, cronică de Voichiţa Pălăcean Vereş / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 823, Anul III, 02 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!