Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 141 din 21 mai 2011        Toate Articolele Autorului

EVADAREA DIN REALITATE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu siguranţă că viaţa este frustrantă, iar obstacolele pe care ţi le scoate în faţă au darul de a te determina să te opreşti din alergare şi să te întrebi pe bună dreptate: Ce sens au toate acestea? Citeam de curând într-un autor de factură religioasă, că substratul existenţei umane este tragic, că totul se află sub condamnarea sumbră şi inexorabilă a morţii, un „dat” ce nu poate fi în vreun fel remediat. 
  
Când eşti copil te gândeşti că ai un viitor înainte, că va exista o vreme când vei putea să te afirmi personal, să arăţi tuturor de ceea ce eşti în stare. Mai târziu, când ajungi la maturitate, observi că lucrurile sunt mult diferite faţă de ceea ce te gândeai când erai mic, iar relativitatea este o regulă şi nu o excepţie privind evoluţia fiecărui om. Şansa, contextul sau împrejurările dictează mai mult decât toate înzestrările pe care le ai prin naştere sau prin învăţare. 
  
Dacă treci şi de această perioadă, începi să simţi panta căzătoare a vieţii. Observi cum detaliile exterioare se modifică tot mai accentuat, iar interior trăieşti disperarea progresivă a însingurării în faţa unei realităţi ce nu ştie nici de reguli, nici de sentimente. Obosit să mai cauţi idealuri, care mai totdeauna se dovedesc a fi utopice, începi să cauţi un substitut, ba chiar încerci să fugi de tine, de tot ceea ce ai fost sau ai fi vrut să fii. 
  
În cazul meu, ori de câte ori am probleme ce mă depăşesc, revin la studiul limbilor vechi, în genul greaca sau ebraica, pentru a evada într-un spaţiu virtual în care învăţ noţiuni ce mă ajută să evadez din realitate. În acest sens, Internet-ul m-a ajutat şi el foarte mult în a uita de mine însumi, de a-mi crea un spaţiu al libertăţii ideatice, în care să mă simt oarecum satisfăcut în a avea un teritoriu al meu, în care să îmi definesc propriile reguli. 
  
Dar ce sens au toate aceste gânduri? Pur şi simplu am ajuns la concluzia că toate viziunile spirituale îşi au limitele lor în faţa confruntării dureroase cu lumea înconjurătoare. De fapt, cel mai adesea demersul către spiritualitate reprezintă o formă de a încerca să evadezi din realitate, de a inventa sau însuşi un cod de semne şi simboluri care să ofere o descriere cât de cât coerente la ceea ce se întâmplă. Hazardul reprezintă, cel puţin aceasta este părerea mea, cel mai mare adversar conceptual, fiindcă el nu cunoaşte şi nici nu operează cu noţiunea de ordine. Hazardul îşi are propria sa regulă lipsită de reguli. Ori aici este tragedia condiţiei umane şi anume lipsa de predictibilitate relativ la ceea ce ţi se întâmplă sau la ce va fi. 
  
Oricât de mult ai dori să stai „tare”, până la urmă valurile împrejurărilor schimbătoare tot te vor disloca şi arunca în oceanul ce nu cunoaşte margini. Din acest punct de vedere, evadarea din realitate reprezintă o necesitate şi toată antroposfera, acest spaţiu al existenţei umane, reprezintă un substitut pentru o realitate ce nu ne place, ne este potrivnică de multe ori, iar alteori este pur şi simplu indiferentă. 
  
„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare? Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.” 
  
Nu am înţeles niciodată aşa de bine ca în timpul de faţă aceste cuvinte. Lipsa lor de sens este extraordinară prin sensul pe care îl conferă naturii haosului în mijlocul căruia existăm ca indivizi şi umanitate. Condiţia noastră este izolată în mijlocul nimicului, care în cele din urmă înghite totul. 
  
Când eram mic trăiam din plin spaima morţii. Fiind deseori bolnav şi având febră pe o durată îndelungată, simţeam că energia vieţii se scurge din mine, că nu voi mai putea să mai continui, fiindcă puterea fizică se va epuiza cu totul. Acest lucru m-a împins involuntar către „superstiţiile copilăriei” în genul credinţei că tot ce există în jur are un suflet cu care poţi comunica. 
  
Mai târziu, am cunoscut atracţia transcedentului, fapt ce m-a împins pe cărări care puteau să se sfârşească nu tocmai bine. Vorbesc despre mine, dar de fapt fiecare persoană are o metodă proprie de a evada din realitate. Chiar şi jocul reprezintă o uitare de sine, o umplere a unui gol existenţial care pur şi simplu simţi că explodează în tine. Ce situaţie contradictorie: un gol care explodează! De fapt, dacă ar fi gol, nu ar trebui să explodeze, ci doar cel mult să facă implozie, adică să se scufunde în sine până când nu mai rămâne nimic. 
  
Exerciţiul religios de mai târziu mi-a oferit un substitut interesant pentru realitate, mai ales că pentru prima dată aveam acces la un sistem bine închegat prin raţiune, logică şi ritual, în a te încredinţa de ceea ce de fapt nu poţi să vezi sau să simţi. Mistica a fost la un pas şi doar conservarea de sine m-a păzit de o astfel de cale. 
  
Colegii mei de generaţie preferau alte metode de evadare, în genul consumului de băuturi alcoolice sau sexului. Mie nu mi s-au potrivit niciuna dintre ele. Cel mai urât slogan pe care îl auzeam ca adolescent era de „a fi ca toată lumea”.  
  
„Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind. Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” 
  
Am încercat mai multe sisteme de gândire filosofică sau religioasă, dar în final am înţeles că spiritualitate autentică nu poate fi exprimată prin cuvinte, ci ea reprezintă un „dat” pe care fie îl primeşti, nu ştiu exact prin ce metodă, fie nu. Dar în orice caz, dacă religia ta reprezintă doar o evadare din realitate, atunci este o mare problemă. 
  
Pentru cei mai mulţi, poate evadarea din realitate se realizează prin supramuncă, prin ascunderea în spatele a munţi de dosare sau de probleme ce nu se mai termină vreodată. Dar indiferent cât de iscusit poţi să fii în a reduce volumul glasului interior, mai devreme sau mai târziu descoperi din nou deşertăciunea. 
  
Aşadar, nici spiritualitatea religiei şi nici cea a „muncii”, nu pot aduce alinare în faţa teribilului final ce vine în dreptul fiecăruia într-o zi. Până atunci evadăm, uităm şi ne comportăm ca şi cum nu ar exista acest lucru. Este bine să facem aşa, dar uneori simţi că pur şi simplu nu mai faci faţă. Şi atunci fie îl descoperi cu adevărat pe Dumnezeu, fie se termină totul. 
  
„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: Nu găsesc nici o plăcere în ei; până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; ... până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” 
  
Am reuşit sau nu să îl găsesc pe Marele Creator dincolo de abis? Sau poate prin scufundarea în abis am ajuns să Îl cunosc mai bine? Nu aş putea spune, însă în orice caz de multe ori în abisul disperării mi-a fost dat să pot distinge mai bine Chipul său decât în timpul când lucrurile păreau normale. O fi un mecanism ascuns în natura umană? Cine ştie? Însă nu poţi fugi de realitate la nesfârşit. Într-o zi tot te ajunge din urmă şi atunci nu vei mai avea încotro să mergi. 
  
Cred că existenţa lui Dumnezeu este singura care poate da o explicaţie suficientă, dar şi acest lucru reprezintă o experienţă şi nu o fugă de realitate. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
EVADAREA DIN REALITATE / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 141, Anul I, 21 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!