Confluenţe Literare: FrontPage

        CONFLUENŢE LITERARE


CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

RECOMANDĂ PAGINA

CLASAMENT
ARTICOLE RECENTE
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil | Print | 


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
 
       

 

 

Într-o zi a unui ianuarie înzăpezit al anului 2004, chitara lui Gil Ioniţă a tăcut. De atunci, prietenii ei o recheamă, fie la Festivalul folk naţional cu tradiţie de la Oneşti, fie pretutindeni, pe scenele din ţară, unde flacăra muzicii şi a poeziei se reaprinde uneori, străluminând cerului pe care ard steaua lui Gil Ioniţă, steaua Tatianei Stepa, a lui Florian Pitiş, Adrian Păunescu Grigore Vieru şi a altor trubaduri de altădată care, de decenii au dăruit românilor balsamul muzicii şi al poeziei.  

Gil Ioniţă, textier, compozitor şi interpret, însoţit de chitara nerămasă solitară pentru că acum o însufleţesc prietenii lui, s-a făcut cunoscut ca un romantic erudit şi generos, ce a dăruit pe aripile muzicii, un crâmpei de frumuseţe.  

Trec iernile care nouă ne adaugă zilele, iar lui Gil Ioniţă i le scad. Dacă se stinge o lumină, cei care o iubesc protestează când vine înserarea; dacă se stinge o lumină se surpă ţărmul vieţii şi cineva rămâne suspendat. Gil Ioniţă a fost o lumină care s-a stins. A fost un artist fără un drum lung iar timpul nu a vrut să-i lase închipuirea că glasul lin slobozit peste lume răscumpără măcar o clipă mai mult. A ţinut piept împovărărilor oamenilor dar a rămas fără puteri pe nişte trepte mozaicate cenuşiu. Era făuritor de fraze, împletitor de vorbe, glăsuitor de cântec! Şi atunci când vorbea, murmura serenade!  

Într-o zi nefastă i s-a declanşat o boală despre care nu ştiuse şi care, câteva luni mai târziu, avea să îl răpună. A lăsat celor ce l-au iubit, un fir de lacrimă pe obraz. Timpul aduce valuri noi din lumi îndepărtate, ce contopesc oameni şi vremuri. Rămâne etern sărutul harului pe corzile chitarei, lui Gil!  

Chitara a tăcut prea curând  

Chitara lui Gil Ioniţă nu trebuia să tacă atât de curând, cântecul trebuia să continue.De când nu mai este Gil, muzica şi poezia caută cerul ce i-a luat sufletul şi glasul cântăreţului de folk, poetului fin, sensibil pe care l-a chemat iarba prea devreme.Nici o stea însă, nu moare, atâta timp cât se vede, chiar şi după o mie de ani. Pe stele, cerul nu le cedează pământului, numai le scufundă în ape, unde ard veşnic.  

Fără Gil Ioniţă, însă, steaua muzicii folk e înlăcrimată şi parcă proiectează afectivitate asupra unei pietre care rămîne încremenită şi rece, în eternitate.Niciodată acest artist nu poate fi privit dintr-o perspectivă exterioară muzicii şi poeziei, numai că timpul, pentru el, este acum discontinuu, mai înainte ca să epuizeze ce avea de spus, iar, oricine l-a cunoscut şi i-a ascultat glasul, nu vrea să creadă că va tăcea veşnic, de acum!  

S-a născut la Oneşti, pe 23 noiembrie 1952 şi, cât de repede s-a stins: în ianuarie 2004! A absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii „A.I. Cuza” din Iaşi, după absolvire profesând ca jurisconsult la I.P.E.P. Bacău, apoi ca avocat, la Baroul Bacău. În anii de studenţie s-a lansat ca solist de muzică folk, înfiinţând grupul  

Flacăra Folk 73’, împreună cu doi chitarişti şi solişti vocali, studenţi: Ion Moraru şi Radu Ţaga. Acest grup s-a desfiinţat în 1975. Între 1973 - 1975, Gil Ioniţă a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra, condus de Adrian Păunescu apoi, o perioadă, s-a dedicat mai mult avocaturii, pentru ca să revină în aura cântecului, care l-a fascinat întreaga viaţă.  

Interpretările sale au dat candoare, sensibilitate, într-un timbru grav, de violoncel, unor melodii care au rămas şi vor rămâne neuitate, ca: „Din bătrâni”, „Latinitatea strigă în tranşee”, „Adio, pâine neagră”, „Jurământ la Putna”, „Capul lui Mihai Viteazu”, „A treia pace mondială”, „Lăsaţi-mă să merg pe bicicletă”… În anul 1983, artistul este distins de Cenaclul Flacăra cu două premii speciale, pentru interpretare şi compoziţie. A scris, de asemenea, poezie şi proză literară, rămânând în manuscris, neterminate, romanul „Canalagii” şi volumul „De ce râd grefierii”.  

Ca avocat şi ca om, Gil Ioniţă s-a remarcat prin sinceritate, profesionalism şi loialitate. Întotdeauna studia un dosar pe toate ,,muchiile” şi îi spunea clientului, de la început, ce şanse avea ca să câştige un proces, refuzând să stoarcă de bani pe cineva, prin tărăgănarea lucrurilor, în perspectiva unui eşec sigur.  

Acesta a fost Gil Ioniţă. Cât poate fi de tristă şi de nedreaptă
această rostire ,,a fost”! Într-una dintre publicaţiile locale ale
Bacăului, pictorul Vasile Crăiţă Mândră face următoarea destăinuire: ,,Ne-am cunoscut la Saloanele umorului, apoi am devenit foarte buni prieteni. De foarte curând ne încuscrisem, Marius al meu căsătorindu-se cu Diana, fiica lui Gil. A fost o iubire ca în Romeo şi Julieta, numai că aici, cele două familii se iubeau”. Despre prietenii săi, lui Gil Ioniţă îi plăcea să zică: ,,Am puţini prieteni, dar sunt cei dintotdeauna!”.  

În Cimitirul din Sarata-Bacău, la tristul mormânt ce îl acoperă pe artist, tragic şi inimaginabil de nedrept, vin şi se reculeg azi, cei care l-au cunoscut!  

Se învechesc crucile în cimitirul din Sarata dar dacă va putrezi crucea spirituală a artistului şi omului Gil Ioniţă, cerul îl va ceda nemeritat gropii şi singurătăţii. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Gil Ioniţă. Chitara a tăcut prea curând...! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Vă rugăm să nu faceţi comentarii răutăcioase la articole şi să respectaţi caracterul literar-artistic al publicaţiei. Descurajarea autorilor şi atacul la persoană nu onorează pe nimeni. Comentariile trebuie să aibă un caracter constructiv şi pozitiv cu scopul îmbunătăţirii calităţii articolelor. Nu dorim să vă interzicem dreptul de a face comentarii în cadrul publicaţiei. Dacă totuşi apar situaţii neplăcute, avem rugămintea să ni le semnalaţi pe e-mail sau Facebook.

RECOMANDĂRI EDITORIALE


Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR


 
 
CLASAMENT
ARTICOLE RECENTE
DE POEZIE