Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Paul Gheorghiu         Publicat în: Ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Excepţiile celor zece porunci
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cu toţii am auzit despre cele zece porunci dictate de către Dumnezeu lui Moise, pentru a fi lăsate oamenilor drept îndrumare în secolele ce vor urma. În funcţie de religia ce le pune în practică, acestea au suferit unele modificări, deşi din punct de vedere al esenţei, mesajul este mereu asemănător.  

Vom discuta despre două dintre cele zece porunci, pentru că acestea sunt identice în toate religiile în care apar, dar şi pentru că acestea sunt singurele care ar putea prezenta excepţii de la regulă.  

Una dintre porunci spune “Să nu furi!”. În principiu, porunca este 99% valabilă, având în vedere că acesta este un mare păcat, şi chiar unul urât, pentru că acesta defineşte nivelul cel mai de jos al unui individ, atunci când el îşi însuseşte un bun nemeritat, pentru care un om cu frica lui Dumnezeu ar trebui să trudească zile sau ani în şir pentru a-l obţine. Dar acest tip de individ preferă să fure obiectul respectiv pentru că aşa consideră el ca fiind normal, căci obiectul i se cuvine oricum, fiindu-i mai uşor să-l fure decât să trudeasca pentru obţinerea lui.  

Din păcate, constatăm aceste năravuri, începând cu “elita ţării” şi terminând cu omul de rând, care, dând vina pe situaţia materială precară în care se află, consideră că este îndreptăţit să facă excepţie de la regulă, furând, la un nivel mai mic, doar pentru că se fură şi la nivele mai mari.  

Dar să vedem, totuşi, care este adevărata excepţie de la regulă. Să luăm exemplul haiducilor de odinioară, care furau de la bogaţi pentru a da săracilor.  

In această situaţie, având în vedere că bunul furat nici măcar nu era însuşit, ba chiar mai mult, prin acest fapt se realiza şi un lucru pozitiv, căci saracii primeau şi ei ceva din partea boierilor, chiar dacă sub această formă, în acest caz putem considera că exista cel puţin o excepţie de la regulă. Poate că această excepţie arată că porunca respectivă nu poate fi aplicată automat oricărui caz, şi nici nu poate fi aplicată oricând şi oricui. Poate veţi spune că nu poţi să faci un bine săvârşind un rău, adică să dai ceva unui sărac, furând de la bogaţi. Dar să ne gândim un pic: oare bogatul cum a facut averea? Nu cumva tot prin furt? Nu cumva tot pe spinarea săracului? Deci, în final, cineva a reuşit să readucă echilibrul, făcând un bine săracului; haiducul a dat acestuia, lucrul meritat.  

De multe ori, poate că şi viaţa repară astfel de lucruri, ţinând loc haiducului, făcându-i pe bogaţi să piardă bogaţii nemeritate, iar săracilor să le asigure traiul de zi cu zi, chiar şi în lipsa vreunui venit. Şi aici mă refer în special la familii care au în întreţinere mai mulţi copii, acolo unde parinţii nu mai au niciun venit. Şi totuşi, uneori viaţa, poate chiar Dumnezeu, se mai îndura de ei, asigurându-le, cumva, cele de trebuinţă.  

O altă porunca spune “Să nu omori!”. Este evident, că nicio fiinţă nu are dreptul de a lua viaţa alteia, doar Dumnezeu, singurul, are dreptul de viaţă şi de moarte asupra oamenilor. Nu mă refer la faptul că în Biblie este scris că animalele de casă pot fi sacrificate de către om, pentru a potoli foamea acestuia, precum şi familiei lui. La aceasta poruncă, mă refer mai degrabă la un alt aspect, când omul nu doar că ucide, dar este forţat să o facă, fortuit de împrejurari el este condus către o singură cale, aceea de a ucide semenul lui. Este vorba de război. Este vorba de soldatul de rând, trimis tocmai de armata ţării lui, chiar în primele linii ale razboiului, drept carne de tun.  

Nu ştiu dacă instinctul de supravieţuire se ridică în acest moment deasupra poruncii lui Dumnezeu – “Să nu ucizi!” sau soldatul este deja îndreptăţit să ucidă oameni, pentru a-şi salva viaţa, familia şi ţara din calea cotropitorilor ce par de neoprit.  

Gândiţi-vă acum, dacă puşi fiind în faţa acestui fapt, aţi prefera să vă lasaţi omorât de duşman, ori să vedeţi cum familia vă este asuprită sau căsăpită de către soldaţi. Aţi mai putea respecta porunca lui Dumnezeu?  

Iată că şi în cel de-al doilea caz, această poruncă este relativă şi discutabilă, pecum şi faptul că nu poate fi aplicată mereu. Unii vor spune că soldatul poate dezerta, fugind în munţi, dar şi aici este un risc asumat, acela că dezertorul odată prins, va fi omorât chiar de către armata ţării lui. Poţi fugi în munţi, dar familia ta nu poate pleca oriunde. Te poţi ascunde în peşteri, dar ţara îţi va fi arsă din temelii, fântânile vor fi otrăvite, casele vor fi distruse, poporul va fi omorât pâna la ultimul român. Acum gandiţi-vă ce hotărare veţi mai putea lua…  

Aceste două cazuri, să le spunem particulare, arată că în viaţă, totul este relativ, precum şi faptul că nu putem judeca oamenii după un singur algoritm. Relativitatea situaţiei în care omul este pus, a conjuncturii specifice fiecărui timp, arată tocmai că liberul arbitru al omului este cel care poate defini adevarata regulă a jocului vieţii lui, iar aceasta terbuie să fie mereu una ce provine din bunul simţ, atât faţă de cel ce o aplică, cât şi faţă de cei din jur. Vom fi puşi în faţa unei situaţii în care, parcă nici cele zece porunci nu ne mai ajută prea mult, atunci când, parcă altceva trebuie să raţioneze în (şi pentru) noi, apelând la o hotârâre ce trebuie luată într-o fracţiune de timp, atunci când nimeni nu ne mai poate astepta, să gândim prea mult.  

Paul Gheorghiu.  

Referinţă Bibliografică:
Excepţiile celor zece porunci / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1141, Anul IV, 14 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!