Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 232 din 20 august 2011        Toate Articolele Autorului

Evanghelia si Judecata
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 Tema emisiunii 

Am avut ocazia de-a lungul acestui trimestru să studiem profeţiile din cartea lui Daniel şi să înţelegem mesajul lor pentru noi, astăzi, pentru oamenii care locuiesc pe acest pământ. Două lucruri se disting în mod deosebit din studiul acestei cărţi, lucru care se extinde la nivelul întregii Scripturi şi anume: imaginea harului lui Dumnezeu acţionând în favoarea celor care se încred în El, adică Evanghelia, şi cea a dreptăţii Sale acţionând deopotrivă spre binele celor care urmează calea mântuirii, adică Judecata. 
  
Cele două noţiuni, Evanghelia şi Judecata, nu se exclud, aşa cum nu pot fi separate iubirea şi dreptatea lui Dumnezeu, ambele fiind importante pentru desfăşurarea până la capăt a planului de mântuire a omului căzut în păcat. Aceşti doi piloni ai mântuirii: Evanghelia şi Judecata vor face obiectul studiului nostru pentru emisiunea de faţă, în scopul de a accentua importanţa lor şi necesitatea de a ne conforma acestui plan în acord cu voinţa divină. 
  
Judecata amintită în cartea lui Daniel se aplică deopotrivă celor care nu se încred în Dumnezeu, având un caracter de pedeapsă, dar şi celor care se încred în El, având un caracter de investigare, de cercetare şi identificare în scopul stabilirii sentinţei finale în Isus Hristos. 
  
Evanghelia, de asemenea, se aplică tuturor oamenilor, atât celor ce nu se încred în Dumnezeu, ca mărturie cu privire la şansa care le-a fost acordată, dar pe care au respins-o sau au ignorat-o, cât şi celor care se încred în El, ca mijloc de mântuire în baza jertfei lui Isus Hristos. 
  
Relaţia dintre aceste două concepte şi realităţi deosebit de  puternice va fi, de asemenea, studiată pentru a avea o imagine amplă asupra planului de mântuire aşa cum este el în Isus Hristos. 
  
Sinteza emisiunii 
Aşa cum deja s-a amintit, studiul nostru va cuprinde trei părţi, după cum urmează: 
1.vom studia noţiunea de Evanghelie în cadrul cărţii lui Daniel cu extindere asupra întregii Scripturi; 
2.într-un mod similar vom examina noţiunea de Judecată, pentru a înţelege semnificaţia acesteia; 
3.vom continua prin a analiza relaţiile dintre cele două noţiuni relevând modul în care se armonizează şi completează reciproc. 
  
Metoda de studiu 
Modalitatea de studiu va consta în a compara text cu text şi verset cu verset pentru a desprinde mesajul divin, fapt ce va necesita puţină atenţie şi notarea referinţelor la acestea. Deşi poate o să vi se pară o metodă care necesită atenţie şi perseverenţă, rezultatele vor fi dintre cele mai benefice pentru dezvoltarea relaţiei cu Dumnezeu. 
  
1.Evanghelia în cartea lui Daniel şi în Sfintele Scripturi 
  
Î. Cum este enunţată Evanghelia în cadrul profeţiilor din cartea lui Daniel? La ce se referă ea şi cum o putem înţelege? 

Pentru aceasta vom citi din Daniel 9:24-27: 
  
24. Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. 
25. Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni;  apoi ... şaizeci şi două de săptămâni .... 
26. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic.... 
27. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare ....” 
Î. Ce va încheia Mesia timp de o săptămână şi ce va face la jumătatea acestei săptămâni? 
R. Va face un legământ trainic, şi va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare. 
    
Evanghelia înseamnă vestea cea bună a mântuirii prin Mesia, Cel trimis de Dumnezeu pentru a ne scoate din mijlocul acestei lumi pline de păcat. În textul anterior citim că Mesia urma să apară şi să realizeze următoarele lucruri: 
1.încetarea fărădelegilor: lucru realizat prin Duhul Sfânt şi oferit de către Mesia celor care cred în El sau sfinţirea vieţii celor credincioşi; 
2.ispăşirea păcatelor: lucru realizat prin intermediul jertfei de pe Golgota, pentru cei care se încred în Mesia, adică îndepărtarea păcatului şi a vinovăţiei; 
3.ispăşirea nelegiuirii: lucru similar, dar care indică îndepărtarea vinovăţiei rezultate din încălcarea Legii morale a lui Dumnezeu; 
4.aducerea neprihănirii veşnice: lucru realizat prin întruparea lui Mesia, prin lucrarea publică de predicare a mântuirii oferite de Dumnezeu şi prin biruinţa dusă până la capăt prin trăirea unei vieţi sfinte, fără de prihană în mijlocul acestei lumi; 
5.pecetluirea vedeniei şi prorociei: asigurarea că tot ce s-a prevăzut pentru îndeplinirea planului de mântuire va fi realizat; 
6.ungerea Sfântului sfinţilor: ungerea lui Isus ca Mesia prin botezul de la Iordan; 
7.va face un legământ trainic: prin întemeierea bisericii creştine; 
8.va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare: prin încetarea sistemului ceremonial de închinare. 
Toate aceste lucruri s-au împlinit prin viaţa şi activitatea lui Isus Hristos, lucru pe larg consemnat în evanghelii şi care dovedesc adevărul şi caracterul demn de încredere al profeţiilor din cartea lui Daniel. Aşa cum am studiat, aceste evenimente s-au derulat în timpul celor 3 ani şi jumătate de lucrare publică a lui Isus Hristos, ce a culminat cu jertfa Sa în primăvara anului 31 d.Hr., la jumătatea ultimei săptămâni de ani din cadrul celor 70 profetizate. 
  
Î. Cum este în continuarea prezentată Evanghelia în cadrul general al Sfintelor Scripturi? În mod deosebit care sunt acele elemente esenţiale descoperite ca fiind Evanghelia lui Isus Hristos? 
În cuprinsul Sfintelor Scripturi sunt foarte multe versete care ne vorbesc despre Evanghelia lui Isus Hristos, despre planul de mântuire pe care Dumnezeu l-a alcătuit şi l-a adus la îndeplinire prin Fiul Său. Între acestea aş cita textul de aur din Ioan 3:14-16: 
  
14. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, 
15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 
  
Numai jertfa lui Isus Hristos ne va scăpa de păcat şi de pedeapsa finală ce se va aplica în dreptul celor care resping darul lui Dumnezeu. Numai prin credinţa în El vom putea beneficia de viaţa veşnică pe care Domnul ne-o oferă în dar. Nu există ceva mai mare, mai deosebit, mai frumos, mai înalt decât jertfa lui Hristos în baza căreia păcatul nostru este pus asupra sa şi sfinţenia, neprihănirea Sa este aşezată în dreptul nostru. 
  
Î. Mai există şi alte „versete de aur” care să ne vorbească despre Evanghelia lui Hristos? 
Aş aminti în acest sens ceea ce a spus apostolul Pavel în epistola sa către Romani 1:16-17: 
  
16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; 
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă. 
  
Apostolul Pavel, unul dintre cei mai buni „cunoscători” ai Evangheliei lui Hristos, atât ca învăţătură, cât şi ca experienţă, subliniază caracterul acestui mesaj divin, ca fiind puterea lui Dumnezeu pentru mântuire (în limba greacă „dunamis”), adică manifestarea acelei energii creatoare, infinite a Creatorului în favoarea celui păcătos care se încrede în Hristos. 
  
În plus, principiul de bază al ei este credinţa, o încredere deplină în neprihănirea, sfinţenia, desăvârşirea pe care Isus ne-o pune la dispoziţie: iertarea deplină de păcat şi părtăşie la darul Duhului Sfânt. Sunt foarte multe lucruri ascunse în acest verset, precum şi în multe alte texte din Biblie care ne vor conduce la bucuria acceptării lui Hristos şi a mântuirii Sale. 
  
2.Judecata în cartea lui Daniel şi în Sfintele Scripturi 
  
Î. Unde putem găsi referinţe cu privire la judecată în cadrul cărţii lui Daniel? Ce ne este descoperit prin intermediul profeţiilor expuse în această carte? 
Putem citi despre judecata lui Dumnezeu în Daniel 7:9-10,13-14: 
  
9. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. 
10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 
14. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 
  
Î. Cine este persoana descrisă ca fiind un „Îmbătrânit de zile”? Dar ca fiu al omului? 
R. Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. 
  
Tema judecăţii este introdusă ca un moment de mare importanţă, la capătul unor evenimente ce cresc în amplitudine de la o etapă la alta, de la o împărăţie la alta. Practic, judecata divină este cea care aduce rezolvare la toată intriga din cartea lui Daniel concentrată în jurul luptei împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său de pe pământ. Judecata Celui Îmbătrânit de zile pune capăt domniei acelor puteri care au persecutat biserica Sa de pe pământ. Cu adevărat, această judecată ce se desfăşoară înainte de a doua venire a lui Hristos, pe care în succesiune o vedem că se întâmplă la sfârşitul ei, se constituie ea însăşi ca o parte a Evangheliei, a veştii bune că Dumnezeu este Cel care mântuieşte pe cei care se încred în El. 
  
De fapt trebuie să înţelegem că Judecata ce începe înainte de a doua venire a lui Hristos este o veste bună pentru toţi cei care L-au urmat pe Hristos de-a lungul vieţii lor. Este o parte a Evangheliei prin faptul că în sfârşit se face dreptate sfinţilor lui Dumnezeu de pe pământ. În finalul acestei judecăţi, cei sfinţi primesc împărăţia, şi toate puterile care i-au prigonit sunt distruse. Nu este aceasta o veste bună? 
  
Î. În ce altă parte a Sfintelor Scripturi ne este redată ideea de judecată ce precede a doua venire a lui Hristos? Se aplică oare ea şi la cei credincioşi? 
În acest sens vom citi partea finală a parabolei nunţii fiului de împărat redată în Evanghelia după Matei 22:1-2,8-14: 
  
1. Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: 
2. „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. ...... 
8. Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. 
9. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.” 
10. Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 
11. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 
12. „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. 
13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” 
Î: Cine este împăratul descris în parabolă? Ce anume a făcut împăratul în cursul nunţii fiului său?  
R. Împăratul este Dumnezeu; El a verificat dacă toţi cei prezenţi sunt îmbrăcaţi în haina de nuntă. 
  
În cadrul acestei parabole sunt prezentate mai multe simboluri utile în înţelegerea noţiunii de judecată ce precede a doua venire a lui Hristos. Mai întâi să observăm modul în care împăratul a adresat o invitaţie generală tuturor celor care doreau să vină la nunta pe care a pregătit-o fiului său. Practic a fost o adunare a celor doritori în camera de petrecere fără să se facă nici un fel de deosebire morală: şi buni şi răi au intrat pur şi simplu în baza invitaţiei făcute de împărat. 
  
Până aici, nimic deosebit, dar vine un moment în care împăratul intră în camera de petrecere pentru a vedea  cum se comportă aceşti invitaţi de ocazie. Împăratul nu cunoştea cine sunt toţi aceştia, dar un lucru l-a remarcat imediat: anumite persoane nu erau îmbrăcate corespunzător, fapt ce se constituia ca o sfidare a invitaţiei pe care le-a făcut-o. Drept urmare, a dispus ca acele persoane care au ignorat să îmbrace haina de nuntă, pe care înţelegem că le-a fost pusă la dispoziţie, mulţi neavând cu ce şi de unde să şi-o procure, au fost scoşi şi aruncaţi afară. 
  
Practic, vedem o descriere sintetică, chiar profetică, a modului în care a fost vestită Evanghelia, prin invitaţia la nunta Fiului lui Dumnezeu, a Mielului sfânt şi fără de prihană, fapt care s-a concretizat prin strângerea împreună a tuturor celor doritori în cadrul bisericii creştine. Dar vine un moment în care Dumnezeu urma să vadă câţi dintre cei invitaţi şi-au însuşit haina sfinţeniei, sau a neprihănirii, lui Hristos. Iar în acest moment se vede diferenţa dintre cei care erau adunaţi laolaltă: unii pur şi simplu au ignorat această haină, care nu este nimic altceva decât însuşirea meritelor lui Hristos prin credinţă şi exemplificare a acestei realităţi în vieţile lor. Aceste persoane ajung astfel în situaţia de a fi îndepărtate din mijlocul bisericii lui Hristos, soarta lor fiind similară cu a celor care pur şi simplu au fost necredincioşi declaraţi.  
  
Astfel înţelegem că judecata de dinaintea venirii lui Hristos este un moment de bilanţ, de încheiere a socotelilor pe care Dumnezeu le are cu biserica şi deopotrivă cu această lume, obiectul ei fiind nimic altceva decât curăţirea bisericii de orice urmă de păcat şi de întinare morală.  
  
3.Relaţia dintre Evanghelie şi Judecată 
  
Î. Este totuşi necesar ca toţi oamenii să se înfăţişeze la judecata lui Dumnezeu? Se aplică acest lucru chiar şi celor credincioşi, celor care se încred în Isus Hristos? 
Despre necesitatea de a ne prezenta înaintea judecăţii divine putem citi în epistola a 2-a către Corinteni 5: 10: 
10. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 
  
Există un fel de temere pentru mulţi creştini privitor la acest text, precum şi la orice alt loc din Scriptură care vorbeşte despre judecată în dreptul celor credincioşi. Aşa cum s-a mai spus în cuprinsul emisiunii, judecata ce precede a doua venire a lui Hristos nu este destinată condamnării celor ce se încred în Dumnezeu, ci reabilitării dacă este cazul, precum şi afirmării prin verdict definitiv înaintea întregului univers, a mântuirii acestora. Aşadar, nu trebuie să existe nici frică, nici vreo îndoială cu privire la hotărârea pe care Domnul o va lua în dreptul lor. 
  
Într-adevăr, nimeni nu este suficient de sfânt pentru a putea fi achitat de vinovăţia de a fi păcătos prin el însuşi. Dar toată această judecată se face prin intermediul unui Mijlocitor desăvârşit: El este haina noastră de „nuntă”, ca să ne exprimăm în termenii parabolei nunţii fiului de împărat. Şi toţi cei care „îmbracă” prin credinţă această „haină de nuntă” – jertfa lui Hristos, cu toate meritele Sale, este într-o siguranţă deplină. Singura noastră speranţă este sângele Său cel sfânt, care în baza mijlocirii Sale pledează în favoarea noastră la această judecată. Astfel, judecata ce precede a doua venire este o veste bună, o parte a Evangheliei împărăţiei, anunţată chiar de către Domnul nostru Isus Hristos. Cei credincioşi se înfăţişează la judecată prin intermediul lui Hristos, iar ceea ce lucrează El pentru noi este desăvârşit şi absolut sigur; în Hristos avem astfel o siguranţă deplină, de care nu avem motive să ne îndoim. Nu trebuie să privim la noi, ci doar la El. 
  
Î. Dar cum rămâne totuşi cu siguranţa mântuirii pentru cei ce se încred în Isus Hristos? Cine este atât de sfânt şi de vrednic încât să fie sigur că la judecată va fi găsit aşa cum vrea Dumnezeu? 
În acest sens este util de amintit cuvintele scrise de apostolul Pavel în epistola către Romani 8:33-39: 
  
33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! 
34. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! 
35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? 
36. După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” 
37. Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 
38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 
39. nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. 
Î: Este vreun lucru care ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu?  
R. Nimic nu ne poate despărţi de iubirea Sa. 
  
Ori de câte ori veţi avea teamă sau nesiguranţă în suflet cu privire la judecată sau cu privire la orice altceva în legătura cu destinul final al celor ce se încred în Dumnezeu apelând la meritele Domnului Hristos, va fi util să recitiţi aceste versete până când veţi avea o înţelegere suficientă asupra lor, care să alunge sentimentele negative. Astfel, avem imaginea judecăţii, în care atât Cel rău, cât şi păcatele comise se ridică împotriva noastră într-un mod în care noi nu avem cum să replicăm. Chiar şi într-o astfel de situaţie, ca să nu spun că în toate situaţiile, avem un Apărător puternic la tronul lui Dumnezeu, Cel care a murit şi a înviat, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Domnul Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. 
  
Prin intermediul mijlocirii Sale, El înlătură orice fel de acuzaţii cauzate de păcat şi anulează indiferent de natura lor. Mai mult, urmează exprimarea faptului că nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu manifestată în Hristos Isus. În şirul lucrurilor care ar putea să afecteze relaţia noastră plină de iubire cu El este inclusă întreaga gamă a experienţelor omeneşti: viaţa, moartea, necaz, prigonire etc., precum şi puterile cosmice ce depăşesc această lume, cum ar fi îngerii, mergându-se până la tot ce ar putea să mai existe. 
  
Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Creştinul se află într-o legătură veşnică cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Iubirea Sa pentru noi este mai înaltă decât cerul, mai adâncă decât marea, mai întinsă decât pământul, mai puternică decât lumea sau îngerii, mai presus decât prosperitatea sau sărăcia pe care cineva ar putea să o experimenteze. Practic, iubirea lui Hristos este cel mai puternic lucru din ceruri şi de pe pământ. Să ne gândim pentru o clipă la dimensiunile acestei iubiri veşnice. Să ne oglindim pentru o clipă pe faţa brăzdată de sânge a Celui care murea pe Golgota plătind pentru păcatele noastre. Şi să vedem iarăşi, acelaşi chip, de data aceasta plin de cicatricele cauzate de durerile provocate pe nedrept, stând acum înaintea lui Dumnezeu şi conducând evenimentele către destinul final al biruinţei celor ce se încred în El. 
  
Hristos şi numai Hristos este cheia întregii revelaţii. El este siguranţa mântuirii noastre dacă îmbrăcăm pe deplin haina sfinţeniei Sale, a meritelor Sale care fac fără efect puterea păcatului, atât în ceruri, cât şi pe pământ. Evanghelia şi Judecata ce precede a doua Sa venire sunt unite în conceptul de Evanghelie veşnică, deplină, completă şi desăvârşită. Judecata nu este un motiv de teamă pentru cel care se încrede în El, ci de bucurie şi de înălţare sufletească. El este cel care dovedeşte nevinovăţia noastră, El este garanţia noastră, El este bucuria nădejdii noastre. Nimic, absolut nimic nu ne poate despărţi de El: nici măcar judecata, atunci când ne prindem de făgăduinţa mântuirii prin sângele Său. 
 
Recapitulare  
Emisiunea noastră a parcurs mai multe etape în înţelegerea relaţiei dintre Evanghelie şi Judecata ce precede a doua venire a lui Hristos. Astfel, am examinat noţiunea de Evanghelie aşa cum este prezentată în cartea profetului Daniel, precum şi în contextul mai general al Scripturii. Am observat cum Hristos trebuia să vină conform cu ceea ce a fost profetizat despre El, urmând să aducă darul lui Dumnezeu pentru oamenii acestui pământ: viaţa veşnică.  
Elementul central al acestui dar este oferirea vieţii Sale, sfinte şi desăvârşite pentru noi, numită „neprihănire veşnică”. Ceea ce a rezultat nu este nimic altceva decât o Evanghelie veşnică. 
  
După aceea am studiat noţiunea de judecată ce precede a doua venire a lui Hristos în contextul cărţii lui Daniel, precum şi în cadrul general al Scripturii. Această judecată are un caracter deosebit în stabilirea celor care vor moşteni mântuirea prin identificarea persoanelor care nu numai că au răspuns invitaţiei Evangheliei, dar au şi îmbrăcat „haina neprihănirii” Domnului Hristos, adică meritele jertfei Sale în baza cărora El pledează pentru noi înaintea tronului de slavă al lui Dumnezeu. Această haină, nu este nimic altceva decât caracterul Său sfânt şi desăvârşit. 
  
În cele din urmă, am examinat legătura care subzistă între Evanghelie şi judecata ce precede a doua venire a lui Hristos, accentuând siguranţa pe care o are orice om care se încrede pe deplin în meritele jertfei lui Isus Hristos. În acest punct, am examinat modul în care se armonizează aceste două noţiuni, ele fiind părţi ale aceluiaşi întreg: vestea cea bună a mântuirii oferită nouă în dar. 
  
Concluzie şi apel 
Ce am putea spune în concluzie altceva decât că este cu neputinţă să stăm indiferenţi în faţa acestei mântuiri pe care Dumnezeu ne-o oferă prin Isus Hristos. Credinţa în jertfa Sa, credinţa în mijlocirea Sa înaintea tronului lui Dumnezeu şi a doua venire sunt cele trei trepte în derularea planului divin la capătul căruia ne vom întâlni cu Domnul nostru. 
  
Fii pregătit să te întâlneşti cu Dumnezeul cerurilor şi al pământului, cu Creatorul şi Mântuitorul Tău, Domnul Isus Hristos prin acceptarea în inimă şi în suflet a sfinţeniei Sale desăvârşite, prin credinţă. Eşti pregătit pentru a te întâlni cu Domnul tău, îmbrăcat fiind în haina Sa de nuntă? 
 
Rugăciune de încheiere 
Tată nostru din ceruri, 
  
Cu inima plină de bucurie venim acum înaintea Ta şi Îţi mulţumim pentru mântuirea pe care ne-o oferi în dar prin intermediul Fiului Tău Isus Hristos. Mireasma plăcută a meritelor jertfei Sale ne atrage către Golgota, locul în care sângele Său a curs în favoarea noastră, a celor păcătoşi. 
  
Nu există fericire mai mare decât aceea de a privi la Tine şi de a ne închina înaintea Ta. Nimic nu se compară cu aceasta. 
  
De asemenea, ne apropiem plini de încredere de tronul Tău de har şi îndurare, unde în prezent Tu judeci cazul fiecăruia dintre noi şi stabileşti vrednicia noastră. Într-adevăr, noi nu putem stinge acuzele aduse de vrăjmaş şi nu putem răspunde insinuărilor Sale. De aceea, noi apelăm la un Mijlocitor ceresc, la un Apărător drept şi milostiv, care să ne recomande înaintea Ta. Numai Domnul Hristos este nădejdea noastră. Numai prin El putem sta înaintea Ta, îmbrăcaţi în meritele Sale şi să fim socotiţi sfinţi, fără prihană. 
  
Înveşmântează-ne Dumnezeul nostru în această neprihănire şi fă ca acest caracter sfânt să se manifeste cu putere şi prisosinţă în noi ca mărturie vie despre legătura dragostei Tale. Fă ca viaţa noastră să fie o lumină care să aducă pace şi bucurie în inimile tuturor celor care ne privesc. 
  
Şi nu în ultimul rând, Te rugăm să ne pregăteşti pentru întâlnirea cu Tine atunci când vei veni să Îi strângi pe toţi cei care s-au încrezut în Tine pe deplin şi Te-au urmat în cursul acestei vieţi. Singura noastră speranţă eşti Tu, şi numai prin Tine vom fi mântuiţi. 
  
Fii lăudat în veci, Dumnezeul nostru ceresc şi Domn al sufletelor noastre. Fii lăudat în veci, Amin. 
  
Referinţă Bibliografică:
Evanghelia si Judecata / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 232, Anul I, 20 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!